marți, 30 decembrie 2008

Cele mai asteptate filme ale anului 2009

M-am hotărât să realizez (încă) un top personal. Nu cuprinde decât 5 filme, pentru că doar astea mi-au captat atenția deocamdată.

1. Harry Potter and the Half-Blood Prince

Cum altfel? No comments needed I suppose.
2. Terminator 4: Salvation

Loved the first two, hated the third, veeeery curious about the forth. Rolul lui John Connor este jucat, de data aceasta, de Christian Bale; încă nu m-am hotărât dacă ăsta este un plus sau un minus, sincer l-aș fi preferat pe Edward Furlong, actorul care l-a interpretat pe John în primele două filme din serie. *sigh*
3. Friday the 13th

Este un remake după filmul mai vechi, cu același nume. De obicei remake-urile nu se ridică la nivelul originalului (deși nici originalul e cine știe ce), but you never know...
  • Trailer
  • Data lansării (SUA): 13 Februarie 2009
  • Data lansării (România): 22 Mai 2009
  • Perioada de filmare: 21 Aprilie 2008 - 13 Iunie 200
  • Site oficial: Friday the 13th

4. Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs

I love Scrat, cred că o să îi fac un fan-club în curând :))
  • Trailer
  • Data lansării (SUA): 1 Iulie 2009
  • Data lansării (România): 3 Iulie 2009
  • Site oficial: iceagemovie
5. The Imaginarium of Doctor Parnassus

Ultimul film al lui Heath Ledger. I think that sums up the reasons why it's on my list. Nu se cunoaște data exactă a lansării. Cel mai probabil prin toamna lui 2009, deși alții zic că prin luna mai. Nu ne rămâne decât să așteptăm pentru a afla.
  • Scurtă descriere: The Imaginarium of Doctor Parnassus este povestea unei companii de teatru ambulant care se ocupă cu “distrarea” publicului cu fel de fel de show-uri de divertisment. Parnassus este un actor de teatru care capătă puteri extraordinare după ce a făcut un pact cu diavolul căruia i-a oferit în schimb viața fiicei sale. Prin spectacolul său Imaginarium, Parnassus oferă publicului momente inedite dar uneori primește mai mult decât s-ar aștepta. (sursa)
  • Site oficial: doctorparnassus

Si mențiuni pentru: Underworld: Rise of the Lycans, 2012, Coraline, Avatar, Watchmen.

Se anunță un an destul de interesant măcar din acest punct de vedere.

vineri, 26 decembrie 2008

Old memories for a new beginning

Cu ce să încep? Aş fi făcut un bilanţ al anului 2008, dar ar fi durat prea mult. În short terms, a fost un an şi cu bune şi cu rele, poate mai mult cu bune, având în vedere că am trecut bac-ul cu bine și am intrat la facultatea la care îmi doream (cu mici ezitări) încă din clasa a 10-a să intru. Încă nu percep trecerea timpului aşa cum ar trebui, nu mi se pare că aproape a trecut primul semestru și vin examenele, că mai sunt 5 zile şi intrăm în 2009, şi nu simt, cum s-ar zice „spiritul sărbătorilor”. Ţin minte că, în anii trecuţi, mă trezeam prima în dimineaţa de Crăciun şi, nemaiavând răbdare să se trezească şi ceilalţi (darămite să o aştept şi pe bunica să vină), îmi deschideam cadourile (cu toate că pe majoritatea le cunoşteam deja if you remember the tradition in my family).Anul ăsta m-am trezit abia pe la 10, mi-am urmat tot ritualul de dimineață, am așteptat-o pană și pe bunica să vină și mi-am luat în primire cadourile odată cu ceilalți, uimind-o și pe maică-mea cu răbdarea mea. Nu pot să zic care este motivul, poate din cauza faptului că oricum nu puteam găsi în pachetul acela ceea ce îmi doream de fapt (deși nu mă plâng nici de HDD-ul extern de 1,5 TB pe care l-am primit, which should be enough for a while), poate din cauza lipsei zăpezii (chiar dacă nu sunt eu mare amatoare de zăpadă but c'mon, Christmas without snow? Something doesn't quite fit), poate şi din cauza grijilor pentru examene, nu ştiu, dar cert e că anul ăsta totul a trecut mult prea repede.
În plus, după ce că a trebuit să mă obişnuiesc cu noua titulatură de „studentă”, peste numai câteva luni împlinesc 20 de ani. I mean... 20, când au trecut? Nu mă înţelegeţi greşit, nu duc dorul copilăriei, care oricum pentru mine a fost o perioadă destul de scurtă, numai că acesta este totuşi începutul unei noi etape, nu din punct de vedere al maturizării psihice, consider fără modestie, că pasul ăsta l-am făcut mai demult, ci din punct de vedere social. Aşa cum acum doi ani am intrat categoria celor majori sau chiar, de ce nu, a adulţilor (bine, nu şi în ochii părinţilor), puteam în sfârşit să mă duc la chioşc să îmi iau un pachet de ţigări fără să mă simt prost (simţul meu moral era mai bine dezvoltat pe atunci). Acum, calitatea de adult nu va mai putea fi contestată de nimeni (again, cu excepţia părinţilor), ba chiar va putea fi folosită împotriva noastră, să ni se scoată ochii de fiecare dată când facem o greşeală („Doar nu mai eşti copil!” ... asta o să tot auzim de acum încolo). Vorbesc la plural pentru că ştiu că mulţi dintre cititorii mei (adică 2 din 3 :)) ) trec prin aceeaşi perioadă minunată, de... uhm, înflorire spirituală.

