Bleed.Inside Weblog

Concurs DeviceR.ro

2011-09-30T22:57:00.002+03:00

Am decis sa particip si eu pe ultima suta de metri la concursul celor de la Device.ro dupa ce am vazut postarea Alexandrei desi n-am castigat niciodata vreun concurs pe net. Totusi, cine stie de unde sare iepurele, macar un tricou sa iasa :D

Premiile sunt urmatoarele: un Netbook Lenovo (oferit de Vexio), un rucsac de laptop nJoy (oferit de nJoy), o tastatura de gaming nJoy (oferit de nJoy), un mouse de laptop nJoy (oferit de nJoy), doua truse Asus cu surubelnite si lanterna cu ilumnare LED (oferite de Asus Romania), 3 Cleaning Kit-uri Asus ideale pentru laptopuri si monitoare (oferite de Asus Romania), 6 tricouri polo Asus (3 albe si 3 albastre) (oferite de Asus Romania), doua licente antivirus Bitdefender Internet Security (oferite de Bitdefender), un tricou polo Panasonic si o pereche de casti Panasonic (oferite de DeviceR.ro).

Ok, recunosc, imi doresc de fapt tastatura nJoy, numai buna pentru o gamer girl ca mine :D Voi fi fair-play insa, ca de obicei, si urez tuturor multa bafta tuturor participantilor!

Ozzy Osbourne Concert - "review"

2010-10-03T22:18:00.000+03:00

Săriţi la al treilea paragraf dacă vă interesează decât review-ul propriu zis ;)

Ce e mai rău decât să fii român pe timp de criză? Ei bine, să fii student pe timp de criză. M-am bucurat prin vară când am auzit ce artişti urmau să concerteze la Bucureşti anul ăsta şi chiar aveam planuri mari de vreo trei concerte cel puţin. Pe rând am ratat AC/DC, Aerosmith si Guns N'Roses dar am compensat din plin cu Rammstein. Am avut biletele cele mai ieftine, dar am fost la concert. Veni, vidi, vici. Apoi ne-am resemnat că n-o să ajungem nici la Ozzy, deşi ştiam că ar fi o ocazie cam unică, fiindcă nu prea îmi imaginez că ar mai veni curând. Asta până alaltăieri (n.a. 1 oct.) când aflăm că studenţii au 50% reducere. Acum nu că nu ne-am fi permis două concerte pe an, dar aveam planuri mai importante cu banii ăia şi de altfel, it's fucking expensive! În sensul că dacă nu vrei să ţi se scuipe seminţe în cap şi să fi îmbrâncit(ă) degeaba şi chiar să vezi ceva din ce se întâmplă pe scenă, trebuie să îţi iei fie bilete la Golden Circle (250 lei), fie VIP (500 lei), şi pentru asta tre' să fii ori die hard fan ori să te dea banii afară din casă. Şi nu mi se potriveşte niciuna dintre afirmaţii. Aşa că Normal Circle sau nimic.

Era tentantă oportunitatea de a plăti decât jumătate din preţul biletului, chit că tot nu eram prea hotărâţi din cauză că, având experienţa anterioară cu Normal Circle, ştiam că va fi shitty vederea către scenă, iar de auzit puteam auzi la fel de bine şi de partea cealaltă a gardului, pe gratis. Ceea ce am şi făcut şi am apucat să vedem şi nişte personaje cum în altă parte n-ai avea ocazia... Cea mai tare a fost o băbuţă cu căciulă roşie, care a trecut pe acolo cu vreo 10-15 minute înainte de final şi a rămas până la sfârşit. Asta spre deosebire de o altă băbuţă care a trecut pe acolo, a aruncat o privire dezgustată către ecranul mare care se vedea din stradă şi către toţi care erau acolo. Apoi erau cei mai heavy dintre metals, şi anume un puştiulică foarte rău, căruia abia îi dădeai vreo 13-14 ani şi unul care, vorba lui Tibi, a luat expresia Crazy Train waaaay too literaly. Jandarmii cică şi-au făcut şi ei datoria când au dat jos pe cei care se căţăraseră pe garduri, în ultimele 10 minute *rolleyes* Alţii mai "tru" s-au urcat într-un copăcel firav, mă şi mir că i-a ţinut, dar nici nu cred că au avut cine ştie ce vedere.

Trecând la review-ul propriu zis, atât cât pot să povestesc ca spectator "de dincolo de gard", eu zic că a fost un concert foarte reuşit. Ozzy a fost de nota 10, l-a ţinut vocea ca-n vremurile bune, a implicat publicul şi mi-a lăsat impresia sinceră că a cântat pentru public, nu "ca să îşi facă datoria".

Playlist-ul mi s-a părut foarte bine ales; a interpretat cam toate clasicele sale, de la Shot in the Dark la Paranoid, plus câteva melodii de pe noul album, de care nu eram prea încântată, dar recunosc că Let Me Hear You Scream a sunat foarte bine live.

Singura problemă a fost sonorizarea care a dat câteva rateuri, mai ales la partea instrumentală, a fost destul de dezamăgitor la solo-urile de chitară. Mai bine că nu mai e Zakk Wylde cu ei, te ofticai că nu puteai să-i auzi solo-urile cum trebuie. Şi deşi nu a ţinut chiar două ore, cum se lăuda, a ţinut mai mult de o oră şi 30 de minute cum era planul iniţial, so can't complain.

N-am avut de unde să fac poze sau să filmez aşa că vă las cu câteva filmuleţe mai reuşite de pe Youtube.

Rammstein în Bucureşti, 27 iunie 2010

2010-06-28T02:15:00.002+03:00

Tocmai am venit de câteva ore de la încheierea festivalului Sonisphere, urechile încă îmi ţiuie şi abia îmi simt picioarele, însă a meritat!... Ne-am dus în primul rând pentru Rammstein şi, dacă tot s-a întâmplat să vină şi ei, pentru Alice in Chains. Cât despre ultimii, noul solist a fost mult mai bun decât ne aşteptam; vorba lui Tibi, dacă nu l-ai fi văzut, aproape că puteai crede că îl asculţi pe vechiul solist. De fapt, show-ul ambelor trupe a fost cu mult peste aşteptări. De ce zic că a fost peste aşteptări, nu fiindcă m-aş fi îndoit de prestaţia celor de la Rammstein, ci fiindcă îmi cunosc ţara, cunosc momentele în care ţie, ca spectator român, îţi vine să te faci mic de ruşine că a picat sonorizarea. Din fericire, n-a fost cazul; sonorizarea a funcţionat perfect, auzeam fiecare cuvânt şi distingeam instrumentaţia. În primă fază mă gândeam că parcă ar fi mers volumul ceva mai tare, dar când am ajuns acasă şi a început ţiuitul, mi-am zis bine că n-a fost totuşi sunetul mai tare, şi aşa începe să se formeze o durere surdă de cap.

Cât despre concert în sine, a fost acelaşi pe care l-au susţinut şi în alte ţări pentru promovarea celui mai nou album, Liebe ist für alle da, astfel au cântat atât melodii mai vechi cât şi mai noi timp de circa o oră şi jumătate. Am putut asculta de la Ich Will până la Pussy, iar efectele pirotehnice au fost de calitate nemţească, a se citi "ireproşabile". N-au ţinut cont că sunt în România şi "hai că merge şi-aşa", au făcut acelaşi spectacol cu aceeaşi pasiune cu care l-ar fi făcut la ei în ţară.

Apoi, am prins locuri bune pentru tipul de bilet pe care îl aveam, cu toate că nu suficient de bune pentru un astfel de show, fiindcă Rammstein trebuie auziţi şi văzuţi în egală măsură. M-a ridicat Tibi de câteva ori şi atunci am văzut cel mai bine; cred că mi-am luat şi câteva înjurături de la cei din spate cu ocazia asta, dar fuck cares, a meritat! Nu cred că există exemplu mai bun de trupă pentru care merită preţul unui bilet cât mai aproape de scenă; mi-am zis că dacă mai vin, şi sper că o vor face, o să fac tot posibilul să ne alegem cu cele mai bune locuri.

Publicul a fost neaşteptat de la locul lui, cu mici excepţii desigur. Mă aşteptam să fie mai mulţi puştănei cu "Aaaargh I am so metal!!" dar majoritatea şi-au văzut de spectacol şi n-a avut loc niciun incident major. În schimb era amuzant să vezi cazurile care se credeau probabil la o "goth convention" şi se gândeau ce tari sunt, dar mă îndoiesc că se întorceau capetele după ele de admiraţie. De asemenea, lumea bea şi suc pe acolo! Wooow! Mă gândeam că o să mă simt din nou nelalocul meu fără nelipsitul alcool, care te face să fi atââât de cool când nu poţi fi în alt mod. N-am înțeles niciodată care-i treaba cu băutura peste măsură şi sper nici să nu înţeleg vreodată. Tibi a fost mai mult decât supportive şi nu şi-a luat nici măcar o bere, deşi i-am spus să nu se restrângă din cauza mea, vedeţi de ce atâtea postări cu "my boyfriend is awesome"?

Vremea a fost perfectă, mai bine de atât nu se putea; nici prea cald, nici prea frig, iar ploaia a început abia la vreo 30 de minute după ce se terminase concertul. What else?... Pozele n-au ieşit cine ştie ce, din cauză că n-am nici eu cine ştie ce aparat şi nici condiţiile de iluminare nu ne ajutau, în schimb avem în jur de 15 filmuleţe, here are some of them, enjoy ;)

Şi Brașovul e frumoș

2010-04-20T22:57:00.018+03:00

O postare cu întârziere din păcate, s-au adunat mai multe treburi de rezolvat și timpul trece haotic; când prea repede, când prea încet și niciodată nu se potrivește să treacă așa cum aș vrea.

Revenind însă la tematica postării... N-are rost să fac o descriere a oraşului cum am făcut pentru Cluj; cine nu a trecut prin Braşov măcar o dată? În sfârşit am reuşit să stau mai mult de 2-3 ore în trecere, ocazia venind odată cu o conferinţă de psihologie.

Ne-am ocupat şi ceva mai din timp de cazare, să fim siguri că prindem o locaţie bună, ceea ce s-a şi întâmplat; am găsit o pensiune foarte aproape de centru şi n-a mai fost nevoie să îmbogăţim taximetriştii. Preţurile desigur mai mari, ca de staţiune turistică, însă a meritat. Camera destul de mare, cu minibar şi... tablou cu o tipă desenată cu ugerele goale. E din categoria "no comment" but really, why? Vine o tipă cu un iubit mai puştănel şi mai dobitoc şi în loc să se uite la ea când trebuie, se uită la poză. Mai rău de atât e că pot să vină familii cu copii acolo; nu zic că nu văd lucruri mai rele în alte circumstanţe, dar nu-i lumea şi aşa îndeajuns de îndopată cu îndemnuri şi aluzii sexuale? Oricum simt că mă lupt cu morile de vânt când scriu despre asta, e inutil. Chiar am scos tabloul în prima zi, și când ne-am întors în cameră, era pus la loc. L-am lăsat acolo, am zis fuck it, dar motherf... aaanyway, am o teorie apropo de ce era cu poza aia şi încă vreo două din alte camere; am bănuiala că tipul şi le-a luat pentru el să şi le pună în birou, le-a văzut nevastă-sa şi i-a zis că tablourile alea n-au ce căuta la el, aşa că le-a pus în camere, ca să nu le arunce. Plauzibil, aş spune. Din păcate camera nu avea balcon, însă se putea fuma pe hol unde aranjaseră o măsuţă cu două scaune şi partea bună e că nu erau niciodată ocupate.

Centrul vechi arată precum un Lipscani mai mare, după cum a remarcat prietenul meu. Mai exact ca structură a străzilor și amplasare a magazinelor şi teraselor/localurilor, minus gropile.

Am stat în jur de 5 zile şi tot ar mai fi mers câteva... săptămâni. Aşteptăm ocazia următoare, până atunci câteva poze fără Photoshop, decât în scop info-admirativ şi cred că tocmai am inventat un cuvânt.

În caz că nu mai știu turiștii unde se află, după o noapte mai agitată...

Aș vrea și eu să ştiu, credeam că e primăria, dar se pare că nu.

Ei bine, Patinoarul Olimpic din Brașov, can't be wrong here :)

Uzina "Tractorul", pare să se ţină bine.

Am prins și un raliu, iar asta era cam cea mai awesome mașină. Nu că aş fi eu mare amatoare de whiskey, dar era cam cea mai frumos "decorată" dintre toate.

Ehm, cerbul de aur?

Casa Sfatului

&

Moment artistic la ora 18 fix, în fiecare zi, se pare.

Strada Sforii

Nu ştiu dacă e chiar o sinagogă, dar ştiu că evreii nu se încurcă cu lucruri mărunte.

Nu pare să reprezinte ceva anume, just a cool building.

Interesantă cetatea, păcat că n-am mai avut timp să o vizităm.

Un căţel superb de încheiere. Am făcut câteva poze şi cu Biserica Neagră, însă din păcate n-am reuşit să fotografiem şi înăuntru, unde erau câteva chestii foarte interesante. Fireşte, vor şi ei să îşi vândă vederile.

To be continued.

Cluj + Herăstrău = Awesome Pic

2010-03-06T22:28:00.005+02:00

Nu eu am fost Photoshop Master de data asta, ci za/teh boyfriend.

Accurate captions :D

My Boyfriend Is Awesome :)

2010-02-12T20:10:00.018+02:00

... and he did NOT make me put this title!

Lăsând gluma la o parte, chiar este awesome atât în general, cât și în particular, cum ar fi în domeniul fotografiei. Așa că vă prezint câteva dintre creațiile lui:

Mai multe fotografii puteți vedea aici: [link]

Ca să nu sune atât de americano-comercial pe cât este, în loc de Happy Valentine's Day vă urez mai bine să vedeți fiecare zi ca pe Ziua Îndrăgostiților, fiindcă despre asta ar trebui să fie vorba.

Just for the lulz

2010-02-01T21:04:00.008+02:00

Întrebare:

Răspuns:

Uitați o fată care gândește înainte să vorbească (probabil nu și înainte să tasteze), dar care are, ca tot omu', unele dileme existențiale. Bine că este Lady Gaga prin preajmă, ca să îi răspundă.

Și așa din senin, mi-am adus aminte de un citat: Religion has convinced people that there’s an invisible man living in the sky, who watches everything you do every minute of every day. And the invisible man has a list of ten specific things he doesn’t want you to do. And if you do any of these things, he will send you to a special place, of burning and fire and smoke and torture and anguish for you to live forever, and suffer and burn and scream until the end of time. But he loves you. He loves you and he needs money. George Carlin

Enjoying a Sunny Day

2010-01-25T13:22:00.007+02:00

Mi-am dat seama de curând că sunt într-o oarecare măsură meteo-dependentă. După toate zilele astea friguroase, azi a ieşit soarele; nu unul cu dinţi ci unul cald, plăcut. Aşa că mi-am făcut o cafea, mi-am luat ţigările şi cursurile pentru examen şi am ieşit pe "terasă" (cam mult spus, dar s-o lăsăm aşa). Soarele încinsese tabla şi emana o căldură plăcută, aproape simţeam că vine primăvara. Şi uite aşa am reuşit să "dobor" planurile experimen- tale în jumătate de oră, lucru care mi-ar fi luat vreo două ore în casă, desigur cu pauze de uitat pe fereastră, drumuri până la bucătărie, orice altceva.

Cunoaşteţi vorba aceea, că cei născuţi primăvara-vara preferă căldura, iar cei născuţi toamna-iarna, suportă mai uşor frigul. Nu pun mare încredere într-o superstiţie, sunt nenumărate exemple care ar putea să o contrazică, dar constat că la mine s-a cam potrivit, fiind născută în luna iunie. Mă gândesc că acum 20 şi ceva de ani când m-am născut, verile nu erau caniculare, ci mult mai plăcute, iar mie îmi place temperatura exact pe la 24 de grade C. Coincidenţă? Da, cel mai probabil, dar tot îmi place să fac această legătură.

Anyway, try to enjoy this sunny day, fiindcă se pare că încă vreo lună sau două de-acum încolo vor fi cam o raritate.

Not Another Rant Blogpost

2010-01-24T14:48:00.007+02:00

Realizez încă odată cât de obosită sunt. Toată încercarea asta de a nu înnebuni în decursul ultimilor 20 de ani m-a cam stors de puteri. Mereu am crezut că reuşesc să trec atât de uşor peste greutăţi pentru că am abilitatea de a mă "scutura" de lucrurile care mă rănesc, de a le ignora. Nu recomand metoda aceasta nimănui, funcţionează miraculos pe moment, dar iată că le ignori până când uiţi de prezenţa lor, iar apoi te ajung din urmă.

