Concurs DeviceR.ro

Am decis sa particip si eu pe ultima suta de metri la concursul celor de la Device.ro dupa ce am vazut postarea Alexandrei desi n-am castigat niciodata vreun concurs pe net. Totusi, cine stie de unde sare iepurele, macar un tricou sa iasa :D

Premiile sunt urmatoarele: un Netbook Lenovo (oferit de Vexio), un rucsac de laptop nJoy (oferit de nJoy), o tastatura de gaming nJoy (oferit de nJoy), un mouse de laptop nJoy (oferit de nJoy), doua truse Asus cu surubelnite si lanterna cu ilumnare LED (oferite de Asus Romania), 3 Cleaning Kit-uri Asus ideale pentru laptopuri si monitoare (oferite de Asus Romania), 6 tricouri polo Asus (3 albe si 3 albastre) (oferite de Asus Romania), doua licente antivirus Bitdefender Internet Security (oferite de Bitdefender), un tricou polo Panasonic si o pereche de casti Panasonic (oferite de DeviceR.ro).

Ok, recunosc, imi doresc de fapt tastatura nJoy, numai buna pentru o gamer girl ca mine :D Voi fi fair-play insa, ca de obicei, si urez tuturor multa bafta tuturor participantilor!

Ozzy Osbourne Concert - "review"

Săriţi la al treilea paragraf dacă vă interesează decât review-ul propriu zis ;)

       Ce e mai rău decât să fii român pe timp de criză? Ei bine, să fii student pe timp de criză. M-am bucurat prin vară când am auzit ce artişti urmau să concerteze la Bucureşti anul ăsta şi chiar aveam planuri mari de vreo trei concerte cel puţin. Pe rând am ratat AC/DC, Aerosmith si Guns N'Roses dar am compensat din plin cu Rammstein. Am avut biletele cele mai ieftine, dar am fost la concert. Veni, vidi, vici. Apoi ne-am resemnat că n-o să ajungem nici la Ozzy, deşi ştiam că ar fi o ocazie cam unică, fiindcă nu prea îmi imaginez că ar mai veni curând. Asta până alaltăieri (n.a. 1 oct.) când aflăm că studenţii au 50% reducere. Acum nu că nu ne-am fi permis două concerte pe an, dar aveam planuri mai importante cu banii ăia şi de altfel, it's fucking expensive! În sensul că dacă nu vrei să ţi se scuipe seminţe în cap şi să fi îmbrâncit(ă) degeaba şi chiar să vezi ceva din ce se întâmplă pe scenă, trebuie să îţi iei fie bilete la Golden Circle (250 lei), fie VIP (500 lei), şi pentru asta tre' să fii ori die hard fan ori să te dea banii afară din casă. Şi nu mi se potriveşte niciuna dintre afirmaţii. Aşa că Normal Circle sau nimic. 

       Era tentantă oportunitatea de a plăti decât jumătate din preţul biletului, chit că tot nu eram prea hotărâţi din cauză că, având experienţa anterioară cu Normal Circle, ştiam că va fi shitty vederea către scenă, iar de auzit puteam auzi la fel de bine şi de partea cealaltă a gardului, pe gratis. Ceea ce am şi făcut şi am apucat să vedem şi nişte personaje cum în altă parte n-ai avea ocazia... Cea mai tare a fost o băbuţă cu căciulă roşie, care a trecut pe acolo cu vreo 10-15 minute înainte de final şi a rămas până la sfârşit. Asta spre deosebire de o altă băbuţă care a trecut pe acolo, a aruncat o privire dezgustată către ecranul mare care se vedea din stradă şi către toţi care erau acolo. Apoi erau cei mai heavy dintre metals, şi anume un puştiulică foarte rău, căruia abia îi dădeai vreo 13-14 ani şi unul care, vorba lui Tibi, a luat expresia Crazy Train waaaay too literaly. Jandarmii cică şi-au făcut şi ei datoria când au dat jos pe cei care se căţăraseră pe garduri, în ultimele 10 minute *rolleyes* Alţii mai "tru" s-au urcat într-un copăcel firav, mă şi mir că i-a ţinut, dar nici nu cred că au avut cine ştie ce vedere.

       Trecând la review-ul propriu zis, atât cât pot să povestesc ca spectator "de dincolo de gard", eu zic că a fost un concert foarte reuşit. Ozzy a fost de nota 10, l-a ţinut vocea ca-n vremurile bune, a implicat publicul şi mi-a lăsat impresia sinceră că a cântat pentru public, nu "ca să îşi facă datoria".

       Playlist-ul mi s-a părut foarte bine ales; a interpretat cam toate clasicele sale, de la Shot in the Dark la Paranoid, plus câteva melodii de pe noul album, de care nu eram prea încântată, dar recunosc că Let Me Hear You Scream a sunat foarte bine live.

       Singura problemă a fost sonorizarea care a dat câteva rateuri, mai ales la partea instrumentală, a fost destul de dezamăgitor la solo-urile de chitară. Mai bine că nu mai e Zakk Wylde cu ei, te ofticai că nu puteai să-i auzi solo-urile cum trebuie. Şi deşi nu a ţinut chiar două ore, cum se lăuda, a ţinut mai mult de o oră şi 30 de minute cum era planul iniţial, so can't complain.

       N-am avut de unde să fac poze sau să filmez aşa că vă las cu câteva filmuleţe mai reuşite de pe Youtube.

Rammstein în Bucureşti, 27 iunie 2010

Tocmai am venit de câteva ore de la încheierea festivalului Sonisphere, urechile încă îmi ţiuie şi abia îmi simt picioarele, însă a meritat!... Ne-am dus în primul rând pentru Rammstein şi, dacă tot s-a întâmplat să vină şi ei, pentru Alice in Chains. Cât despre ultimii, noul solist a fost mult mai bun decât ne aşteptam; vorba lui Tibi, dacă nu l-ai fi văzut, aproape că puteai crede că îl asculţi pe vechiul solist. De fapt, show-ul ambelor trupe a fost cu mult peste aşteptări. De ce zic că a fost peste aşteptări, nu fiindcă m-aş fi îndoit de prestaţia celor de la Rammstein, ci fiindcă îmi cunosc ţara, cunosc momentele în care ţie, ca spectator român, îţi vine să te faci mic de ruşine că a picat sonorizarea. Din fericire, n-a fost cazul; sonorizarea a funcţionat perfect, auzeam fiecare cuvânt şi distingeam instrumentaţia. În primă fază mă gândeam că parcă ar fi mers volumul ceva mai tare, dar când am ajuns acasă şi a început ţiuitul, mi-am zis bine că n-a fost totuşi sunetul mai tare, şi aşa începe să se formeze o durere surdă de cap.

Cât despre concert în sine, a fost acelaşi pe care l-au susţinut şi în alte ţări pentru promovarea celui mai nou album, Liebe ist für alle da, astfel au cântat atât melodii mai vechi cât şi mai noi timp de circa o oră şi  jumătate. Am putut asculta de la Ich Will până la Pussy, iar efectele pirotehnice au fost de calitate nemţească, a se citi "ireproşabile". N-au ţinut cont că sunt în România şi "hai că merge şi-aşa", au făcut acelaşi spectacol cu aceeaşi pasiune cu care l-ar fi făcut la ei în ţară. 

Apoi, am prins locuri bune pentru tipul de bilet pe care îl aveam, cu toate că nu suficient de bune pentru un astfel de show, fiindcă Rammstein trebuie auziţi şi văzuţi în egală măsură. M-a ridicat Tibi de câteva ori şi atunci am văzut cel mai bine; cred că mi-am luat şi câteva înjurături de la cei din spate cu ocazia asta, dar fuck cares, a meritat! Nu cred că există exemplu mai bun de trupă pentru care merită preţul unui bilet cât mai aproape de scenă; mi-am zis că dacă mai vin, şi sper că o vor face, o să fac tot posibilul să ne alegem cu cele mai bune locuri. 

Publicul a fost neaşteptat de la locul lui, cu mici excepţii desigur. Mă aşteptam să fie mai mulţi puştănei cu "Aaaargh I am so metal!!" dar majoritatea şi-au văzut de spectacol şi n-a avut loc niciun incident major. În schimb era amuzant să vezi cazurile care se credeau probabil la o "goth convention" şi se gândeau ce tari sunt, dar mă îndoiesc că se întorceau capetele după ele de admiraţie. De asemenea, lumea bea şi suc pe acolo! Wooow! Mă gândeam că o să mă simt din nou nelalocul meu fără nelipsitul alcool, care te face să fi atââât de cool când nu poţi fi în alt mod. N-am înțeles niciodată care-i treaba cu băutura peste măsură şi sper nici să nu înţeleg vreodată. Tibi a fost mai mult decât supportive şi nu şi-a luat nici măcar o bere, deşi i-am spus să nu se restrângă din cauza mea, vedeţi de ce atâtea postări cu "my boyfriend is awesome"?

Vremea a fost perfectă, mai bine de atât nu se putea; nici prea cald, nici prea frig, iar ploaia a început abia la vreo 30 de minute după ce se terminase concertul. What else?... Pozele n-au ieşit cine ştie ce, din cauză că n-am nici eu cine ştie ce aparat şi nici condiţiile de iluminare nu ne ajutau, în schimb avem în jur de 15 filmuleţe, here are some of them, enjoy ;)

Şi Brașovul e frumoș

O postare cu întârziere din păcate, s-au adunat mai multe treburi de rezolvat și timpul trece haotic; când prea repede, când prea încet și niciodată nu se potrivește să treacă așa cum aș vrea.

Revenind însă la tematica postării... N-are rost să fac o descriere a oraşului cum am făcut pentru Cluj; cine nu a trecut prin Braşov măcar o dată? În sfârşit am reuşit să stau mai mult de 2-3 ore în trecere, ocazia venind odată cu o conferinţă de psihologie.

Ne-am ocupat şi ceva mai din timp de cazare, să fim siguri că prindem o locaţie bună, ceea ce s-a şi întâmplat; am găsit o pensiune foarte aproape de centru şi n-a mai fost nevoie să îmbogăţim taximetriştii. Preţurile desigur mai mari, ca de staţiune turistică, însă a meritat. Camera destul de mare, cu minibar şi... tablou cu o tipă desenată cu ugerele goale. E din categoria "no comment" but really, why? Vine o tipă cu un iubit mai puştănel şi mai dobitoc şi în loc să se uite la ea când trebuie, se uită la poză. Mai rău de atât e că pot să vină familii cu copii acolo; nu zic că nu văd lucruri mai rele în alte circumstanţe, dar nu-i lumea şi aşa îndeajuns de îndopată cu îndemnuri şi aluzii sexuale? Oricum simt că mă lupt cu morile de vânt când scriu despre asta, e inutil. Chiar am scos tabloul în prima zi, și când ne-am întors în cameră, era pus la loc. L-am lăsat acolo, am zis fuck it, dar motherf... aaanyway, am o teorie apropo de ce era cu poza aia şi încă vreo două din alte camere; am bănuiala că tipul şi le-a luat pentru el să şi le pună în birou, le-a văzut nevastă-sa şi i-a zis că tablourile alea n-au ce căuta la el, aşa că le-a pus în camere, ca să nu le arunce. Plauzibil, aş spune. Din păcate camera nu avea balcon, însă se putea fuma pe hol unde aranjaseră o măsuţă cu două scaune şi partea bună e că nu erau niciodată ocupate.

Centrul vechi arată precum un Lipscani mai mare, după cum a remarcat prietenul meu. Mai exact ca structură a străzilor și amplasare a magazinelor şi teraselor/localurilor, minus gropile.

Am stat în jur de 5 zile şi tot ar mai fi mers câteva... săptămâni. Aşteptăm ocazia următoare, până atunci câteva poze fără Photoshop, decât în scop info-admirativ şi cred că tocmai am inventat un cuvânt.

În caz că nu mai știu turiștii unde se află, după o noapte mai agitată...

Aș vrea și eu să ştiu, credeam că e primăria, dar se pare că nu.


Ei bine, Patinoarul Olimpic din Brașov, can't be wrong here :)


Uzina "Tractorul", pare să se ţină bine.


Am prins și un raliu, iar asta era cam cea mai awesome mașină. Nu că aş fi eu mare amatoare de whiskey, dar era cam cea mai frumos "decorată" dintre toate.


Ehm, cerbul de aur?


Casa Sfatului


&

Moment artistic la ora 18 fix, în fiecare zi, se pare.


Strada Sforii


Nu ştiu dacă e chiar o sinagogă, dar ştiu că evreii nu se încurcă cu lucruri mărunte.


Nu pare să reprezinte ceva anume, just a cool building.


Interesantă cetatea, păcat că n-am mai avut timp să o vizităm.

Un căţel superb de încheiere. Am făcut câteva poze şi cu Biserica Neagră, însă din păcate n-am reuşit să fotografiem şi înăuntru, unde erau câteva chestii foarte interesante. Fireşte, vor şi ei să îşi vândă vederile.

To be continued.

Cluj + Herăstrău = Awesome Pic

Nu eu am fost Photoshop Master de data asta, ci za/teh boyfriend.

Accurate captions :D

My Boyfriend Is Awesome :)

... and he did NOT make me put this title!

Lăsând gluma la o parte, chiar este awesome atât în general, cât și în particular, cum ar fi în domeniul fotografiei. Așa că vă prezint câteva dintre creațiile lui:

Mai multe fotografii puteți vedea aici: [link]

Ca să nu sune atât de americano-comercial pe cât este, în loc de Happy Valentine's Day vă urez mai bine să vedeți fiecare zi ca pe Ziua Îndrăgostiților, fiindcă despre asta ar trebui să fie vorba.

Just for the lulz

Întrebare:

Răspuns:

Uitați o fată care gândește înainte să vorbească (probabil nu și înainte să tasteze), dar care are, ca tot omu', unele dileme existențiale. Bine că este Lady Gaga prin preajmă, ca să îi răspundă.

Și așa din senin, mi-am adus aminte de un citat: Religion has convinced people that there’s an invisible man living in the sky, who watches everything you do every minute of every day. And the invisible man has a list of ten specific things he doesn’t want you to do. And if you do any of these things, he will send you to a special place, of burning and fire and smoke and torture and anguish for you to live forever, and suffer and burn and scream until the end of time. But he loves you. He loves you and he needs money. George Carlin

Enjoying a Sunny Day

Mi-am dat seama de curând că sunt într-o oarecare măsură meteo-dependentă. După toate zilele astea friguroase, azi a ieşit soarele; nu unul cu dinţi ci unul cald, plăcut. Aşa că mi-am făcut o cafea, mi-am luat ţigările şi cursurile pentru examen şi am ieşit pe "terasă" (cam mult spus, dar s-o lăsăm aşa). Soarele încinsese tabla şi emana o căldură plăcută, aproape simţeam că vine primăvara. Şi uite aşa am reuşit să "dobor" planurile experimen- tale în jumătate de oră, lucru care mi-ar fi luat vreo două ore în casă, desigur cu pauze de uitat pe fereastră, drumuri până la bucătărie, orice altceva.

Cunoaşteţi vorba aceea, că cei născuţi primăvara-vara preferă căldura, iar cei născuţi toamna-iarna, suportă mai uşor frigul. Nu pun mare încredere într-o superstiţie, sunt nenumărate exemple care ar putea să o contrazică, dar constat că la mine s-a cam potrivit, fiind născută în luna iunie. Mă gândesc că acum 20 şi ceva de ani când m-am născut, verile nu erau caniculare, ci mult mai plăcute, iar mie îmi place temperatura exact pe la 24 de grade C. Coincidenţă? Da, cel mai probabil, dar tot îmi place să fac această legătură.

Anyway, try to enjoy this sunny day, fiindcă se pare că încă vreo lună sau două de-acum încolo vor fi cam o raritate.

Not Another Rant Blogpost

Realizez încă odată cât de obosită sunt. Toată încercarea asta de a nu înnebuni în decursul ultimilor 20 de ani m-a cam stors de puteri. Mereu am crezut că reuşesc să trec atât de uşor peste greutăţi pentru că am abilitatea de a mă "scutura" de lucrurile care mă rănesc, de a le ignora. Nu recomand metoda aceasta nimănui, funcţionează miraculos pe moment, dar iată că le ignori până când uiţi de prezenţa lor, iar apoi te ajung din urmă.

E greu să recunoşti faţă de tine însuţi că ești vulnerabil. E greu să admiţi că ai nevoie şi de înţelegere, nu numai de soluţii. De multe ori îmi vine să spun Scuzaţi-mă că am sentimente, că nu sunt un robot care caută soluţii în baza de date. E greu să ai o conştiinţă şi să trebuiască să acţionezi împotriva ei, fiindcă toţi ceilalţi se înghit între ei fără remuşcări. Dar e necesar.

E adevărat ce se zice, că nu poţi ştii cum este binele dacă nu ai trecut mai întâi prin rău. Unii îl cară, alţii luptă cu el. Chiar și când duci o luptă pasivă, nu înseamnă renunţare; unii oameni nu pot fi înverșunați oricât le-ar cere-o situația, ceea ce din păcate în contextul acestei lumi stupide, este o slăbiciune, un defect. Nu mai merge zicala din Detroit Rock City "You gonna realize some day that being tough, means being tender".

Cred că este tare bine să fi optimist, chit că înseamnă să te îndepărtezi de realitate (ignorance really is bliss). Cam nasol în schimb când ești realist, fiindcă realitatea în general cam sucks. Faci ce poți, dar chiar dacă îmbraci rahatul în poleială tot nu iese bomboană; tot ce poţi face mai bun cu el este să îl transformi în îngrăşământ, să înveţi din tot ceea ce s-a întâmplat. Un nou început e mai eficient decât o luptă continuă cu morile de vânt. Un nou început nu înseamnă că ai renunţat, ci că ai găsit o altă cale. Nu, nu am devenit brusc optimistă, ci expun o realitate posibilă, atunci când vrei cu adevărat.

P.S. Da, este un blog personal, şi sunt profund recunoscătoare celui care a venit cu ideea să creeze asta. Idei fără sens, fraze fără cap și coadă, n-are importanţă, sunt permise. Într-adevăr, puterea de a schimba ceva stă tot în propria persoană, însă cel puţin în procent de 1% ajută să te descarci; şi cât de mult poate să însemne uneori 1%...

Video of the Day

E de vreo doi ani pe internet, chiar dacă eu abia acum am dat de el și nu știu de ce tot îmi vine să îl pun pe repeat... Cutest thing ever :)