Aşadar, vă doresc tuturor un an mai bun, să vă împliniţi toate visurile, să fiţi sănătoşi, să aveţi putere de muncă (sau de învăţat, după caz), să iubiţi şi să fiţi iubiţi, şi, cum ar spune domnişoara Băsescu, vă doresc multe „succesuri” şi cât mai puţine „eşece”!

P.S. Toate ca toate, da' eu ce fac de Revelion? Aveam de gând să stau acasă, dar parcă decât să stau să mă uit pe Antena 1 sau pe Pro TV, ca să văd aceleaşi emisiuni dezgustătoare cu manelisti, mai bine îngheţ 2 ore undeva pe afară. Dar unde, cum şi cu cine nu ştiu, fiindcă some people won't move their asses out of the house. So, idei, propuneri? Anything?

(Holy crap, acum v
ăd cât am scris, mare minune dacă a citit cineva până la capăt :))) )

marți, 23 decembrie 2008

Cele mai bune filme din 2008

Time for a review. Desigur, este un top personal, așadar extrem de subiectiv. So here it goes:
(click pe numele filmului pentru detalii; sursa: imdb.com)

1. The Dark Knight
2. Wall-E
3. X-Files: I Want to Believe
4. Milk
5. Kung Fu Panda
6. The Chronicles of Narnia: Prince Caspian
7. Jumper
8. The Dutchess
9. The Other Boleyn Girl (Deși tot serialul The Tudors e mai interesant)
10. Superhero Movie/ Zack and Miri Make a Porno (Nu m-am putut hotărî cui să acord locul 10. Aaa și by the way, ultimul film nu este deloc ceea ce sună, e de fapt o comedie and a pretty good one actually.)

Se putea şi mai bine (as usual), dar să zicem că, per total, a fost un an bunicel pentru cinematografia americană. N-a ieşit nicio capodoperă, dar măcar cele mai importante şi cele mai aşteptate filme nu (m-)au dezamăgit.

Later Edit: În curând, va urma și o postare despre filmele care vor avea premiera în 2009. So stay tuned!

luni, 22 decembrie 2008

Timpul nu mai avea răbdare...




Marin Preda avea dreptate! Oricât aș încerca eu să mă conving de faptul că răbdarea este o virtute, patience is the key to success etc, până la urmă ți se spulberă și ultima fărâmă de speranță. Cât poți aștepta? Săptămâni, luni, ani? Dar mai multe vieți, nu...
Mulți ar spune că gândesc pesimist (eternii optimiști, îi admir pe de-o parte, însă pe de altă parte, nu pot să îi înțeleg), dar eu sunt doar realistă, știu că nu se va petrece nicio "minune de Crăciun" și, pur și simplu, nu pot să mă hrănesc cu vise; sunt dulci, aromate, dar nu țin de foame.
Chiar și atunci când pare că nu ai de ales, de fapt ai, eu așa văd lucrurile. Eu am ales să nu mai aștept, timpul nu are răbdare cu mine, eu de ce aș avea răbdare cu el?

sâmbătă, 20 decembrie 2008

10 New Userbars

Toată lumea este, la un moment dat, înșelată, părăsită, respinsă, jignită, dezamăgită, uitată de către cei din jur sau, mai rău, de către persoana iubită. Tuturor ni se întâmplă asta, nu-i așa? Than why do I take it so personal? Se pare că aici mai am de lucrat.
Încerc din răsputeri să îmi iau mintea de la toate astea (nu, învăţatul pentru examene nu mă ajută deloc în acest sens). De ieșit e mai greu, prietenii mei au alt program acum, inclusiv serviciu *sigh*, așa că zilele astea am mai umblat prin Photoshop, făcând cele mai simple grafice posibile (după avatare), pentru că asta este tot ceea ce mă trage inima să fac. Dacă nici de Photoshop nu prea mai am chef... it’s serious!


P.S. Pentru cei care se întreabă ce sunt chestiile astea lungi şi înguste, ei bine, ele se numesc userbaruri şi se folosesc, de obicei, ca semnături pentru forumuri; în sens larg, așa arăți tu că ești fan X sau Y. M-a întrebat cineva ce sunt și m-am gândit că poate mai sunt şi alte persoane care nu știu so I hope I cleared that up.

vineri, 19 decembrie 2008

When primates meet technology

Am întâlnit multe feluri de persoane în cei trei ani de când folosesc internetul în mod curent, ceea ce m-a convins că ar trebui stabilită o limită de vârstă. Sau cel puțin asta credeam până ieri. De acum cred că mai degrabă ar trebui făcută o testare psihologică înainte de a permite cuiva să utilizeze internetul; celor cu IQ-ul mai mic decât numărul de la pantofi și celor cu probleme psihice grave ar trebui să li se impună măcar restricția de a nu mai intra pe messenger. Trebuie să îi fiu recunoscătoare pentru revelația mea unui anume Bogdan, născut în '85, ca să nu aveți vreun dubiu (deși mai mult de 14-15 ani nu aș fi zis că are) și conversația a decurs as following:

bogdantheboss85: nu iti vad fata?

bogdantheboss85: hello?

bogdantheboss85: vb cu mn?

Andreea R: nici nu te am in lista, cine esti?

bogdantheboss85: iti dau ign

bogdantheboss85: vb cu mn?

Andreea R: tu ai vazut ce te-am intrebat?

bogdantheboss85: da??

Andreea R:ai vazut sau nu?

bogdantheboss85: da??

bogdantheboss85: si?

Andreea R: si atunci de ce pui semnul intrebarii

Andreea R: daca da e raspuns

Andreea R: de unde ai idul meu?

bogdantheboss85: de la tine

bogdantheboss85: bn

Andreea R: cum de la mine?

Andreea R: ma cunosti personal?

bogdantheboss85: da

bogdantheboss85: dar nu iti vad fata la avatar

Andreea R: nu am poza cu mine la avatar

bogdantheboss85: scz

Andreea R: adu-mi aminte atunci de unde te cunosc, ca nu mai stiu

bogdantheboss85: de pe mess

bogdantheboss85: bn

bogdantheboss85: aratami fata

bogdantheboss85: hello girl?

Andreea R: stii ce, poti sa ma stergi din lista

bogdantheboss85: de ce?

bogdantheboss85: teai suparat?

bogdantheboss85: pe mn?

Andreea R: brb, 2 min

bogdantheboss85: ce 2 min?

bogdantheboss85: te-am itrebat ce 2 min?

Andreea R: vorbesc cu cineva la tel

Andreea R: stai putin

bogdantheboss85: ce?

bogdantheboss85: vrei

bogdantheboss85: eu stau

bogdantheboss85: ce sa stau?

Andreea R: mey sterge-ma din lista te rog

bogdantheboss85: de ce?

Andreea R: era o expresie "stai asa", sa iti fac un desen?

Andreea R: pentru ca n-am timp de vorbit

Andreea R: stau pe mess cand am ceva de zis cuiva

Andreea R: tu cati ani ai btw? as zice max 14, dar... esti cumva nascut in 85?

bogdantheboss85: de ce intrebi asa ceva?

bogdantheboss85: da st

bogdantheboss85: bn

bogdantheboss85: de cenu-mi arati fata pe mess

Andreea R: pentru ca n-am niciun motiv

bogdantheboss85: sau da-mi hi5 tau

bogdantheboss85: bn

Andreea R: uite, n-am timp de chestii d’astea, ori ma stergi tu din lista, ori iti dau eu ignore

Andreea R: pa pa

bogdantheboss85: iti dau eu

bogdantheboss85: bn

bogdantheboss85: ign


Uitându-mă prin arhivă, mi-am dat seama de unde zice acest gentleman desăvârșit - și de altfel, probabil o combinație modernă intre Einstein, Gauguin și Kant - că mă cunoaște:


bogdantheboss85: cf?

bogdantheboss85: cn eshti

bogdantheboss85: ?

Andreea R: cine esti tu, ca tu mi-ai dat add

bogdantheboss85: hello?

Andreea R: eu ti-am raspuns

bogdantheboss85: faaaaaaaaa

bogdantheboss85: raspunde

bogdantheboss85: zdreanta

Andreea R: nu vezi mesajele pe care le trimit?

bogdantheboss85: faaaaaaaaaaaaaaaaa


Aww I think I made a friend. :)

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Dear Santa,


Astăzi m-a întrebat taică-miu ce vreau să îmi dăruiască de Crăciun (cam asta e tradiţia la noi, e drept că nu mai există elementul surpriză, dar măcar ştim că fiecare a primit exact ceea ce îşi dorea) şi, pentru prima dată, nu am ştiut ce să îi răspund. Asta nu pentru că mă simt atât de împlinită pe toate planurile, încât nu mai vreau nimic, ci mai degrabă pentru că ceea ce îmi doresc eu acum nu poate fi cumpărat din Carrefour... sau din oricare alt magazin for that matter.

Sigur, aş putea să numesc şi câteva dorinţe materiale (o călătorie în jurul lumii, o vilă în California, propria mea colecţie de maşini de lux just to name a few), dar parcă niciuna nu este mai importantă decât cea pe care nu o pot cumpăra în vreun fel sau altul. Şi asta pentru că mereu am avut parte de aceeaşi poveste, toate dorinţele materiale mi s-au îndeplinit mai devreme sau mai târziu, dar nu m-au făcut mai fericită. Aşadar, pot să primesc chiar şi vila, nu ar fi nicio diferenţă. Şi nu, nu voi dezvălui ce îmi doresc atât de tare, deoarece... well, let's just say I'd like to keep it a mystery.

joi, 11 decembrie 2008

My first userbar




După cum spune şi titlul, acesta este primul meu userbar. Şi, din click în click, explorând opţiunile, am reuşit să îl fac să fie şi animat. Took me a couple of hours până m-am prins ce şi cum, dar pentru o primă încercare, eu personal mă declar destul de mulţumită.

