Back to work

Sesiunea s-a încheiat, ceea ce înseamnă că, în sfârşit, sunt back in business. Totul a (re)intrat în normal, de fapt e chiar ciudat, am impresia că încep să duc o viaţă normală. Cum ar fi faptul că, de la un timp, iau notele direct proporţional cu cât am învăţat, ceea ce e o perspectivă destul de sumbră. Aveam o baftă incredibilă înainte, deşi nu îmi pica întotdeauna numai ce ştiam, într-un fel sau altul totul ieşea bine. În liceu, spre exemplu, nu mă credea nimeni când ziceam că nu am citit materia decât o singură dată, iar că pe ultimele lecţii nici nu m-am mai uitat. Probabil că nici eu nu aş fi crezut pe alţii, either way, nu pot să spun că mă deranja situaţia.
Sesiunea asta în schimb s-a terminat cu rezultate mediocre şi am scăpat la milimetru de o restanţă, ceea ce mă îngrijorează din două puncte de vedere:

1. where did my sheer dumb luck go?

2. o să mă coste locul de la buget... oricum cred că puteam să îi spun adio încă din primul semestru, acum însă nu mai există urmă de îndoială. Toată aiureala cu "iei note mari numai pentru tine, că o să îţi folosească învăţămintele acumulate acum, nu pentru burse/loc la buget". Like really? O să îţi folosească dacă vrei să predai vreuna dintre aceste materii, altfel tot common knowledge se numeşte, chiar dacă este legată doar de psihologie... cel puţin în sensul că oricum fiecare se va specializa pe o anumită ramură. Sigur, toate aceste cunostințe generale nu strică, dar nici nu cred că sunt chiar cel mai bun argument. De fapt, chiar mă întreb, dintre cei care au luat numai 10, câţi mai ţin minte mare lucru din materia pe care au tocit-o în primul semestru? Ah, pardon, pe care au învăţat-o logic... Nu le contest meritele şi nope, I'm not jealous, e doar o curiozitate, aş vrea să ştiu doar în ce a constat motivaţia lor. Nu de alta, dar aş vrea să mă motiveze şi pe mine ceva la fel de tare, ca să pot petrece mai mult de 30 minte consecutive cu materia în faţă şi fără să consum juma' de pachet de ţigări, plus o mulţime de nervi.
În fine, se pare că de acum I'm on my own, nu mă mai pot baza doar pe noroc chior. Probabil s-au realiniat planetele odată cu ziua mea şi schimbarea prefixului la 20. Okay, fine, then you try to find a better explanation!

Eeehniuei, vă las cu ceva amuzant & new graphics are coming soon.

O zi din viata lui Nea` Jiji la Bruxelles

Ora 7.30. Ba baiatule, da’ o branza de oaie n-ai? M-au omorat astia cu bufetu’ lor suedez. Hilton, Hilton, mare scofala… Ma, tu n-auzi? Branza de oaie ai? Oaie ma, behehe, stii ce-i aia? O hahalera, nu intelege nimic.
Ora 8.30. Pai asta-i Parlament? Astia n-au auzit de Casa Poporului… Ce bordei!
Ora 9.00. Da’ unde-i nebunu’ ala de Vadim? Al dracu’ Tribun, iar se da mare la ziariste ca stie el cate masele stricate avea Mihai Viteazu. M-a lasat ca prostu la intrare.

Ora 9.15. Ia uite, ba, ce birou mi-au dat astia. Da’ unul cu balcon n-or fi avand, sa fac si io un gratarel din cand in cand cu Banel?
Ora 12.00. A venit o ziarista de la BBC. Ca ce fac eu in Parlament, ca ce fac eu pentru UE, c-o fi, c-o pati… N-a inteles nimic, io aduc crucea crestina in mijlocul paganilor!!! O hahalera.
Ora 13.00. Mersi, bonjur, silvuple, m-a omorit servitoru asta cu limba lui. Ba baiatule, baga-ti ba mintile-n cap. Io-s Gigi Becali ba baiatule, tu cu mine sa vorbesti cum zic io, nu cum vrei tu!!!
Ora 16.00. Aoleu ce fatza are Traian Ungureanu asta! Ba baiatule, esti mai urat ca Argaseala, cum dracu ai ajuns tu langa mine aci? Da-te ma mai incolo, ca mirosi a ziarist. Un bagabont…
Ora 18.00 Acu’ mi-a trimis Vadim inca trei carti de poezie cu autograf, da n-are poze, m-am plictisit repede.
Ora 20.00: Seara, ploua la Bruxelles. Table nu le stie nimenea aici... n-ai cu cine. Beau un vin de cinspe ani singur in hotel. Mi-e dor de palat.