+ un blend
luni, 28 iulie 2008
In sfarsit, o veste buna
+ un blend
joi, 24 iulie 2008
Doua filme care merita vazute
Nu le-am mai dat atentie pana acu’ vreo 4 zile, cand tot incercam prin orice mijloace sa mai aman macar putin tema de la meditatii. Asa mi-am adus aminte de cele doua filme pe care le inchiriasem. L-am ales pe primul, The Heartbreak Kid, fiindca simteam nevoia sa vad o comedie. L-am pus la dvd, pentru ca intre timp mi s-a stricat sonorul la calculator (deh, a incercat tata sa repare un difuzor), insa numai bine ca avea comentariul suprapus filmului (wtf?!) si nu am putut sa il scot, orice as fi incercat. Asa ca am trecut la The Butterfly Effect. In ciuda primei mele opinii, cum ca n-are cum sa fie mare lucru de capul “filmuletului” astuia din momoment ce joaca frumuselul, dar netalentatul Asthon Kutcher, la final mi-am dat seama ca acesta este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata. Nu am eu cine stie ce experienta in domeniu, insa ca simplu spectator, mi-a placut la nebunie.
Cum sa il descriu? Nu reusesc sa il descriu propriu-zis. Pot doar sa spun ca este, pe de-o parte, unul dintre cele mai triste filme pe care le-am vazut, iar pe de alta parte, este plin de speranta unui nou inceput, plin de invataminte. Dar poate ca nici nu e nevoie sa ii extragi morala, poate ca este suficient sa il urmaresti cu sufletul la gura si sa te intrebi ce se va intampla in secunda urmatoare, caci nu este deloc un film previzibil. Uneori iti da senzatia ca stii exact ce se va intampla, cum se va rezolva situatia, dar de fiecare data intervine cate o rasturnare de situatie. Iar finalul... m-a lasat aproape in lacrimi (pe mine, care nu plang decat atunci cand moare vreun animal in film…like wtf) si cu impresia ca trebuie sa mai vad odata filmul pentru a ma convinge ca asa trebuia sa se termine. Nu as vrea sa intru in detalii, ar fi bine sa il vedeti pentru a intelege debitatiile mele, eu cred ca merita.
Ah, apropo, de data asta, Asthon a jucat la fel de bine pe cat a si aratat! ;)
Iar astazi am avut din nou ocazia sa vad un film superb. American History X se numeste. Marturisesc ca l-am luat, la inceput, numai pentru ca juca Edward Furlong in el, unul dintre actorii mei preferati. Incet, incet, filmul m-a captivat, m-a rapit pur si simplu din realitate, pentru ca sfarsitul sa ma readuca cu picioarele pe pamant. Din nou, un film cu final trist. Daca veti avea curiozitatea sa il vedeti, in mare, treburile stau cam in felul urmator:
Derek Vinyard, un fost “practicant” neo-nazist, iese din inchisoare dupa 3 ani, la care a fost condamnat din cauza ca a ucis 2 negri care voiau sa ii fure masina. Derek, asemeni idolului sau, Hitler, considera ca celelalte rase sunt inferioare si ca au venit in America numai pentru a aduce necazuri. Insa timpul petrecut in inchisoare il schimba si, odata iesit de acolo, incearca sa isi convinga fratele de 17 ani, care dorea sa ii calce pe urme, ca viata plina de ura impotriva persoanelor de culoare, asiaticilor si hispanicilor, pe care a trait-o si el, nu are sens. Bine, ar mai fi multe de zis, dar cred ca daca mai continuu, o sa ajung sa dezvalui finalul si chiar ar fi pacat.
Enjoy! :D
miercuri, 23 iulie 2008
A small self-analysis
Da, sunt geloasa, egoista si posesiva. Ca sa nu mai zic, sensibila. NU slaba, ci sensibila! Sunt foarte usor de ranit si iert, dar nu uit. De ce zic toate astea? Pentru ca daca stiu sa fac un singur lucru pe lumea asta, acela este sa ma autoevaluez. Imi cunosc fortele proprii, stiu ce pot si cat pot si vreau sa fiu sincera cu mine insami. Asta fac acum, sunt sincera cu mine insami (si cu cei care mai dau din cand in cand pe blogul asta).
Continuand sirul "dezvaluirilor", de asemenea mai sunt nehotarata, detasata, introvertita, paranoica, detest pitzipoancele, rasa umana si crestinismul (de altfel, toate religiile mi se par doar niste bullshit-uri, niste masini de manipulare in masa si daca ar exista intr-adevar un Dumnezeu, nu ar fi nevoie decat de o singura religie, pe care sa o dezvaluie chiar El, nu de cacaturi inventate de oameni preistorici).
Am si calitati, poate mai putine, dar trebuie sa am si calitati. Sunt modesta (si nu-i asa?), nu imi place sa ma laud, sunt calma, prietenoasa (cu cine consider eu ca merita), fidela (si astept acelasi lucru din partea celor din jur), devotata, responsabila, iubitoare de animale. Si de asemenea, ma duce capul (nu eu pe el), nu il tin degeaba pe umeri si aici nu am nevoie de (falsa) modestie. Dupa cum am mai zis, stiu ce pot si cat pot, insa de multe ori, nu vreau. Insa asta este o alta poveste...
luni, 14 iulie 2008
Un citat sa umple golul...
Ca sa nu irosesc de tot postarea, voi pune cateva "vorbe de duh", dupa care incerc, de obicei, sa ma ghidez.
"S-ar putea sa fii dezamagit daca esuezi, dar vei fi blestemat daca nu incerci." Beverly Sills