.png)
Am descoperit că şi România poate fi frumoasă, deşi "descoperit" s-ar putea să nu fie cel mai potrivit cuvânt. Ştiam de mult că România este o ţară frumoasă, însă lucrurile care se petrec aici zi de zi, nivelul la care ne aflăm, comparativ cu ţările mai dezvoltate, mentalitatea românilor de "las-o, bă, că merge-aşa" m-au făcut (şi încă mă fac) să îmi doresc să îmi iau zborul de aici cât mai repede şi să îi dau dracu' pe toţi politicienii care nu se mai satură să îşi facă averi din banii noştri. Dar când văd că, până la urmă, nici cetăţenilor de rând nu le pasă mai mult, pot să mai am vreo pretenţie de la alţii? Ne plângem că n-avem drumuri, dar când vine vorba să construim o şosea ca lumea, nu suntem în stare şi ăsta este doar un exemplu. Şi cetăţenii sunt de vină... oricine ar ajunge la putere ar fura la rândul lui. Cred că singura noastră şansa ar fi să ne preia nemţii sau oricare alt stat dezvoltat, oricât de dur ar suna. Pentru că românii nu se vor trezi la realitate prea curând.
Da, sunt foarte revoltată şi mai mult decât atât, frustrată, pentru că ştiu că nu vom ieşi prea curând din rahatul în care ne aflăm. Pentru că nu vrem. Nu că n-am putea. În schimb, ne vom plânge de milă în continuare.
Apropo, că tot mi-am adus aminte. Să vedeţi ce fel de oameni trăiesc printre de noi... Acum câteva zile, mergeam cu maică-mea spre casă. Trecem, la un moment dat, pe lângă o maşină, care dădea cu spatele pe trotuar şi doi tipi îi dădeau indicaţii, când îi auzim pe cei doi zicând şoferului: "Hai, că mai merge, dă mai repede!", ratând-o pe maică-mea la milimetru. Abia am avut timp amândouă să reacţionăm, eu am tras-o de mână cât am putut, iar ea a sărit (aproape la propriu) din calea maşinii. Când apucăm noi să ne dezmeticim, vedem cum ăia doi cretini se prăpădeau de râs. Am văzut roşu în faţa ochilor, pe limbă mi-a stat să nu le zic ceva avortonilor ălora. Maică-mea i-a ciocănit în geam tipei de la volan şi s-a luat de ea că nu se uită pe unde conduce. Tipa nici nu şi-a dat seama că era să dea peste cineva, se uită la mama cu nişte ochi mari de vită şi bolboroseşte nişte scuze (cred). Bineînţeles, era o piţipoancă proastă (sau ăsta e pleonasm :-?) cu BMW, dar de data asta eu zic că ea n-avea decât o parte din vină, că îi asculta pe cretinii ăia, care tot nu se opriseră din râs. Şi culmea e că păreau doi tineri normali, pe la 25-30 ani, curaţi, bine îmbrăcaţi. Probabil nu le lipsea nimic, decât educaţia... şi creierul. Doamneee... când văd în ce ţară şi în ce lume trăim... Îmi vine să emigrez pe Marte :|
Oricum, ţara chiar este frumoasă (şi nu datorită oamenilor); am observat asta în timp ce traversam dealurile Vrancei şi întinderile parcă nesfârşite de pământ. Pozele nu au ieşit extraordinare, fiindcă pe cele mai multe le-am făcut din maşină, aşa că am decis să le prelucrez puţin. Rezultatul este următorul:
Da, sunt foarte revoltată şi mai mult decât atât, frustrată, pentru că ştiu că nu vom ieşi prea curând din rahatul în care ne aflăm. Pentru că nu vrem. Nu că n-am putea. În schimb, ne vom plânge de milă în continuare.
Apropo, că tot mi-am adus aminte. Să vedeţi ce fel de oameni trăiesc printre de noi... Acum câteva zile, mergeam cu maică-mea spre casă. Trecem, la un moment dat, pe lângă o maşină, care dădea cu spatele pe trotuar şi doi tipi îi dădeau indicaţii, când îi auzim pe cei doi zicând şoferului: "Hai, că mai merge, dă mai repede!", ratând-o pe maică-mea la milimetru. Abia am avut timp amândouă să reacţionăm, eu am tras-o de mână cât am putut, iar ea a sărit (aproape la propriu) din calea maşinii. Când apucăm noi să ne dezmeticim, vedem cum ăia doi cretini se prăpădeau de râs. Am văzut roşu în faţa ochilor, pe limbă mi-a stat să nu le zic ceva avortonilor ălora. Maică-mea i-a ciocănit în geam tipei de la volan şi s-a luat de ea că nu se uită pe unde conduce. Tipa nici nu şi-a dat seama că era să dea peste cineva, se uită la mama cu nişte ochi mari de vită şi bolboroseşte nişte scuze (cred). Bineînţeles, era o piţipoancă proastă (sau ăsta e pleonasm :-?) cu BMW, dar de data asta eu zic că ea n-avea decât o parte din vină, că îi asculta pe cretinii ăia, care tot nu se opriseră din râs. Şi culmea e că păreau doi tineri normali, pe la 25-30 ani, curaţi, bine îmbrăcaţi. Probabil nu le lipsea nimic, decât educaţia... şi creierul. Doamneee... când văd în ce ţară şi în ce lume trăim... Îmi vine să emigrez pe Marte :|
Oricum, ţara chiar este frumoasă (şi nu datorită oamenilor); am observat asta în timp ce traversam dealurile Vrancei şi întinderile parcă nesfârşite de pământ. Pozele nu au ieşit extraordinare, fiindcă pe cele mai multe le-am făcut din maşină, aşa că am decis să le prelucrez puţin. Rezultatul este următorul:
Şi bineînţeles... Albuţa...
...şi Sârmuţa! Două căţeluşe adorabile, pe care le găsesc mereu când ajung la ţară.
