miercuri, 20 ianuarie 2010

Whereto?

Am găsit o întrebare care m-a șocat, m-a speriat și m-a făcut să mă întreb încă odată, ce naiba caut eu în lumea asta? Priviți la ce le stă mintea copilelor de până în 13-14 ani (vârstă dedusă din întrebare):



Am vrut de mult timp să scriu despre subiectul acesta, dar abia acum mi-am găsit cuvintele. Simt că lumea asta mă depășește, din ce în ce mai des îmi vine să îmi pun întrebarea “What the fuck am I doing here?”. Şi acela de mai sus nu e decât un exemplu dintr-o multitudine; mai găsim copile de 15-16 ani care întreabă care sunt cele mai “tari” poziții sexuale sau până în ce lună a sarcinii pot merge la școală. De fapt, de ce mă mir, dacă noile modele de viaţă pentru puștoaice sunt cele de tipul unei curve adolescente care apare în videoclipul ei intrând în mașina unui tip de cel puțin 40 de ani.

Ţin minte că mie chiar îmi plăcea să mă joc (cu jucării, la propriu; mai nou, trebuie specificat) la vârsta aceea, în niciun caz nu-mi treceau prin cap astfel de "probleme". N-oi fi avut eu cea mai grozavă copilărie, dar cel puţin am trăit-o mai din plin decât copilele astea care de la 12-13 ani sunt "bombardate" cu aluzii sexuale, instigări la aşa-zisă rebeliune şi învăţate că e "cool" să nu citeşti, să ai 40 de kile la 1,70 m şi să îţi pierzi virginitatea în timp ce eşti beată/drogată la o petrecere, cu un necunoscut.

Alt curent pe care nu reuşesc să-l trec cu vederea este cel în care diverse... domnișoare (să zicem aşa) pun poze cu ele goale pe site-uri mai mult sau mai puțin de artă, şi au tupeul să le considere artistice. Presupun că e nevoie de multă creativitate pentru a sta cu picioarele desfăcute în faţa unui aparat de fotografiat. Şi sunt şi mai mulţi băieţei care desigur, le vor aproba. OK, men will be men, (chit că nici asta nu-i o scuză), dar chiar nu mai există pic de demnitate pentru o femeie? Aparent, nu prea.

Nu mă obligă nimeni să ţin pasul cu lumea asta şi nici n-aş vrea, în schimb nu pot să nu mă întreb până unde se va ajunge. Perspectiva e cel puţin înfricoşătoare, dar e greu să nu trec uşor către umor negru când mă gândesc ce fiinţă instinctuală şi autodistructivă e de fapt omul. Cca 3,5 milioane de ani de presupusă evoluţie şi ce-am obţinut până acum? O plasmă cu ecran de 7 mm, wow! Nu zic că nu-i bună şi aceea, dar în afară de tehnică, omul este aceeaşi fiinţă mică din toate punctele de vedere, egoistă şi plină de sine.

Sad, sad shit... Emigrez pe Marte.

Niciun comentariu: