Dear Santa,

Astăzi m-a întrebat taică-miu ce vreau să îmi dăruiască de Crăciun (cam asta e tradiţia la noi, e drept că nu mai există elementul surpriză, dar măcar ştim că fiecare a primit exact ceea ce îşi dorea) şi, pentru prima dată, nu am ştiut ce să îi răspund. Asta nu pentru că mă simt atât de împlinită pe toate planurile, încât nu mai vreau nimic, ci mai degrabă pentru că ceea ce îmi doresc eu acum nu poate fi cumpărat din Carrefour... sau din oricare alt magazin for that matter.

Sigur, aş putea să numesc şi câteva dorinţe materiale (o călătorie în jurul lumii, o vilă în California, propria mea colecţie de maşini de lux just to name a few), dar parcă niciuna nu este mai importantă decât cea pe care nu o pot cumpăra în vreun fel sau altul. Şi asta pentru că mereu am avut parte de aceeaşi poveste, toate dorinţele materiale mi s-au îndeplinit mai devreme sau mai târziu, dar nu m-au făcut mai fericită. Aşadar, pot să primesc chiar şi vila, nu ar fi nicio diferenţă. Şi nu, nu voi dezvălui ce îmi doresc atât de tare, deoarece... well, let's just say I'd like to keep it a mystery.