vineri, 29 august 2008

Pi la munti...


Singura mea "escapadă" din Bucureşti din vara asta a durat numai patru zile, însă a fost foaaaarte binevenită. Nu am de gând să scriu despre tot ce s-a întâmplat, voi lăsa pozele să vorbească :) ... ajutate de unele completări.



^ Din păcate nu se observă foarte bine, dar în poză apare cetatea Poenari (sau Poienari... am văzut că sunt folosite ambele variante), e chestia aia "mică" din vârful muntelui, până la care am urcat eu şi Lexis. Mai exact, cetatea se află pe la vreo 800 m altitudine şi trebuie să urci nu mai puţin de 1480 de trepte până acolo.


^ Vederea era ameţitoare şi încă nu ajunseserăm la cetate. Eu mai am şi rău de înălţime, era... perfect! Să nu mai zic că eram şi frânte de oboseală. But winners never give up! :D


^ Dar a meritat efortul, dacă nu pentru cetate, atunci măcar pentru peisaj, care este absolut superb.


^ Asta este doar o parte din ruine şi, după cum se vede, între tine şi prăpastie nu se află decât o bară anemică de metal. Tre' să fi cu ochii în paişpe dacă vii cu plozii după tine...


^ Parcă şi mai avea cineva puterea să se caţere pe ziduri după 1480 de trepte... Mai bine ar monta nişte bare mai sigure, decât avertismente inutile.

Alte poze de la cetate:







Şi acum, câteva poze de la barajul Vidraru. Din nou, priveliştea îţi tăie pur şi simplu răsuflarea... Păcat că ţărănoii de R(r)omânia nu ştiu să păstreze curăţenia. Nici nu vreau să îmi amintesc câte pet-uri de bere şi alte gunoaie zăceau pe malul apei...






^ Trăiască publicitatea!... NOT!! Dacă daţi click pe poză, o să observaţi cum pe peretele muntelui tronează un afiş pictat direct pe stâncă, care face reclamă la... Ceresit :| Pfoai, nene, acum mă duc la magazin să cumpăr nişte PVC de la Ceresit... Păi dacă aşa scrie pe munte... :| Ăştia chiar nu au limite cu reclamele lor... Cred că în curând o să le vedem şi pe fundul apei, pe cer, pe câinii maidanezi, pe boabe de orez, oriunde, numai să fie...

Si acum, poza mea favorita:


^ De la stânga spre dreapta: subsemnata şi Lexis.

sâmbătă, 16 august 2008

An old picture, a new beginning


In mai putin de doua luni, va incepe o noua etapa din viata mea si va trebui sa iau multe lucruri de la 0, ceea ce pe de-o parte ma bucura, iar pe de alta, ma ingrozeste.

Ma bucur ca pot, in sfarsit, sa schimb drumul pe care il faceam aproape zilnic prin „minunatul” parc Obor si ca nu va mai trebui sa grabesc pasul cand vad ca vine spre mine cate o tiganca, strigand: „V
ino, maica, la baba, sa-ti ghiceasca!” Cel putin, am impresia ca nu voi mai da peste asa ceva in zona Cotroceni-Militari :)

De asemenea, ma bucur ca nu va trebui sa imi mai ascund viciile de nimeni, ca voi putea fi eu insami, fara sa ma tem ca ii voi dezamagi pe cei care ma cunosc. Pentru ca nu ma va cunoaste nimeni acolo.

Daca ma bucur ca voi cunoaste oameni noi? Intr-un fel, da. Daca ma bucur ca imi voi face prieteni noi? Nu neaparat. Defectul meu e ca ma atasez prea mult de cei pe care ii consider prietenii mei. E adevarat ca, de-a lungul anilor de liceu, nu ne-am dus singure la mare/munte, nu am mers la petreceri de Revelion si nu am stat noaptea prin cluburi, din diverse motive, care uneori au tinut de firile noastre mult prea comode si responsabile (pff), iar alteori de faptul ca avem parinti mai... „special” :-" Cu toate astea, we had our moments, zic eu ;) And hell, I’m gonna miss those moments. E limpede ca relatiile se vor mai raci, se vor forma noi prietenii, iar cele vechi vor fi puse in umbra. Asa cum s-a intampat si atunci cand am intrat la liceu. Insa eu una nu mi-am uitat nici prietenii din generala si ma bucur ca nici ei nu m-au uitat de tot. Sper sa se intample la fel si de data asta. Desi nu stiu, uneori mi se pare o risipa de timp si de energie sa mai cred in prietenia vesnica, sincera si neconditionata din moment ce nimeni nu prea mai pune pret pe ele...

Revenind insa la subiect, nu stiu ce ma asteapta de acum incolo, mai ales ca in curand va trebui sa imi tarasc fundu’ meu comod si sa imi gasesc un job. Pff, parca ieri intram la liceu, in clasa a 9-a, iar acum sunt la facultate. Oricat de mult ne-ar fi chinuit unii profesori sau cat de dezbinata a fost clasa, liceul a fost o perioada lejera, fara prea multe griji din viata mea. A fost o perioada frumoasa. Sper insa ca nu si cea mai frumoasa...

miercuri, 13 august 2008

Nonsense


Nonsense 1: Ma simt obosita si nu stiu de ce. Parca as avea cu douazeci de ani mai mult, insa nu este o oboseala fizica, ci una psihica. Ma simt mai obosita decat daca as fi alergat trei kilometri zilnic. Sau poate chiar asta ar trebui sa fac.

Nonsense 2: Este bizar cum atunci cand o parte a vietii tale incepe sa mearga bine, alta intra in declin. Si asta nu este o constatare pesimista de-a mea, ci un fapt dovedit. Ok, recunosc, partea vietii mele aflata in declin era de mult la pamant. “Cat poate sa mai cada?” mi-am zis. Ei bine, inca mai poate, inca mai cade. Poate de asta am obosit. Nu mai vreau sa o mai privesc cazand, o sa imi intorc privirea catre altceva.


Nonsense 3: Momentan traiesc precum o fantoma, a carei unic scop este de a isi duce mai departe existenta, chiar daca nu mai e de folos nimanui, nici macar sie insasi. Dar eu inca traiesc si mai pot da un sens existentei mele. Stiu ca il voi gasi intr-o zi. Imi inec plamanii cu fum, pe de-o parte cu al lui taica-miu, pe de alta parte cu al meu. Da, si ce-i cu asta? Nu are nicio legatura. Nu conteaza.


Nonsense 4: Am ajuns sa ma hranesc cu vise, chiar si cu cosmaruri. Nu, nu si cu cel in care traiesc. Poate ca exagerez. Nu, de fapt, sunt sigura ca exagerez. Dar daca nu as exagera, m-as plictisi.

Nonsense 5: Acestea sunt doar gandurile mele, asa cum mi-au venit in minte, invalmasite, fara sens.

vineri, 8 august 2008

The Tudors series

Avatare:

Blend-uri, bannere, semnaturi, cum vreti sa le numiti:
^ btw, asta trebuia sa fie ceva amuzant. N-a iesit.
Wallpaper:

duminică, 3 august 2008

Random blends

Dupa random avatars urmeaza... random blends! :D Unele dintre ele sunt mai vechi, dar vad ca am uitat sa le postez, so here they are: