Old memories for a new beginning

Cu ce să încep? Aş fi făcut un bilanţ al anului 2008, dar ar fi durat prea mult. În short terms, a fost un an şi cu bune şi cu rele, poate mai mult cu bune, având în vedere că am trecut bac-ul cu bine și am intrat la facultatea la care îmi doream (cu mici ezitări) încă din clasa a 10-a să intru. Încă nu percep trecerea timpului aşa cum ar trebui, nu mi se pare că aproape a trecut primul semestru și vin examenele, că mai sunt 5 zile şi intrăm în 2009, şi nu simt, cum s-ar zice „spiritul sărbătorilor”. Ţin minte că, în anii trecuţi, mă trezeam prima în dimineaţa de Crăciun şi, nemaiavând răbdare să se trezească şi ceilalţi (darămite să o aştept şi pe bunica să vină), îmi deschideam cadourile (cu toate că pe majoritatea le cunoşteam deja if you remember the tradition in my family).Anul ăsta m-am trezit abia pe la 10, mi-am urmat tot ritualul de dimineață, am așteptat-o pană și pe bunica să vină și mi-am luat în primire cadourile odată cu ceilalți, uimind-o și pe maică-mea cu răbdarea mea. Nu pot să zic care este motivul, poate din cauza faptului că oricum nu puteam găsi în pachetul acela ceea ce îmi doream de fapt (deși nu mă plâng nici de HDD-ul extern de 1,5 TB pe care l-am primit, which should be enough for a while), poate din cauza lipsei zăpezii (chiar dacă nu sunt eu mare amatoare de zăpadă but c'mon, Christmas without snow? Something doesn't quite fit), poate şi din cauza grijilor pentru examene, nu ştiu, dar cert e că anul ăsta totul a trecut mult prea repede.
În plus, după ce că a trebuit să mă obişnuiesc cu noua titulatură de „studentă”, peste numai câteva luni împlinesc 20 de ani. I mean... 20, când au trecut? Nu mă înţelegeţi greşit, nu duc dorul copilăriei, care oricum pentru mine a fost o perioadă destul de scurtă, numai că acesta este totuşi începutul unei noi etape, nu din punct de vedere al maturizării psihice, consider fără modestie, că pasul ăsta l-am făcut mai demult, ci din punct de vedere social. Aşa cum acum doi ani am intrat categoria celor majori sau chiar, de ce nu, a adulţilor (bine, nu şi în ochii părinţilor), puteam în sfârşit să mă duc la chioşc să îmi iau un pachet de ţigări fără să mă simt prost (simţul meu moral era mai bine dezvoltat pe atunci). Acum, calitatea de adult nu va mai putea fi contestată de nimeni (again, cu excepţia părinţilor), ba chiar va putea fi folosită împotriva noastră, să ni se scoată ochii de fiecare dată când facem o greşeală („Doar nu mai eşti copil!” ... asta o să tot auzim de acum încolo). Vorbesc la plural pentru că ştiu că mulţi dintre cititorii mei (adică 2 din 3 :)) ) trec prin aceeaşi perioadă minunată, de... uhm, înflorire spirituală.

Aşadar, vă doresc tuturor un an mai bun, să vă împliniţi toate visurile, să fiţi sănătoşi, să aveţi putere de muncă (sau de învăţat, după caz), să iubiţi şi să fiţi iubiţi, şi, cum ar spune domnişoara Băsescu, vă doresc multe „succesuri” şi cât mai puţine „eşece”!

P.S. Toate ca toate, da' eu ce fac de Revelion? Aveam de gând să stau acasă, dar parcă decât să stau să mă uit pe Antena 1 sau pe Pro TV, ca să văd aceleaşi emisiuni dezgustătoare cu manelisti, mai bine îngheţ 2 ore undeva pe afară. Dar unde, cum şi cu cine nu ştiu, fiindcă some people won't move their asses out of the house. So, idei, propuneri? Anything?

(Holy crap, acum văd cât am scris, mare minune dacă a citit cineva până la capăt :))) )