duminică, 3 octombrie 2010

Ozzy Osbourne Concert - "review"

Săriţi la al treilea paragraf dacă vă interesează decât review-ul propriu zis ;)

       Ce e mai rău decât să fii român pe timp de criză? Ei bine, să fii student pe timp de criză. M-am bucurat prin vară când am auzit ce artişti urmau să concerteze la Bucureşti anul ăsta şi chiar aveam planuri mari de vreo trei concerte cel puţin. Pe rând am ratat AC/DC, Aerosmith si Guns N'Roses dar am compensat din plin cu Rammstein. Am avut biletele cele mai ieftine, dar am fost la concert. Veni, vidi, vici. Apoi ne-am resemnat că n-o să ajungem nici la Ozzy, deşi ştiam că ar fi o ocazie cam unică, fiindcă nu prea îmi imaginez că ar mai veni curând. Asta până alaltăieri (n.a. 1 oct.) când aflăm că studenţii au 50% reducere. Acum nu că nu ne-am fi permis două concerte pe an, dar aveam planuri mai importante cu banii ăia şi de altfel, it's fucking expensive! În sensul că dacă nu vrei să ţi se scuipe seminţe în cap şi să fi îmbrâncit(ă) degeaba şi chiar să vezi ceva din ce se întâmplă pe scenă, trebuie să îţi iei fie bilete la Golden Circle (250 lei), fie VIP (500 lei), şi pentru asta tre' să fii ori die hard fan ori să te dea banii afară din casă. Şi nu mi se potriveşte niciuna dintre afirmaţii. Aşa că Normal Circle sau nimic. 

       Era tentantă oportunitatea de a plăti decât jumătate din preţul biletului, chit că tot nu eram prea hotărâţi din cauză că, având experienţa anterioară cu Normal Circle, ştiam că va fi shitty vederea către scenă, iar de auzit puteam auzi la fel de bine şi de partea cealaltă a gardului, pe gratis. Ceea ce am şi făcut şi am apucat să vedem şi nişte personaje cum în altă parte n-ai avea ocazia... Cea mai tare a fost o băbuţă cu căciulă roşie, care a trecut pe acolo cu vreo 10-15 minute înainte de final şi a rămas până la sfârşit. Asta spre deosebire de o altă băbuţă care a trecut pe acolo, a aruncat o privire dezgustată către ecranul mare care se vedea din stradă şi către toţi care erau acolo. Apoi erau cei mai heavy dintre metals, şi anume un puştiulică foarte rău, căruia abia îi dădeai vreo 13-14 ani şi unul care, vorba lui Tibi, a luat expresia Crazy Train waaaay too literaly. Jandarmii cică şi-au făcut şi ei datoria când au dat jos pe cei care se căţăraseră pe garduri, în ultimele 10 minute *rolleyes* Alţii mai "tru" s-au urcat într-un copăcel firav, mă şi mir că i-a ţinut, dar nici nu cred că au avut cine ştie ce vedere.

       Trecând la review-ul propriu zis, atât cât pot să povestesc ca spectator "de dincolo de gard", eu zic că a fost un concert foarte reuşit. Ozzy a fost de nota 10, l-a ţinut vocea ca-n vremurile bune, a implicat publicul şi mi-a lăsat impresia sinceră că a cântat pentru public, nu "ca să îşi facă datoria".

       Playlist-ul mi s-a părut foarte bine ales; a interpretat cam toate clasicele sale, de la Shot in the Dark la Paranoid, plus câteva melodii de pe noul album, de care nu eram prea încântată, dar recunosc că Let Me Hear You Scream a sunat foarte bine live.

       Singura problemă a fost sonorizarea care a dat câteva rateuri, mai ales la partea instrumentală, a fost destul de dezamăgitor la solo-urile de chitară. Mai bine că nu mai e Zakk Wylde cu ei, te ofticai că nu puteai să-i auzi solo-urile cum trebuie. Şi deşi nu a ţinut chiar două ore, cum se lăuda, a ţinut mai mult de o oră şi 30 de minute cum era planul iniţial, so can't complain.

       N-am avut de unde să fac poze sau să filmez aşa că vă las cu câteva filmuleţe mai reuşite de pe Youtube.