Luxul de a fi român

Nu reușesc să îmi explic prețurile exagerate la bilete, mă refer în special la cele pentru teatru, concerte și într-o mai mică măsură, cinematograf. În schimb, unii afirmă că lumea nu mai merge la spectacole sau că preferă să pirateze filme, în loc să le vadă la cinematograf. Păi mă întreb de ce?... Un bilet la o piesă de teatru la T.N.B. costa în jur de 40 lei, acum doi sau trei ani (de atunci n-am mai avut curaj să întreb), iar la concerte - și nu mă refer aici la trupele românești - de obicei de la 100 lei în sus.
La unele concerte m-aş fi dus numai pentru spectacol, mai ales că au venit trupe extrem de bune în ultima vreme. Şi poate îţi poţi permite să mergi la unul, dar dacă nu ai job la Banca Naţională, trebuie să alegi bine trupa/artistul, fiindcă s-ar putea să nu îţi mai permiţi să dai încă un milion jumate prea curând.
Ei bine, cam aşa mi se întâmplă mie; atunci când doresc să merg la un concert, de cele mai multe ori nu am cu cine, din cauza... să zicem a unei mici incompatibilități de gusturi cu prietenii/colegii mei, mai ales că nu mulţi îşi permit să meargă doar "pentru spectacol". Şi culmea e că totuşi, sălile şi stadioanele nu duc lipsă de public, iar biletele, oricât ar fi ele de scumpe, se epuizează repede. Probabil că şi ei tocmai pe asta mizează. Desigur, pentru un artist (sau mai exact, pentru managerul lui), să ceară 30-40 euro pe bilet reprezintă un preţ normal. Nouă ni se pare mult, pentru că nu avem salariile statelor dezvoltate. În schimb, serviciile costă la fel sau, în multe cazuri, chiar mai mult. Asta este, vrei să vezi live nume sonore, plăteşti!
Mi-am zis însă că de acum n-o să mai ratez niciun concert la care îmi doresc cu adevărat să merg, chiar dacă asta ar însemna să mă duc singură, deşi nu ştiu cât o să mă ţin de promisiune. Să stai de unu' singur acolo, doesn't really sound like fun.

Că tot veni vorba, nu vrea nimeni să meargă la Nazareth, pe 26 aprilie, la Arenele Romane din București? Ma îndoiesc că a auzit prea multă lume de ei, deşi fac parte dintre trupele "vechi", iar probabil cea mai cunoscută melodie a lor este Love Hurts.

Calitatea sunetului nu e prea bună, îmi cer scuze pentru asta, dar am preferat să vă arăt o variantă live:


Also check: Hair of the Dog, Dream On, Broken Down Angel, Piece Of My Heart

Așadar, Google/Youtube it for more details, if interested!

And the winner is...

Constat că am nimerit câștigătorii Oscar-urilor chiar și în cazurile în care speram să nu am dreptate. Știam eu că am ceva înclinații de clarvăzătoare ascunse pe undeva...
Așadar, câștigătorii sunt:

Best Movie: Slumdog Millionare
Best Actor: Sean Penn ("Milk")
Best Actress: Kate Winslet ("The Reader")
Best Director: Danny Boyle (”Slumdog Millionaire”)
Best Supporting Actor: Heath Ledger (”The Dark Knight”)
Best Supporting Actress: Penelope Cruz (”Vicky Cristina Barcelona”)
Best Original Screenplay: Milk
Best Adapted Screenplay: Slumdog Millionaire
Best Animated Feature: Wall-E
Best Visual Effects: The Curious Case of Benjamin Button

M-am înşelat la categoria Best Actor, am zis că va câştiga Frank Langella, însă ţineam cu Mickey Rourke şi uite că nu a fost niciunul dintre ei. Iar la Best Visual Effects nu a câştigat The Dark Knight, ci The Curious Case of Benjamin Button. Cât despre Best Original Screenplay, acolo m-am abţinut, oricum Milk îşi merită premiul. În rest, am prezis bine. Dacă voi fi la fel de plictisită şi anul viitor (sau la alte premii), cred că o să repet figura, e o senzaţie destul de fulfilling când afli că ai intuit corect.