More to come soon!

joi, 4 decembrie 2008



În general, nu pun mare preţ pe horoscop (decât dacă prezice ceva de bine :D ), dar sunt mândră de zodia mea. Spre deosebire de predicţiile din "n" ziare, care nu se adeveresc niciodată, mă regăsesc în caracteristicile zodiei mele în proporţie de 99% (cică gemenii nu pot ţine un secret, not true! prietenii mei pot să confirme), mi se potrivesc atât calităţile cât şi defectele, compatibilităţile cu celelalte zodii etc. Deci cine vrea să stie mai multe despre mine, tocmai a aflat un mare secret! Just kidding, of course.
Şi se presupune că motto-ul meu este: "Comunic cu o mare deschidere de spirit şi ascult părerea altuia. Îmi exprim din plin ideile şi dezvolt spiritul de discernământ." (sursa) Corect!
Eu de obicei sunt destul de sceptică şi, în mod normal, n-aş fi crezut nici în ruptul capului în ceva atât de îndepărtat de "real" precum cititul în stele, că până la urmă, asta înseamnă astrologia. Dar... uite că s-ar putea să nu fie numai atât. Dar de ce zic toate astea?... Poate pentru că este seară şi mă plictisesc şi... oh well, maybe I just felt like mentioning it.

duminică, 30 noiembrie 2008

The Grand Delusion

Într-o vreme, eram o susţinătoare ferventă anti-religie, încercam să conving oamenii că ceea ce le-a fost inoculat din copilărie este poate cea mai mare farsă din istorie (mission impossible, nu? ). Într-adevăr, e greu să convingi un om care nu îşi doreşte asta. Şi poate că nici nu trebuie. Pentru ceea ce încercam să exprim, am fost numită satanistă, ceea ce nu este tocmai adevărat, îmi lipsesc anumite calităţi (da, calităţi!) pentru a mă putea numi astfel. În plus, nu sunt genul care intră în polemică şi poate că ăsta este un mare minus, dar îmi susţin ideile şi cred în libertatea de alegere. Aşa că m-am văzut nevoită să renunţ la "campanie" şi să mă limitez la a îmi exprima opinia pe blogul personal. I am allowed at least that.

De asemenea, nu pot să nu vă împărtăşesc acest citat:
Take from the church the miraculous, the supernatural, the incomprehensible, the unreasonable, the impossible, the unknowable, the absurd, and nothing but a vacuum remains. - Robert G. Ingersoll

The Thick Mist Of Change Avatars

Iniţial am vrut să fac ceva mai complex cu pozele astea, dar pe parcurs mi-a trecut entuziasmul şi au ieşit doar nişte avatare. Maybe next time :)

luni, 17 noiembrie 2008

Top 10 - "Cele mai stupide morti din istorie"

1. Poate cea mai controversata moarte este cea a prezentatoarei TV Christine Chubbuck, angajata a postului de televizune Channel 40. Aceasta a anuntat in timpul unei emisiuni ca va urma o premiera absoluta: a scos un revolver si s-a impuscat in cap. Imaginile au fost transmise in direct.
2. Un om a murit inecat in piscina. Nimic ciudat pana aici. Insa trebuie spus ca e cel putin stupid sa te ineci in piscina la o petrecere la care erau prezenti in jur de 200 de salvamari. S-a intamplat in 1985, la petrecerea organizata de salvamarii din New Orleans , pentru a sarbatori incheierea sezonului fara niciun deces. La sfarsitul patrecerii a fost gasit in piscina corpul neinsufletit al lui Jerome Moody in varsta de 31 de ani. Nimeni nu a observat pana atunci ca omul plutea fara suflare.
3. In 1991, Yooket Paen a murit in timp ce se plimba prin ferma sa. A alunecat intr-o groapa, in cadere s-a agatat de un cablu de curent si s-a electrocutat. La inmormantare, sora sa, aratand cum s-a intamplat nefericitul eveniment, a alunecat si a atins acelasi fir. A decedat si ea tot prin electrocutare.
4. Cantaretul francez Claude Francois, care a compus varianta originala a melodiei My Way, a murit electrocutat in timp ce incerca sa schimbe un bec in cada plina cu apa.
5. Leslie Harvey, chitaristul trupei Stone the Crows, a murit pe scena in 1972, electrocutat de microfonul la care canta.
6. In 2005, Lee Seung Seop, un coreean in varsta de 28 de ani, s-a prabusit intr-un internet cafe, dupa ce jucase Starcraft & World of Warcraft timp de aproximativ 50 de ore consecutiv. Cu sase saptamani inainte de moartea sa, fusese concediat pe motiv ca lipsea de la serviciu pentru a-si petrece timpul jucandu-se pe computer.
7. In 1923, jocheul Frank Hayes a suferit un atac de cord in timpul unei curse. Calul sau, Sweet Kiss, a terminat pe primul loc, Hayes devenind astfel primul jocheu mort care a castigat vreodata o cursa.
8. Fostul presedinte francez, Felix Faure, a murit in 1899, in propriul birou in timp ce amanta sa ii facea sex oral (cel putin, nu e chiar cel mai rau mod de a muri).
9. Hans Steininger a fost relativ celebru pentru ca avea cea mai lunga barba din lume: de 1,4 metri. Barba insa l-a si ucis. In anul 1967 a avut loc un puternic incediu, in timpul caruia, incercand sa fuga, Steininger s-a impiedicat de propria barba si si-a rupt gatul.
10. Un barbat din Illinois a pariat cu un prieten ca, dintre ei doi, va sta cel mai mult intins pe sine in calea unui tren care se apropie. A castigat.

sursa

joi, 6 noiembrie 2008

See you there ?...


În cazul acesta, cred că bate vântul prin Rai... Şi încă mă întreb, oare unde vom avea loc toţi?

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Frozen Avatars

Am instalat o nouă versiune de Photoshop, căreia i-am facut inaugurarea cu câteva avatare... de încălzire so to speak.

miercuri, 29 octombrie 2008

Connie Talbot 7 year old

V-o mai amintiţi pe micuţa Connie Talbot, o copilă care la numai 6 ani l-a uimit până şi pe "fiorosul" Simon Cowell cu vocea ei, la concursul Britain's Got Talent. Probabil nu mulţi români urmăresc emisiunea asta, dar măcar de pe Youtube s-ar putea să o ştiţi.
Când am auzit-o pentru prima dată mi s-a părut evident potenţialul ei; pentru vârsta de 6 ani avea o voce foarte bună, dar nu chiar atât de impresionantă, însă acum la 7 ani... I was blown away by her talent. E incredibil cât de mult a evoluat într-un singur an. Dacă o va ţine tot aşa, she's going to be huge, mark my words! :) Când mă gândesc că eu am aproape 20 de ani şi nu pot să cânt ca ea... şi că nici nu voi putea vreodată.

See for yourself:

Over the Rainbow - 6 ani (preselectii BGT)



What a Wonderful World - 7 ani



You Raise Me up - live



I will always love you - live

luni, 27 octombrie 2008

Psihologia numărului de la sutien

Cum momentan am rămas fără obiectul muncii (nu reuşesc să instalez Photoshopul de nicio culoare pe Vista), mă voi mulţumi să scriu despre câteva întâmplări recente, care merită amintite.

Astăzi am avut un curs... cel puţin interesant, despre care trebuie, normal, să povestesc. De fapt, toată atenţia o merită profesorul, un ins pe la vreo 50-60 ani (cred, nu prea nimeresc vârstele), care pe lângă faptul că se abate de la subiect din 5 în 5 minute şi căruia îi plac glumele cu tentă sexuală, mai ştie şi cum să "destindă atmosfera".
Ce s-a gândit omu'? Să ne arate nişte poze foaaarte amuzante. De fapt, chiar au fost amuzante, recunosc, am râs odată cu ceilalţi, însă total nepotrivite unui curs, unei facultăţi. Pe lângă clasica întrebare, "Ce este capra, animal sau poziţie?" (asta da dilemă!), ne-am mai putut delecta cu o "iluzie perceptivă" în care o tipă aproape dezbrăcată apărea lângă o cascadă şi ideea era: " Dacă vă concentraţi îndeajuns de mult, veţi vedea o cascadă." Right... eu întâi am văzut cascada şi abia apoi tipa but maybe that's just me... Şi prefer să mă opresc la aceste două exemple, deşi mă mănâncă mâna să mai scriu.
Oricum, n-am nimic împotriva acestor "metode de destindere", foarte hmm... elaboarate şi... inovatoare... Remarc doar inadecvenţa lor în contextul respectiv.
Oh boy, can't wait to see what comes next!? *rolleyes*

( Continuarea mâine... sau mai târziu )

joi, 23 octombrie 2008

Ca sa nu zic ca nu am postat nimic

Din cauza ca nu am avut timp/chef pentru a mai face grafice, o sa va pun niste bancuri care pe mine au reusit sa ma binedispuna:

1. Jurnalul ei: Sambata seara mi s-a parut ca se purta ciudat. Facusem planuri sa mergem la un bar ca sa bem ceva. Fusesem la cumparaturi cu prietenele mele toata ziua si am crezut ca era suparat ca am intarziat. Nu a zis nimic. Conversatia nu incepea, asa ca am propus sa mergem undeva unde sa putem vorbi in liniste. A fost de acord dar era in continuare tacut si absent. L-am intrebat ce nu era in regula. A spus ca e totul ok. L-am intrebat daca era suparat pe mine, daca tacerea lui era din vina mea. Mi-a spus ca nu are legatura cu mine si sa nu imi fac probleme.
In drum spre casa i-am spus ca il iubesc, el doar a zambit si a continuat sa conduca. Nu imi pot explica comportamentul lui. Nu inteleg de ce nu mi-a spus Si eu te iubesc!...
Cand am ajuns acasa, am simtit ca l-am pierdut, ca si cum nu ar mai fi dorit sa aiba de a face cu mine niciodata. Pur si simplu statea si se uita la televizor. Parea atat de distant si absent. In final m-am hotarat sa merg sa ma culc. Dupa vreo 10 minute a venit si el in pat, si spre surprinderea mea a fost receptiv la mangaierile mele, si am facut dragoste. Dar tot nu era el, am simtit ca era distras si cu gandul in alta parte. Am simtit ca nu mai rezist asa ca m-am hotarat sa il confrunt, dar el adormise deja. Am inceput sa plang cu cearsaful in dreptul gurii pentru ca nu vroiam sa-l trezesc si am plans, si am plans, pana am adormit si eu. Sunt disperata. Nu stiu ce sa ma fac. Sunt aproape sigura ca se gandeste la alta. Viata mea e un dezastru.

Jurnalul lui: Azi Steaua a pierdut in deplasare, dar macar am futut.

=))) Scuzati limbajul licentios... De fapt, nu-i nevoie sa il scuzati, whatever.

2. Anunt "angajam vanzatoare". se prezinta o fatuca la interviu, patronul o ia si ii zice: "Fata draga noi nu zicem NU la clienti, ii aburim, ii amanam". Zis si facut, trece o luna, prinde fata manevra, intra un cetatean:
- Manusi aveti?
V: Pai, sigur... de care sa fie? de piele? tricotate?
- De piele, normale.
V: Cu un deget, cu 2 cu 5?
- Normale, cu 5.
V: Albe, rosii, verzi?
- Negre, normale.
V: Le purtati la palton sau la jacheta?
- La palton, ca vine iarna.
V: Domnule eu va propun sa veniti maine cu paltonul, sa vedem ce se asorteaza.
Pleaca omul fericit ca-l bagase cineva in seama, cand sa iasa pe usa intra val-vartej unul hiper-furios c-un colac de WC intr-o mana si c-o placa de faianta in cealalta:
- Cucoana, uite asta-i capacul de la buda, asta-i nuanta la faianta, curu' ti l-am aratat ieri ACUMA DA -MI HARTIE IGIENICA !!!!!

3. Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Intrebarea a fost: "Va rugam sa ne spuneti opinia dumneavoastra in legatura cu lipsa de alimente din restul lumii."
Sondajul a fost un esec total:
- In Africa nu stiau ce inseamna "alimente";
- In Europa de Vest nu stiau ce inseamna "lipsa";
- In Europa de Est nu stiau ce inseamna "opinie";
- In America de Sud nu stiau ce inseamna "va rugam";
- In S.U.A. nu stiau ce inseamna "restul lumii".

That's it for tonight... Nite everyone! *ceremonios bow*

marți, 14 octombrie 2008

Doar o postare scurta, pentru a va anunta ca inca traiesc si ca blogul este inca activ, dar am fost (si sunt) atat de ocupata cu facultatea, incat nu am mai avut timp de nimic altceva, daramite sa ma ocup de blog. Apropo, sa nu uit sa scriu si despre facultate... orar mai aiurit greu mi-a fost dat sa intalnesc. Gandit (sau nu!) in asa fel incat sa iti ocupe toata ziua, sa nu mai ai timp nici macar de teme... Grrr :-L

duminică, 28 septembrie 2008

România de cleştar

Am descoperit că şi România poate fi frumoasă, deşi "descoperit" s-ar putea să nu fie cel mai potrivit cuvânt. Ştiam de mult că România este o ţară frumoasă, însă lucrurile care se petrec aici zi de zi, nivelul la care ne aflăm, comparativ cu ţările mai dezvoltate, mentalitatea românilor de "las-o, bă, că merge-aşa" m-au făcut (şi încă mă fac) să îmi doresc să îmi iau zborul de aici cât mai repede şi să îi dau dracu' pe toţi politicienii care nu se mai satură să îşi facă averi din banii noştri. Dar când văd că, până la urmă, nici cetăţenilor de rând nu le pasă mai mult, pot să mai am vreo pretenţie de la alţii? Ne plângem că n-avem drumuri, dar când vine vorba să construim o şosea ca lumea, nu suntem în stare şi ăsta este doar un exemplu. Şi cetăţenii sunt de vină... oricine ar ajunge la putere ar fura la rândul lui. Cred că singura noastră şansa ar fi să ne preia nemţii sau oricare alt stat dezvoltat, oricât de dur ar suna. Pentru că românii nu se vor trezi la realitate prea curând.

Da, sunt foarte revoltată şi mai mult decât atât, frustrată, pentru că ştiu că nu vom ieşi prea curând din rahatul în care ne aflăm. Pentru că nu vrem. Nu că n-am putea. În schimb, ne vom plânge de milă în continuare.

Apropo, că tot mi-am adus aminte. Să vedeţi ce fel de oameni trăiesc printre de noi... Acum câteva zile, mergeam cu maică-mea spre casă. Trecem, la un moment dat, pe lângă o maşină, care dădea cu spatele pe trotuar şi doi tipi îi dădeau indicaţii, când îi auzim pe cei doi zicând şoferului: "Hai, că mai merge, dă mai repede!", ratând-o pe maică-mea la milimetru. Abia am avut timp amândouă să reacţionăm, eu am tras-o de mână cât am putut, iar ea a sărit (aproape la propriu) din calea maşinii. Când apucăm noi să ne dezmeticim, vedem cum ăia doi cretini se prăpădeau de râs. Am văzut roşu în faţa ochilor, pe limbă mi-a stat să nu le zic ceva avortonilor ălora. Maică-mea i-a ciocănit în geam tipei de la volan şi s-a luat de ea că nu se uită pe unde conduce. Tipa nici nu şi-a dat seama că era să dea peste cineva, se uită la mama cu nişte ochi mari de vită şi bolboroseşte nişte scuze (cred). Bineînţeles, era o piţipoancă proastă (sau ăsta e pleonasm :-?) cu BMW, dar de data asta eu zic că ea n-avea decât o parte din vină, că îi asculta pe cretinii ăia, care tot nu se opriseră din râs. Şi culmea e că păreau doi tineri normali, pe la 25-30 ani, curaţi, bine îmbrăcaţi. Probabil nu le lipsea nimic, decât educaţia... şi creierul. Doamneee... când văd în ce ţară şi în ce lume trăim... Îmi vine să emigrez pe Marte :|

Oricum, ţara chiar este frumoasă (şi nu datorită oamenilor); am observat asta în timp ce traversam dealurile Vrancei şi întinderile parcă nesfârşite de pământ. Pozele nu au ieşit extraordinare, fiindcă pe cele mai multe le-am făcut din maşină, aşa că am decis să le prelucrez puţin. Rezultatul este următorul:















Şi bineînţeles... Albuţa...



...şi Sârmuţa! Două căţeluşe adorabile, pe care le găsesc mereu când ajung la ţară.




vineri, 19 septembrie 2008

Katty Perry Graphics

Avatare:



Blend-uri:





Wallpaper:



Sincer, nu mi-e prea "simpatica" domnişoara, dar avea nişte poze bunicele, cărora nu le-am putut rezista. Ca să intru mai bine în atmosferă, am scris cu roz şi cu bleu :-" Serios vorbind, mi s-au părut destul de artistice pozele, aşa că mi-am deschis frumuşel Photoshopu' şi m-am pus pe treabă. Într-un final, mi-au ieşit un wallpaper, două blend-uri/bannere şi câteva avatare. I hope you like them...


Măcar astea să vă placă, fiindcă, în rest, se pare că nimic din ceea ce fac nu e bine sau nu ajunge. Şi nu mă refer la vreun eveniment anume, ci la viaţa mea, în general. M-am împăcat de mult cu gândul că viaţa nu e dreaptă, doar că uneori trebuie să mă mai plâng de asta, nu? :) OMFG, cred că o să ajung emo în ritmul ăsta!... LOL, sorry, n-am nimic cu bieţii copii, nu vreau să râd de ei. Fac şi eu haz de necaz, mă ajută să nu cad în depresie. Ştiu că am dat-o dintr-una într-alta... but I had to let it out... Şi repet, vorbesc în general, de tot ce mi s-a întâmplat în ultimul timp (adică doar de vreo 19 ani încoace).


And just for the record: momentan, sunt în stare să trimit în pizda măsii pe oricine îmi mai spune ceva de genul "Nu mai fi supărată, lasă că o să treacă!". Chiar nu vreau să mai aud asta!


Acum trebuie să revin la starea de “joy, joy”... Aşadar, să încep să mai fac grafice, acum că mai am ceva timp. Am văzut câteva filme foarte bune, care merită cel puţin menţionate : A Home of Our Own, American Heart si South Park: Bigger, Longer and Uncut (ştiu că e vechi, dar eu abia acum l-am descoperit... şi în sfârşit am aflat care e faza cu: “OMG, they killed Kenny!” :))). În plus, încerc de două săptămâni să citesc o carte destul de interesantă, "Biografii necenzurate ale unor oameni celebri" se numeşte. Problema e că autorul o dă de multe ori dintr-una într-alta (cam ca mine aşa :-J ), ceea ce uneori bagă cititorul în ceaţă. Anyway, după cum ziceam, plănuiesc să fac multe lucruri în astea două săptămâni care mi-au mai rămas, să vedem pe câte dintre ele o să le duc la bun sfârşit.

miercuri, 3 septembrie 2008

Velvet Goldmine

Vă recomand un film interesant, Velvet Goldmine. Nu este excepţional, într-adevăr, se putea mai mult, însă ceea mi-a plăcut şi tototdata m-a determinat să scriu despre el este faptul că se ţine departe de clişee, este neconvenţional, ciudat, îmbinând realitatea cu ficţiunea (şi aici mă refer la faptul că este inspirat din fapte reale), în aşa fel încât la un moment dat te întrebi în care parte te afli acum.

În mare, filmul vorbeşte despre anii '7o şi despre era glam-rock-ului. În anul 1984, reporterul Arthur Stuart (
Christian Bale) este trimis să investigheze dispariţia din show-bizz a starului Brian Slade (Jonathan Rhys Meyers), pentru care acesta avea o pasiune încă din copilărie şi care cu 10 ani înainte şi-a înscenat moartea. Prin cercetările lui, reporterul discută cu fostul impresar al lui Brian Slade şi cu fosta lui soţie, dar şi cu artistul care l-a influenţat cel mai tare pe Brian, starul rock Curt Wild (Ewan McGregor), cu care atât Brian, cât şi reporterul, ajung să aibă relaţii amoroase.

Din câte am auzit/citit, filmul face puternice referiri la vieţile unor cântăreţi precum David Bowie, Iggy Pop, Kurt Cobain sau Mick Jagger. Eu recunosc că nu sunt în temă cu muzica anilor '70, dar probabil cunoscătorii vor recunoaşte "personajele" ;)

Puncte tari:
- Jonathan Rhys Mayer cântă (şi cântă bine!!). Sincer, prefer melodiile din August Rush, dar vocea lui Jonathan face toţi banii şi de data asta.
- Ewan Mcgregor cântă şi el, nu la fel de bine ca "păpuşica", daaaar e amuzant să îl vezi/auzi încercând măcar.
- după cum spuneam, este neconvenţional, fără clişee şi scene siropose ( de care mie a început să mi se facă silă de la un timp)
- avem ocazia să îl vedem pe JRM la doar 20 ani (avea 19 ani când au început filmările şi 21 când au scos filmul) - deşi eu nu văd mare diferenţă între JRM de 31 ani, cât are acum, şi cel de atunci.
- ah şi poate şi faptul că Ewan Mcgregor apare în toată splendoarea lui ( şi când zic TOATĂ, I mean it!) e un punct forte... acu' nu ştiu, cititorii/spectatorii de sex masculin s-ar putea să nu fie de acord cu mine... :))

Puncte slabe:
- la un momentat dat, am pierdut firul acţiunii. De asemenea, se tot face referire la scriitorul irlandez Oscar Wilde, dar eu nu am prins legătura. Poate că nu am stat eu cu ochii în patru, ce-i drept, era destul de târziu când m-am uitat la el... Cred că este nevoie şi de o a doua vizionare; tot am senzaţia că am pierdut ceva...
- melodiile de pe soundtrack nu apar cu vocea lui JRM. Bine, ăsta nu este un punct slab al filmului în sine, unde cântă chiar el, dar tot trebuia să menţionez asta undeva. Grrr :-L


Cum spunea cineva de pe Imdb.com, nu vă uitaţi la acest film dacă: nu vă plac homosexualii, drogurile, nuditatea sau alte lucruri interesante ca acestea. Însă uitaţi-vă la el dacă: sunteţi interesat de anii'70, de glam-rock sau dacă vreţi pur şi simplu să vizionaţi un film care este oricum altfel decât convenţional.

vineri, 29 august 2008

Pi la munti...


Singura mea "escapadă" din Bucureşti din vara asta a durat numai patru zile, însă a fost foaaaarte binevenită. Nu am de gând să scriu despre tot ce s-a întâmplat, voi lăsa pozele să vorbească :) ... ajutate de unele completări.



^ Din păcate nu se observă foarte bine, dar în poză apare cetatea Poenari (sau Poienari... am văzut că sunt folosite ambele variante), e chestia aia "mică" din vârful muntelui, până la care am urcat eu şi Lexis. Mai exact, cetatea se află pe la vreo 800 m altitudine şi trebuie să urci nu mai puţin de 1480 de trepte până acolo.


^ Vederea era ameţitoare şi încă nu ajunseserăm la cetate. Eu mai am şi rău de înălţime, era... perfect! Să nu mai zic că eram şi frânte de oboseală. But winners never give up! :D


^ Dar a meritat efortul, dacă nu pentru cetate, atunci măcar pentru peisaj, care este absolut superb.


^ Asta este doar o parte din ruine şi, după cum se vede, între tine şi prăpastie nu se află decât o bară anemică de metal. Tre' să fi cu ochii în paişpe dacă vii cu plozii după tine...


^ Parcă şi mai avea cineva puterea să se caţere pe ziduri după 1480 de trepte... Mai bine ar monta nişte bare mai sigure, decât avertismente inutile.

Alte poze de la cetate:







Şi acum, câteva poze de la barajul Vidraru. Din nou, priveliştea îţi tăie pur şi simplu răsuflarea... Păcat că ţărănoii de R(r)omânia nu ştiu să păstreze curăţenia. Nici nu vreau să îmi amintesc câte pet-uri de bere şi alte gunoaie zăceau pe malul apei...






^ Trăiască publicitatea!... NOT!! Dacă daţi click pe poză, o să observaţi cum pe peretele muntelui tronează un afiş pictat direct pe stâncă, care face reclamă la... Ceresit :| Pfoai, nene, acum mă duc la magazin să cumpăr nişte PVC de la Ceresit... Păi dacă aşa scrie pe munte... :| Ăştia chiar nu au limite cu reclamele lor... Cred că în curând o să le vedem şi pe fundul apei, pe cer, pe câinii maidanezi, pe boabe de orez, oriunde, numai să fie...

Si acum, poza mea favorita:


^ De la stânga spre dreapta: subsemnata şi Lexis.