.png)
Realizez încă odată cât de obosită sunt. Toată încercarea asta de a nu înnebuni în decursul ultimilor 20 de ani m-a cam stors de puteri. Mereu am crezut că reuşesc să trec atât de uşor peste greutăţi pentru că am abilitatea de a mă "scutura" de lucrurile care mă rănesc, de a le ignora. Nu recomand metoda aceasta nimănui, funcţionează miraculos pe moment, dar iată că le ignori până când uiţi de prezenţa lor, iar apoi te ajung din urmă.
E greu să recunoşti faţă de tine însuţi că ești vulnerabil. E greu să admiţi că ai nevoie şi de înţelegere, nu numai de soluţii. De multe ori îmi vine să spun Scuzaţi-mă că am sentimente, că nu sunt un robot care caută soluţii în baza de date. E greu să ai o conştiinţă şi să trebuiască să acţionezi împotriva ei, fiindcă toţi ceilalţi se înghit între ei fără remuşcări. Dar e necesar.
E adevărat ce se zice, că nu poţi ştii cum este binele dacă nu ai trecut mai întâi prin rău. Unii îl cară, alţii luptă cu el. Chiar și când duci o luptă pasivă, nu înseamnă renunţare; unii oameni nu pot fi înverșunați oricât le-ar cere-o situația, ceea ce din păcate în contextul acestei lumi stupide, este o slăbiciune, un defect. Nu mai merge zicala din Detroit Rock City "You gonna realize some day that being tough, means being tender".
Cred că este tare bine să fi optimist, chit că înseamnă să te îndepărtezi de realitate (ignorance really is bliss). Cam nasol în schimb când ești realist, fiindcă realitatea în general cam sucks. Faci ce poți, dar chiar dacă îmbraci rahatul în poleială tot nu iese bomboană; tot ce poţi face mai bun cu el este să îl transformi în îngrăşământ, să înveţi din tot ceea ce s-a întâmplat. Un nou început e mai eficient decât o luptă continuă cu morile de vânt. Un nou început nu înseamnă că ai renunţat, ci că ai găsit o altă cale. Nu, nu am devenit brusc optimistă, ci expun o realitate posibilă, atunci când vrei cu adevărat.
P.S. Da, este un blog personal, şi sunt profund recunoscătoare celui care a venit cu ideea să creeze asta. Idei fără sens, fraze fără cap și coadă, n-are importanţă, sunt permise. Într-adevăr, puterea de a schimba ceva stă tot în propria persoană, însă cel puţin în procent de 1% ajută să te descarci; şi cât de mult poate să însemne uneori 1%...
E greu să recunoşti faţă de tine însuţi că ești vulnerabil. E greu să admiţi că ai nevoie şi de înţelegere, nu numai de soluţii. De multe ori îmi vine să spun Scuzaţi-mă că am sentimente, că nu sunt un robot care caută soluţii în baza de date. E greu să ai o conştiinţă şi să trebuiască să acţionezi împotriva ei, fiindcă toţi ceilalţi se înghit între ei fără remuşcări. Dar e necesar.
E adevărat ce se zice, că nu poţi ştii cum este binele dacă nu ai trecut mai întâi prin rău. Unii îl cară, alţii luptă cu el. Chiar și când duci o luptă pasivă, nu înseamnă renunţare; unii oameni nu pot fi înverșunați oricât le-ar cere-o situația, ceea ce din păcate în contextul acestei lumi stupide, este o slăbiciune, un defect. Nu mai merge zicala din Detroit Rock City "You gonna realize some day that being tough, means being tender".
Cred că este tare bine să fi optimist, chit că înseamnă să te îndepărtezi de realitate (ignorance really is bliss). Cam nasol în schimb când ești realist, fiindcă realitatea în general cam sucks. Faci ce poți, dar chiar dacă îmbraci rahatul în poleială tot nu iese bomboană; tot ce poţi face mai bun cu el este să îl transformi în îngrăşământ, să înveţi din tot ceea ce s-a întâmplat. Un nou început e mai eficient decât o luptă continuă cu morile de vânt. Un nou început nu înseamnă că ai renunţat, ci că ai găsit o altă cale. Nu, nu am devenit brusc optimistă, ci expun o realitate posibilă, atunci când vrei cu adevărat.
P.S. Da, este un blog personal, şi sunt profund recunoscătoare celui care a venit cu ideea să creeze asta. Idei fără sens, fraze fără cap și coadă, n-are importanţă, sunt permise. Într-adevăr, puterea de a schimba ceva stă tot în propria persoană, însă cel puţin în procent de 1% ajută să te descarci; şi cât de mult poate să însemne uneori 1%...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu