Nazareth - 26 aprilie 2009 (Bucureşti)

Se pare că sunt printre puţinii cărora li se pare aiurea să meargă singuri la concerte/spectacole/cinematograf etc. Toţi cei cărora le-am spus că n-am cu cine să merg, dar nici nu vreau să pierd ocazia, au reacţionat ceva de genul: "Păi, ce are dacă te duci singură?". So, am făcut-o şi pe asta. Am mers ieri (duminică, 26 aprilie) la concertul Nazareth şi, deşi mă simt tentată să povestesc în amănunt tot ce am văzut/auzit, I'll try to keep it short.

Trooper au cântat în deschidere, însă din păcate i-am ratat, din cauză că am avut ceva probleme în a găsi locaţia concertului şi anume o sală nou înființată, Hala (vis-a-vis de staţia de metrou Mihai Bravu). De fapt, ştiam cu aproximaţie unde este, însă am ajuns după lăsarea întunericului şi deja devinse mai greu să disting clădirile (iar iluminarea este destul de slabă prin zona aceea). Noroc că mai erau destui oameni în faţa sălii, that made things a lot easier...

Din pozele de pe net, aveam impresia că e ceva mai mare clădirea, dar de fapt e destul de mică şi NU are aspect de "sală de concerte europeană" aşa cum se laudă ei. Întâi intrai într-un fel de anticameră, unde îţi rupeau biletul, apoi în dreapta era garderoba (dacă trei umeraşe pot fi numite astfel), iar în stânga un magazin improvizat, de unde puteai cumpăra tricouri, brăţări, curele şi tot felul de prostii. Ah, şi cică tot ăla era şi loc de fumat. După ce că nu aveai loc să arunci un ac (pentru că toţi erau grămadă la taraba aia), era şi curent acolo, zic lasă, hai că mai rezist o oră-două. Numai că şi înăuntru se fuma la fel de bine ca şi în camera aceea, dar totuşi n-am îndrăznit; la cât era de înghesuială, poate mai ardeam şi haina cuiva cu țigara (şi în acelaşi timp mă uitam să nu o păţesc nici eu).

În fine, concertul propriu-zis a început pe la 21.15, deja începusem să mă gândesc că dacă ţine mai mult de două ore, s-ar putea să nu mai prind nici tramvaiul, nici metroul, aşa că ar trebui să plec mai devreme. Însă după două melodii deja mi-am zis "Whatever, îmi bag ce are Naomi (Lexis deţine drepturile de autor pentru asta), chiar de-ar fi să mă duc pe jos până acasă, nu plec mai devreme, that's it!"

Ce pot să spun, am rămas la fel de (okay, poate chiar mai) impresionată de ei , cum am rămas de Alice Cooper. Se ţin incredibil de bine pentru nişte tipi de 60 şi ceva de ani. Ştiam că au venit să îşi promoveze noul album, ceea ce însemna că vor cânta mai mult melodii de pe el, dar recunosc că nu prea m-am interesat de ele (cum nu prea m-am mai interesat de nimic în ultimul timp), am zis pur şi simplu să mă las surprinsă. Şi da, a fost foarte plăcută surpriza, însă şi mai mult m-am bucurat să aud melodiile lor mai vechi (Hair of the Dog definitely made my night).

Au fost destul de amuzante (însă de apreciat) tentativele vocalistului Dan McCafferty de a spune de câteva ori "Mulţumesc". De asemenea, era un tip în public, destul de nerăbdător să audă piesa Love Hurts şi, de câteva ori, după ce anunţau că vor cânta o piesă mai veche, ăla striga: Love Hurts, până când la un moment dat, Dan McCafferty i-a răspuns "Not yet, buddy, but hold on to that thought." Haha, a fost tare că i-a răspuns. Iar chitaristul Jimmy Murrison zâmbea tot timpul celor din primele rânduri (ceva mă face să cred că erau nişte tipe). Nici eu nu am stat prea departe de scenă; de fapt am avansat treptat, până când, pe la jumătatea concertului, am ajuns foarte aproape de gardul care despărţea scena de public.

Din păcate, nu am reuşit să filmez decât cu telefonul, pentru că ei bine, mă văd nevoită să recunosc, sunt de fapt blondă sub acoperire (degeaba insist eu că am părul şaten-deschis), nici şuviţele nu mă mai ajută acum... So, ceea ce s-a întâmplat a fost că am uitat acasă bateria de la camera foto (dar am luat aparatul!). Brilliant, what can I say... Just. Fuckin'. Brilliant. *still kiking myself for that*. Bineînţeles că n-a ieşit nimic cu telefonul, ce să se vadă cu o cameră de 1.3 MP amărâţi (şi ce încântată eram de ei acum 3 ani când am luat telefonul). Am căutat şi pe youtube, n-a pus nimeni nimic, deşi erau mulţi cu camere foto/video care filmau. La un moment dat, se plimba o tipă de la Antena 1 (sau era Antena 3?) cu microfonul pe acolo. N-am văzut nimic nici la ştiri. Oh well...

To sum it all up, a fost superb, I loved every second.

Uitaţi şi o poză totuşi, ca dovadă... Mda, se vede tot.

Oookay, so I didn't keep it short. :D