joi, 24 iulie 2008

Doua filme care merita vazute

M-am decis acum cateva saptamani sa inchiriez un film. Zis si facut, mi-am luat geanta, mi-am scos Lamborghini-ul meu rosu din garaj, apoi... (okay, scratch that last one, just kiddin’)… asa, rewind, mi-am luat geanta, m-am dus doua strazi mai incolo si am intrat in micutul centru de inchiriat dvd-uri. Din moment ce nu mai fusesem acolo de luni bune, m-am gandit ca este imbuibat cu filme noi si interesante. Ei bine, nu era. Am reusit sa gasesc un singur film nou, The Heartbreak Kid, insa nu voiam sa plec acasa cu un singur dvd (mai ales ca dadeau 2 plus 1 gratis). Ochii mi-au cazut insa pe un film mai vechi de care auzisem, dar pe care nu il vazusem inca, si anume The Butterfly Effect. Cum nu prea mai aveam multe alternative, am decis sa il iau – macar pentru faptul ca juca Asthon Kutcher in el si tot merita cei 5 RON – da, stiu ca joaca prost, dar e frumusel de... Of, cum o dau dintr-una in alta... Asadar am luat filmele astea doua si inca unul de actiune, pentru ca ma rugase tata.

Nu le-am mai dat atentie pana acu’ vreo 4 zile, cand tot incercam prin orice mijloace sa mai aman macar putin tema de la meditatii. Asa mi-am adus aminte de cele doua filme pe care le inchiriasem. L-am ales pe primul, The Heartbreak Kid, fiindca simteam nevoia sa vad o comedie. L-am pus la dvd, pentru ca intre timp mi s-a stricat sonorul la calculator (deh, a incercat tata sa repare un difuzor), insa numai bine ca avea comentariul suprapus filmului (wtf?!) si nu am putut sa il scot, orice as fi incercat. Asa ca am trecut la The Butterfly Effect. In ciuda primei mele opinii, cum ca n-are cum sa fie mare lucru de capul “filmuletului” astuia din momoment ce joaca frumuselul, dar netalentatul Asthon Kutcher, la final mi-am dat seama ca acesta este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata. Nu am eu cine stie ce experienta in domeniu, insa ca simplu spectator, mi-a placut la nebunie.

Cum sa il descriu? Nu reusesc sa il descriu propriu-zis. Pot doar sa spun ca este, pe de-o parte, unul dintre cele mai triste filme pe care le-am vazut, iar pe de alta parte, este plin de speranta unui nou inceput, plin de invataminte. Dar poate ca nici nu e nevoie sa ii extragi morala, poate ca este suficient sa il urmaresti cu sufletul la gura si sa te intrebi ce se va intampla in secunda urmatoare, caci nu este deloc un film previzibil. Uneori iti da senzatia ca stii exact ce se va intampla, cum se va rezolva situatia, dar de fiecare data intervine cate o rasturnare de situatie. Iar finalul... m-a lasat aproape in lacrimi (pe mine, care nu plang decat atunci cand moare vreun animal in film…like wtf) si cu impresia ca trebuie sa mai vad odata filmul pentru a ma convinge ca asa trebuia sa se termine. Nu as vrea sa intru in detalii, ar fi bine sa il vedeti pentru a intelege debitatiile mele, eu cred ca merita.

Ah, apropo, de data asta, Asthon a jucat la fel de bine pe cat a si aratat! ;)

Iar astazi am avut din nou ocazia sa vad un film superb.
American History X se numeste. Marturisesc ca l-am luat, la inceput, numai pentru ca juca Edward Furlong in el, unul dintre actorii mei preferati. Incet, incet, filmul m-a captivat, m-a rapit pur si simplu din realitate, pentru ca sfarsitul sa ma readuca cu picioarele pe pamant. Din nou, un film cu final trist. Daca veti avea curiozitatea sa il vedeti, in mare, treburile stau cam in felul urmator:

Derek Vinyard, un fost “practicant” neo-nazist, iese din inchisoare dupa 3 ani, la care a fost condamnat din cauza ca a ucis 2 negri care voiau sa ii fure masina. Derek, asemeni idolului sau, Hitler, considera ca celelalte rase sunt inferioare si ca au venit in America numai pentru a aduce necazuri. Insa timpul petrecut in inchisoare il schimba si, odata iesit de acolo, incearca sa isi convinga fratele de 17 ani, care dorea sa ii calce pe urme, ca viata plina de ura impotriva persoanelor de culoare, asiaticilor si hispanicilor, pe care a trait-o si el, nu are sens. Bine, ar mai fi multe de zis, dar cred ca daca mai continuu, o sa ajung sa dezvalui finalul si chiar ar fi pacat.

Enjoy! :D

2 comentarii:

Sergiu spunea...

American History X kicks ass! foarte fain! si pe mine m-o impresionat prima data ...si a doua! mie in schimb mi-o placut de Edward Norton, un leading role memorabil! :)

Ahhh si felicitari pt. admiterea la faculta! mi-ar place si mie sa fac odata psihologia, da' pana una alta fac Studii Europene( ca a doua faculta ) si incerc sa-mi verific propria psihologie de buzunar! pa pa

Andreea.R spunea...

Sal! Da, de cand am vazut filmul asta, a inceput sa imi placa si mie de Edward Norton, e extrem de talentat tipu' :)

Si mersi pentru felicitari! Mi-ar placea si mie sa fac o a doua facultate, dar deocamdata astept sa vad cum e cu prima :D