The Oscars 2009 - The Nominees

În seara aceasta se decernează premiile Oscar şi abia aştept să văd dacă mi se vor îndeplini previziunile. Dat fiind faptul că am avut o vacanţă foarte, chiar extrem de "interesantă", aş putea spune, pentru a nu zice că n-am făcut nimic util în timpul ei, m-am apucat să văd toate filmele nominalizate la Oscar în 2009. Şi am reuşit, parţial. Oricum, le-am văzut pe cele mai importante. Mulţi zic că Oscarurile nu mai sunt ce au fost odată and so on and so forth, iar dacă nu aş fi văzut filmele nominalizate anul acesta, poate că aş fi fost de acord. Însă majoritatea mi s-au părut foarte bine gândite, frumos realizate, cu distribuţii minunate. Sigur, sunt şi unele care nu prea aveau ce să caute acolo (Tropic Thunder, par example) şi altele care au fost ignorate (cum au putut să nu includă The Dark Knight la "Best Movie"?), însă, per total, eu zic că le-au nimerit destul de bine.

Best Movie:
The Reader - favoritul meu, poate îi fac un review zilele astea
Slumdog Millionare - cel mai probabil va câştiga, mi-a plăcut şi acesta, my second favourite I'd say
Milk - good but not enough to win
The Curious Case of Benjamin Button - cea mai mare dezamăgire, din punctul meu de vedere. După câtă vâlvă se crease în jurul lui, şi cu 13 nominalizări, mă aşteptam la vreo capodoperă (see, never expect too much), dar nu a fost să fie. Lung şi plictisitor, cam aşa l-aş caracteriza pe scurt.
Frost/Nixon - nu l-am văzut pentru că nu m-a atras subiectul. În cazul în care câştigă (deşi e puţin probabil), o să trag de mine să îl văd.

Best Actor:
Mickey Rourke ("The Wrestler") - I wholeheartedly hope he wins, rolul acesta i-a adus o revenire binemeritată.
Frank Langella ("Frost/Nixon") - după câte premii a luat până acum, cred că are cele mai multe şanse, deşi s-ar putea (şi sper) să mă înşel.
Sean Penn ("Milk") - în alt context poate că ar fi câştigat (deşi nici acum nu ar fi exclus), totuşi a trebuit să joace rolul unui homosexual... cu tot ceea ce implică asta. Dar ce nu face omul pentru artă, nu?
Brad Pitt ("The Curious Case of Benjamin Button") - not bad, filmul în sine nu mi-a plăcut, dar Brad i-a mai salvat puţin onoarea
Richard Jenkins ("The Visitor") - ok, but again, not good enough to win

Best Actress:
Kate Winslet ("The Reader") - no comment, just thumbs up
Angelina Jolie ("Changeling") - surprinzător, mi s-a părut că şi-a interpretat chiar bine rolul
Meryl Streep ("Doubt") - again, surprinzător, dar nu mi-a plăcut deloc interpretarea ei seacă; a făcut personajul să pară golit de orice conţinut, deşi nu era aşa
Anne Hathaway ("Rachel Getting Married") - sincer, nu am văzut filmul, dar Anne Hathaway, în general, nu mi se pare o actriţă prea strălucită. Dar cum nu am văzut filmul, nu pot să mă pronunţ categoric.
Melissa Leo ("Frozen River") - I wasn't that impressed, that's all I can say.

Best Supporting Actor:
Heath Ledger (”The Dark Knight”) - cred şi sper că va câştiga. I-a cam luat faţa lui Batman, adevărul este că îşi merită premiul şi în niciun caz nu cred că va fi unul din categoria "he's-dead-let's-give-him-all-the-honors-now", cum susţin mulţi. Şi dacă ar fi trăit, tot ar fi câştigat, eu una aşa cred.
Robert Downey Jr. (”Tropic Thunder”) - Doar pentru că s-a vopsit pe faţă ca joace rolul unui negru? Hmm.
Josh Brolin (”Milk”) - slabe şanse
Michael Shannon (”Revolutionary Road”) - slabe şanse
Philip Seymour Hoffman (”Doubt”) - nu prea cred, deşi poate în alt context ar fi avut mai multe şanse cu rolul ăsta

Best Supporting Actress:
Penelope Cruz (”Vicky Cristina Barcelona”) - având în vedere că a câştigat deja foarte multe premii, cel mai probabil îl va lua şi pe acesta
Marisa Tomei (”The Wrestler”) - este favorita mea la această categorie but the odds are against her.
Taraji P. Henson (”The Curious Case of Benjamin Button”) - cred că este singura categorie la care acest film ar merita să câştige.
Amy Adams (”Doubt”) - în opinia mea, a fost mai bună decât Penelope Cruz, dar nu îi dau prea multe şanse de câştig
Viola Davis (”Doubt”) - nu prea ştiu ce caută aici, a avut un rol foarte scurt, cam greu să te convingă în 10 minute

Best Director:
Danny Boyle (”Slumdog Millionaire”) - probabil câştigător
Stephen Daldry (”The Reader”) - my personal favourite
Ron Howard (”Frost/Nixon”)
David Fincher (”The Curious Case of Benjamin Button”)
Gus Van Sant (”Milk”)

Best Original Screenplay:
Milk
Wall-E
Frozen River
In Bruges
Happy Go-Lucky

Nu pot să fac un pronostic aici, eu însă sper să câştige Wall-E.

Best Adapted Screenplay:
Slumdog Millionaire - câştigător probabil
The Reader - my personal favourite
Frost/Nixon
Doubt
The Curious Case of Benjamin Button

Best Visual Effects:
The Dark Knight - finally! Şi bineînţeles, sper să câştige, ceea ce probabil că se va şi întâmpla.
The Curious Case of Benjamin Button
Iron Man

Best Animated Feature:
Wall-E - probabil câştigător
Kung Fu Panda - foarte frumos, dacă nu ar fi concurat alături de Wall-E, i-aş fi dat mai multe şanse
Bolt - m-am ţinut mult timp să îl văd, dar din păcate n-am apucat

Cam acestea ar fi principalele categorii. Oricum, până mâine vom şti sigur, dar am ţinut neapărat să îmi expun predicţiile, poate îmi descopăr vreun talent de clarvăzătoare, never say never!

Deja a trecut un an

Tocmai mi-am amintit că în luna februarie, mai exact pe 23, "bloguşorul" meu împlinește un an. Sigur, nu se pun la socoteală tentativele anterioare de pe WordPress, începem numărătoarea după Blogspot - anul 1 d.B. so to speak. Un an plin de transformări; în momentul actual este cu totul altceva decât plănuisem iniţial să fie, nu ştiu dacă for the better or for the worst.
Ţin să precizez că nu scriu şi nu postez imagini cu scopul de a face site-ul cunoscut. Mai mult chiar, nici nu aş vrea să am foarte mulţi vizitatori şi de aceea nu îl promovez mai mult decât este necesar. Poate că va suna puțin egoist, dar blogul acesta există în primul rând pentru mine, iar dacă alţii vor să citească/vadă ceea ce am de spus sau de arătat şi eventual, au cuvinte de apreciere sau de critică (de preferat constructivă) la adresa lucrărilor mele, nu pot decât să mă bucur. Mi-am dat seama că nu aş putea scrie din obligaţie (poate de asta m-am răzgândit în legătură cu jurnalismul), iar un trafic mare pe site ar însemna tocmai asta, o obligaţie, responsabilitatea de a menţine viu interesul cititorilor. Ar trebui să abordez subiecte pe gustul publicului român (adică eventual despre Simona Sensual şi piticul porno), să devin un fel de Cancan online şi pentru ce? Nu mai bine rămân la mine acasă?
Oricum ar fi, cred că după atâta timp merită totuşi un nou design, se află pe lista mea de priorităţi!
Sper ca acest blog să mai reziste. Şi sper să mai rezist şi eu odată cu el.

It's official: I Hate V-day

... and Valentine's Day hates me back!
Azi am avut ghinion cât pentru întregul an. După ce mi-au căzut în cap 3 baxuri de prosoape de hârtie în Metro (noroc că erau uşoare, ce dacă a fost martor un raion întreg, iar tipul care m-a ajutat să strâng prosoapele abia se putea abţine să nu râdă), mi-am prins părul în uscătorul de păr (noroc că nu a trebuit să tai nicio şuviţă ca să îl scot, still it was painful) şi lista poate continua, pot să spun că, pe lângă asta, vineri 13 a fost minunată.
De fapt, chiar a fost, ziua de 13 nu mi-a purtat niciodată ghinion, ci dimpotrivă. Oricum, e evident că e doar o superstiţie (una dintre cele mai persistente) şi precum toate superstiţiile, nu are nicio legătură cu realitatea. Mie totuşi îmi place să spun (şi uneori să cred) că numărul 13 îmi poartă noroc. Ziua de ieri ar fi o dovadă, din moment ce am aflat că am luat două examene pe care eram convinsă că nu o să le trec. Indeed, some miracles do come true.

Why I’m Anti-Valentine’s Day

Articol preluat de >>aici<<. Sintetizează cam tot ceea ce aș fi vrut eu să zic, așa că nu are rost să mai comentez și eu. Nu cred că ce scrie aici este valabil numai în SUA, se aplică la fel de bine și la noi.

Without fail, every year on February 14^th something has gone horribly wrong in my love life. Last year, the girl I was dating was hysterical when I gave her a bouquet of daisies instead of roses. The year before that, I made a card for the girl I had a crush on, and she tossed it in the garbage. This year, however, I’m single – but somehow, that isn’t acceptable either.

Valentine’s Day is all about unrealistic expectations. The more you hype something up, the more likely it is that something will go wrong. Your Valentine’s Day dinner might be cold, your date could be late, and you might not get the exact ring you wanted – but so what? Shouldn’t we consider ourselves fortunate if we have a dinner, a date, or a gift? Rather than giving us an opportunity to appreciate our loved ones, Valentine’s Day is merely a social obligation that makes us feel guilty if we don’t participate.

Those of us who choose not to celebrate Valentine’s Day are basically social lepers. That’s probably why 15 percent of people send flowers to themselves to avoid embarrassment. It sounds pathetic, but for many people, having a relationship is a status symbol. “Being single is cause for as much mortification as a bad dress on the red carpet,” said relationship blog The Frisky. Even if you’re like me and you don’t care about V-Day, there is still a lot of pressure out there to find love.

We shouldn’t buy flowers or candy for the person we’re in love or in like with just because we feel obligated. To me, going out to dinner just because it’s Valentine’s Day isn’t caring, it’s conforming. It’s not as special if the rest of the world is doing it too. Instead of showing our love on one day, we should show it every day in a way that we feel comfortable with. Love isn’t an obligation, and we should never treat it that way.

A Reminiscent Place - Part III

Here come the last pictures. Internetul a mers, cu întreruperi, nu se putea fără, dar a mers. Eu, în schimb, nu am avut dispoziția necesară să postez imaginile, așadar, cu întârziere (și cu scuzele de rigoare), vă prezint și ultima serie de poze.

A Reminiscent Place - Part II

Astăzi a venit rândul crengilor (mostly), într-o exprimare total apoetică, dar mult mai potrivită.

Mâine, ultima parte (desigur, asta dacă nu voi avea din nou probleme cu internetul, it's becoming a habit).

A Reminiscent Place - Part I

De ce "A Reminiscent Place"? Pentru că parcul Tineretului îmi readuce o mulțime de amintiri plăcute, plus încă una care s-a adăugat ieri. E un loc cu adevărat frumos și liniștit (pe cât se poate în Capitală). Îl prefer în locul altor parcuri din București, chiar și în locul Herăstrăului, în care - nu ştiu de ce - merg mai des.
So, fiindcă vremea a ţinut cu noi, ieri am ieşit la o "photo session" prin Tineretului şi am fotografiat tot ce mişcă şi ce nu. Au ieşit în jur de 160 de poze, dintre care am aruncat vreo 40 şi nu din cauză că ar fi ieşit blurred (eu la asta m-aş fi aşteptat), ci pentru că am fotografiat de o mie de ori acelaşi lucru, în speranţa că măcar una dintre poze va ieşi bine. Probabil că au funcţionat setările pe care i le-am pus orbeşte (spre ruşinea mea, încă n-am reuşit să aflu la foloseşte fiecare) şi, în mod surprinzător, pozele au ieşit chiar bine, culorile vii and not a single blurred pixel.

P.S. Văd că e important să menţionezi toate sursele/detaliile, aşa că mă voi conforma şi eu măcar de data asta:
Locaţie: Parcul Tineretului, sector 4, Bucureşti
Echipament: Sony /aparat/ DSC-T70
Program utilizat: Photoshop CS4
Nu mai ştiu de unde am luat texturile şi fontul. Sorry. De data viitoare o să ţin cont (or not). Well, I hope that's all.

Şi acum, partea întâi: