vineri, 22 mai 2009

And The REAL Winner Of American Idol Is...

Adam Lambert, bineînţeles. Când m-a sunat Lexis joi dimineaţă să îmi spună că a câştigat Kris Allen, prima mea reacţie a fost "Cine?". Okay, just kidding, prima reacţie a fost "No freakin' way in hell". Dar da, a luat trofeul cel mai plictisitor concurent din sezonul ăsta.

Şi acum, vi-l prezint pe adevăratul câştigător:

Adam Lambert - Cryin' (Aerosmith) - Studio version



Adam Lambert - Whole Lotta Love (Led Zeppelin) - Studio version



Apropo, latest news: cei de la Queen (cu care a cântat în finală) se pare că i-au propus destul de serios să devină solistul lor, iar cei de la KISS au spus că îl aşteaptă oricând să meargă cu ei într-un turneu. Take that, Kris Allen (Who?)!

Ştiu că cei mai mulţi dintre voi habar n-aveţi despre ce vorbesc aici... but I just had to rant about this somewhere.

duminică, 17 mai 2009

Revelatia saptamanii

Am citit un articol interesant acum vreo două săptămâni (nu întrebați unde, pentru că nici eu nu mai ştiu), care se numea ceva de genu': "What happened to all the nice guys? The answer is simple: you did.". Spunea că femeilor cărora li se pare că nu mai există tipi de treabă pentru ele, de fapt, i-au întâlnit pe parcursul vieţii lor, însă nu i-au luat în calcul din diferite motive. Ei bine, pare puţin confuză chestia asta, dar ideea era că de fapt aceştia există, numai că trebuie să fi puţin mai deschisă ca să îi vezi. Probabil că articolul a fost scris de un bărbat, după cum ne încuraja, însă serios, mi-a apărut ca un soi de revelaţie. Mi-am dat seama că am fost de câteva ori în astfel de situaţii cărora le-am dat cu piciorul şi apoi tot eu mă plângeam. Să recunoşti că ai o problemă este primul pas spre vindecare, nu?

Am găsit totuşi ceva cu care nu sunt de acord. Mai scria că femeile aşteaptă să fie invitate şi din cauza asta ratează multe ocazii preţioase. Este adevărat, dar mie aşa mi se pare corect. Poate am o concepţie învechită aici (vorbeşte latura mea romantică, gotta put a sticker over its mouth), dar eu cred bărbaţii ar trebui să facă primul pas. Acum, nu pot să vorbesc în numele tuturor femeilor, însă eu una prefer bărbaţii cu c... curaj. :D Nu vreau să am eu şi pentru el. Sigur, aici nu mă refer la "curajul" tipilor de genul celor care te "agăţă" (oribil termen, dar n-am altul mai potrivit) la metrou, evident.

Aţi fi înţeles mai multe dacă găseam articolul real, dar concluzia e următoarea: deşi uneori îţi vine să zici că nu mai există nimeni pentru tine, mai ales după ce treci prin experienţe mai puţin plăcute, de fapt poate că şi tu porţi o parte din vină; încearcă să afli care este aceea and embrace it.

Se pare că azi e ziua mea optimistă şi deci trebuie să profit de ea, fiindcă nu apare prea des... aşa că o să îmi fac din cuvintele acestea un motto. Să vedem dacă ţine. ;)

vineri, 8 mai 2009

How to fuck up someone's entire day

Dacă Lexis a avut acum câteva săptămâni o postare, "Cum să pierzi o zi pe nimic", eu aș putea să scriu alta despre cum să faci pe cineva să piardă o zi pe nimic.

Dacă ești profesor/profesoară, ghidul nr.1, în doi pași (Da, e chiar atât de simplu!):
1. Programează-i examenul.
2. Atunci când vine, fă-l(o) să aștepte și apoi trimite-l(o) acasă, spunându-i să revină peste o săptămână.
Acum, că peste o săptămână, la aceeași oră, el/ea are deja programată o altă activitate, este un detaliu neimportant.

Varianta și mai sadică e: cheamă-l(o) de la ora 12 și fă-l(o) să aștepte pană la ora 15-16. Există numeroase metode pentru a realiza asta, dar cea mai eficientă este să iei studenții în "ordinea" în care s-au așezat la coadă în fata ușii. Ce liste? Ordine alfabetică? Eh, na, lasă-i să aștepte, dă-i în mă-sa că și așa n-au ce face acasă! Îmi închipui că ăsta a trebuit să fie gândul profesoarei, altfel nu-mi explic lipsa totală de organizare.

Acum, ghidul nr.2, tot pentru profesori:
1. Spune-i cu o lună înainte că termenul limită de aducere și prezentare a unei cercetări (cam mult spus "cercetare", dar asta se dorește a fi) este pe 20 mai.
2. Trimite-i (într-o zi oarecare) seara pe la ora 10 un mail în care îi spui să aducă chiar a doua zi rezultatele cercetării.
3. Anunță-l(o) apoi cu mai puțin de o săptămână înainte că data de aducere/prezentare s-a mutat de pe data de 20 mai pe 13 mai.

Okay, acestea sunt variațiuni pe aceeași temă: cum să faci pe cineva să piardă o zi, cum să ii strici săptămâna etc. Mai pe scurt, how to screw with someone just because you can. Şi partea cea mai bună este că aceste metode se pot aplica unui grup de oameni, așadar 2(sute de) iepuri dintr-o lovitură.

Cel mai mult m-a deranjat lipsa de organizare, mi se pare inacceptabil să trimiți studentul acasă de la examen, să îi zici să vină peste o săptămână, să îi ții pe alții patru ore ca să intre în examen, doar pentru că tu ești incapabil să urmezi o listă (sau poate pur și simplu nu i-a păsat), să te sucești cu un proiect (care ia totuși ceva timp, având în vedere că nu e nici singurul) pe ultima sută de metri, după ce deja ai stabilit concret o dată. Știu că nu studiez tocmai la Oxford, dar aveam ceva pretenții și de aici.