E greu să recunoşti faţă de tine însuţi că ești vulnerabil. E greu să admiţi că ai nevoie şi de înţelegere, nu numai de soluţii. De multe ori îmi vine să spun Scuzaţi-mă că am sentimente, că nu sunt un robot care caută soluţii în baza de date. E greu să ai o conştiinţă şi să trebuiască să acţionezi împotriva ei, fiindcă toţi ceilalţi se înghit între ei fără remuşcări. Dar e necesar.

E adevărat ce se zice, că nu poţi ştii cum este binele dacă nu ai trecut mai întâi prin rău. Unii îl cară, alţii luptă cu el. Chiar și când duci o luptă pasivă, nu înseamnă renunţare; unii oameni nu pot fi înverșunați oricât le-ar cere-o situația, ceea ce din păcate în contextul acestei lumi stupide, este o slăbiciune, un defect. Nu mai merge zicala din Detroit Rock City "You gonna realize some day that being tough, means being tender".

Cred că este tare bine să fi optimist, chit că înseamnă să te îndepărtezi de realitate (ignorance really is bliss). Cam nasol în schimb când ești realist, fiindcă realitatea în general cam sucks. Faci ce poți, dar chiar dacă îmbraci rahatul în poleială tot nu iese bomboană; tot ce poţi face mai bun cu el este să îl transformi în îngrăşământ, să înveţi din tot ceea ce s-a întâmplat. Un nou început e mai eficient decât o luptă continuă cu morile de vânt. Un nou început nu înseamnă că ai renunţat, ci că ai găsit o altă cale. Nu, nu am devenit brusc optimistă, ci expun o realitate posibilă, atunci când vrei cu adevărat.

P.S. Da, este un blog personal, şi sunt profund recunoscătoare celui care a venit cu ideea să creeze asta. Idei fără sens, fraze fără cap și coadă, n-are importanţă, sunt permise. Într-adevăr, puterea de a schimba ceva stă tot în propria persoană, însă cel puţin în procent de 1% ajută să te descarci; şi cât de mult poate să însemne uneori 1%...

Video of the Day

2010-01-21T23:07:00.006+02:00

E de vreo doi ani pe internet, chiar dacă eu abia acum am dat de el și nu știu de ce tot îmi vine să îl pun pe repeat... Cutest thing ever :)

Whereto?

2010-01-20T21:02:00.010+02:00

Am găsit o întrebare care m-a șocat, m-a speriat și m-a făcut să mă întreb încă odată, ce naiba caut eu în lumea asta? Priviți la ce le stă mintea copilelor de până în 13-14 ani (vârstă dedusă din întrebare):

Am vrut de mult timp să scriu despre subiectul acesta, dar abia acum mi-am găsit cuvintele. Simt că lumea asta mă depășește, din ce în ce mai des îmi vine să îmi pun întrebarea “What the fuck am I doing here?”. Şi acela de mai sus nu e decât un exemplu dintr-o multitudine; mai găsim copile de 15-16 ani care întreabă care sunt cele mai “tari” poziții sexuale sau până în ce lună a sarcinii pot merge la școală. De fapt, de ce mă mir, dacă noile modele de viaţă pentru puștoaice sunt cele de tipul unei curve adolescente care apare în videoclipul ei intrând în mașina unui tip de cel puțin 40 de ani.

Ţin minte că mie chiar îmi plăcea să mă joc (cu jucării, la propriu; mai nou, trebuie specificat) la vârsta aceea, în niciun caz nu-mi treceau prin cap astfel de "probleme". N-oi fi avut eu cea mai grozavă copilărie, dar cel puţin am trăit-o mai din plin decât copilele astea care de la 12-13 ani sunt "bombardate" cu aluzii sexuale, instigări la aşa-zisă rebeliune şi învăţate că e "cool" să nu citeşti, să ai 40 de kile la 1,70 m şi să îţi pierzi virginitatea în timp ce eşti beată/drogată la o petrecere, cu un necunoscut.

Alt curent pe care nu reuşesc să-l trec cu vederea este cel în care diverse... domnișoare (să zicem aşa) pun poze cu ele goale pe site-uri mai mult sau mai puțin de artă, şi au tupeul să le considere artistice. Presupun că e nevoie de multă creativitate pentru a sta cu picioarele desfăcute în faţa unui aparat de fotografiat. Şi sunt şi mai mulţi băieţei care desigur, le vor aproba. OK, men will be men, (chit că nici asta nu-i o scuză), dar chiar nu mai există pic de demnitate pentru o femeie? Aparent, nu prea.

Nu mă obligă nimeni să ţin pasul cu lumea asta şi nici n-aş vrea, în schimb nu pot să nu mă întreb până unde se va ajunge. Perspectiva e cel puţin înfricoşătoare, dar e greu să nu trec uşor către umor negru când mă gândesc ce fiinţă instinctuală şi autodistructivă e de fapt omul. Cca 3,5 milioane de ani de presupusă evoluţie şi ce-am obţinut până acum? O plasmă cu ecran de 7 mm, wow! Nu zic că nu-i bună şi aceea, dar în afară de tehnică, omul este aceeaşi fiinţă mică din toate punctele de vedere, egoistă şi plină de sine.

Sad, sad shit... Emigrez pe Marte.

American Dinner

2010-01-10T00:14:00.011+02:00

Astăzi, rămânând fără internet pentru câteva ore, m-am apucat să butonez telecomanda, doar-doar aș găsi ceva la TV. Am dat peste un film vechi (precum sunt toate, redifuzate a mia oară), unde o fetiță de vreo 5 ani făcea celebrele pancakes (clătite americane). Arătau destul de frumos și mi-am zis că ce aia mă-sii, dacă și un copil de 5 ani poate să le facă, trebuie să pot si eu. Şi așa am aflat din proprie experiență ce mănâncă americanii la micul dejun. Ce dacă noi le-am mâncat la cină, intenția contează. Sunt simplu de făcut, nu îți trebuie cine știe ce ingrediente și sunt bune, deși cam dulci chiar și pentru gustul meu.

Rezultatul nu arată însă deloc rău, iar rețeta pe care am folosit-o se găsește aici: rețetă pancakes

I'd play a song that would never ever end...

2010-01-03T00:51:00.007+02:00

O melodie foarte frumoasă, cu nişte versuri care cred că pot atinge pe oricine, fie că se regăsesc sau nu în ele.

Luther Vandross - Dance With My Father

Şi varianta lui Joe McElderry, câştigătorul The X-Factor 2009. Nu e la fel de "touching" (am zis că o să mă las de româno-engleză măcar pe blog, încă lucrez la asta) precum originalul, dar puştiu' are voce şi, în fond, după ce am auzit-o la el am aflat de melodia aceasta.

So yeah, what they say...

2009-12-24T16:25:00.002+02:00

În sfârșit, sunt de acord cu pisica. Dar cum spun și ceilalți, Sărbători Fericite!

A Christmas Tale

2009-12-22T18:35:00.009+02:00

Am primit povestirea aceasta prin e-mail, așa că nu știu pe cine să citez. Dacă se simte cineva deranjat că "X" a scris-o și n-a fost menționat, e invitat să spună și voi scrie sursa. Până atunci, enjoy a heartwarming Christmas story.

Stati pe scaun, eu va voi spune cum am aflat ca exista Mos Craciun... Aveam vreo 5 anisori si ma chinuiam sa adorm; nu puteam sa adorm cu gandul ca vine cineva si imi pune ceva sub brad. Iau lanterna si sar repede din pat, dupa ce m-am trezit intins pe parchet, trec tiptil in camera unde se afla bradul. Acolo ce sa vezi, un mos imbracat in rosu si cu barba imi gasise colectia de reviste Hustler; auzisem de la altii ca cica nu exista si atunci am zis ca voi desfiinta acest mit. Sar la gatul lui si incep sa trag de acea barba "falsa" si nimic, zici ca era prinsa cu superglue, iau un spray si incerc sa-l incendiez, poate se topeste barba si ii vad adevarata fata. Nici macar nu a luat foc, atunci m-am speriat foarte tare si m-am dus la parinti in camera, care se... in fine.
Cand au intrat in sufragerie si au vazut cadourile sub brad au inceput sa ma loveasca cu ce apuca fiecare, ca cica de unde am furat eu acele jucarii. De atunci am astupat hornul (bunica a fost prima victima cand s-a intoxicat cu monoxid de carbon) si nici nu mai are pe unde intra, cine stie ce imi mai pune sub brad si ma trezesc cu politia la usa.
Anul asta am pus capcane in jurul bradului, Sarbatori Fericite!

:)

The X Factor U.K. 2009

2009-12-22T00:56:00.012+02:00

Ştiu că acest tip de concursuri de talente (American Idol, The X Factor, America/Britain's Got Talent etc) multora li se par pierdere de vreme, dar pe mine una mă distrează foarte tare. Audiţiile cel puţin sunt un must-see chiar şi pentru cei care nu urmăresc emisiunile astea. Apoi îţi formezi o părere despre concurenţi, le urmăreşti evoluţia, îţi găseşti un/o favorit(ă) şi aşa mai departe... E destul de interesant şi, pentru mine, a devenit un fel de "guilty pleasure".
În orice caz, este prima dată când câştigă favoritul meu, aşadar trebuie să vi-l prezint. Numele lui este Joe McElderry, un puşti de 18 ani din Marea Britanie, cu o voce mare, care i-a putut face față lui George Michael.

Interpretând o melodie poate mai puțin cunoscută de-a lui Michael Jackson - She's Out Of My Life

În duet cu George Michael - Don't Let The Sun Go Down On Me

LOLpets

2009-12-18T21:30:00.008+02:00

Cred că mai toată lumea ştie ce sunt LOLcats, măcar că a dat întâmplător peste acele poze cu pisici în posturi haioase şi cu captaţii care par scrise ciudat, dar care fac pozele de o mie de ori mai amuzante. Însă nu mulţi ştiu că există şi varianta canină, adică LOLdogs. Sunt (aproape) la fel de tari şi merită o postare:

Pentru mai multe poze, click here: ihasahotdog

Read and learn :)

2009-12-13T22:56:00.006+02:00

În lumea dragostei, o singură regulă e valabilă. Să faci femeia fericită. Faci ceva pe placul ei, câștigi puncte. Faci ceva ce nu îi place, pierzi puncte. Nu primești niciun punct pentru ceva la care se așteaptă. Cu părere de rău, dar astea sunt regulile.

Iată un scurt ghid al sistemului de punctare:

ÎNDATORIRI OBIȘNUITE

* Faci patul (+1)
* Faci patul, dar uiți pernuța decorativă (-1)
* Așezi pătura peste cearceaful mototolit (-2)
* Ieși să cumperi ceva pentru ea (+5)
* ... Pe ploaie (+8)
* ... Dar te întorci cu bere (-5)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea (+1)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, dar nu era nimic (0)
* Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, și era ceva (+5)
* ... Îi tragi una cu făcălețul (+10)
* ... Era cățelul ei (-20)

EVENIMENTE SOCIALE

* Stai alături de ea tot timpul petrecerii (0)
* Stai alături de ea un timp, după care mergi la o vorbă cu colega (-2)
* ... Pe colegă o cheamă Tina (-10)
* ...Tina, dansatoarea (-20)
* ...Tina are silicoane (-80)

ANIVERSĂRI

* O scoți la cină (+2)
* O scoți la cină, și nu este un club sport (+3)
* Ok, e un club sport (-2)
* E un club sport, noaptea cu bufet suedez, iar pe fața ta sunt pictate culorile echipei preferate (-10)

SEARA ÎN ORAȘ

* O scoți la film (+1)
* O scoți la un film care îi place ei (+3)
* O scoți la un film care nu-ți place (+6)
* O scoți la un film care iți place ție (-2)
* ... Se numește "Robocop" (-3)
* ... Ai mințit că era un film despre orfani (-15)

CONDIȚIA FIZICĂ

* Ai făcut burtă (-15)
* Ai făcut burtă, dar te antrenezi să iți revii (+10)
* Ai făcut burtă și treci la cămăși și pantaloni mai largi (-30)
* Spui, "Nu contează, și tu ai" (-8000)

MAREA ÎNTREBARE

* Ea întreabă: "M-am îngrășat?" (-5) [Da, pierzi puncte indiferent de răspuns]
* Eziți cu răspunsul (-10)
* Răspunzi, "... Unde?" (-35)

COMUNICARE

* Când vorbește despre problemele ei, te arăți interesat (0)
* Asculți peste 30 minute (+50)
* Asculți peste 30 minute, fără să te uiți la TV (+500)
* Ea își dă seama că de fapt ai adormit (-4000)

Via: Mioritice

American Pie Presents: The Book of Love

2009-12-05T13:03:00.007+02:00

Dintr-un motiv inexplicabil, m-am uitat la toată seria American Pie şi primele şase filme chiar mi-au plăcut, deşi mulţi ziceau că ar fi trebuit să se oprească la cel de-al treilea. Când am auzit că a apărut al şaptelea film, mi-am zis că e un must see.

Este vorba despre trei liceeni, care (n-o să ghiciţi!) fac un pact că până la sfârşitul anului îşi vor pierde virginitatea. Da, neaşteptat până aici... Nathan are o prietenă care a jurat să nu facă sex până la nuntă (deşi se culcase cu 6 tipi înainte), lui Rob îi place de o fată care se întâmplă să fie virgină ca şi el, însă nu ştie cum să îşi declare sentimentele faţă de ea, iar Lube este băiatul grăsuţ cu ochelari care încearcă să păcălească fetele să se culce cu el, evident fără succes. Aparent, nu există nicio ieşire din această situaţie, însă cei trei găsesc o "biblie" miraculoasă, în care încă din anul 1969 (yeah pun intended), generaţii de adolescenţi fără succes la fete descriu cum au reuşit să îşi piardă virginitatea. Şi aici există un impediment, deoarece cartea este deteriorată şi astfel decid să îl găsească pe cel care a iniţiat-o, acesta fiind nimeni altul decât Mr. Levenstein, tatăl lui Jim.

Per total, filmul este slăbuț și extrem de previzibil, practic finalul filmului a fost scris în primele 20 de minute, însă merită văzut dacă:
1. eşti fan al seriei;
2. parodiile te binedispun.

Mie personal îmi plac comediile americane; sigur mulţi zic "dumb american humor", dar îţi mai aduc aminte că e OK să râzi de viaţă şi mai ales că, până la sfârşitul anului, even you WILL GET LAID! :)

"Vorbe de duh" de pe plaiurile (cu boi) mioritice

2009-12-01T18:17:00.002+02:00

Viorel Cataramă - "Există aici, în această sală, tineri care au murit în revoluţia din decembrie 1989."

Florin Georgescu - "Lumea are voie să aibă două conturi: unul în lei, unul în valută şi încă unul pentru economii. Mai mult nu."

Ion Iliescu - "A garanta proprietatea înseamnă a limita dreptul omului asupra proprietăţii lui."

Bogdan Balthazar - "Băncile sunt conduse de bancheri în toată lumea în afară de Cişmigiu şi Herăstrău."

George Becali
- "Becali e un brand. Eu, la Avicola Iasi, pot sa fac pui Gigi Becali, daca vreau."
-"Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr."
- "Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor."

Cornel Dinu - "Doar prin hazardul inconştient social nu se putea ajunge în sfere atât de aureolate şi în plan financiar."

Dumitru Dragomir
- "Familia e sfântă, pe când patria... cum să vă spun, patria e sacră."
- "Am ajuns la o vârstă la care mi-am dat seama că trebuie să fiu cinstit."

Loredana Groza
- "Pe la voi prin Chişinău trece Volga, nu? Cum? Nu mai trece?"

Dan Iosif - "Destinul meu a fost marcat de soartă."

Gheorghe Hagi - "Omul este o persoană umană."

Doru Viorel Ursu - "In politică cel mai bun adevăr este minciuna, cu condiţia să nu fie dovedită."

Paula Ivănescu - "Există oameni în acest parlament al României cărora nu poţi să le ridici imunitatea nici cu Viagra."

Costi Ioniţă - "Fiecare are gusturile lui în muzica.. N-are cum să asculte toata lumea numai Schopenhauer."

Via: Hazlii

Şi mâine devine poimâine.

2009-11-22T23:33:00.006+02:00

... Știu că am zis că pun şi restul de poze, dar nu m-am simţit în stare... fizic şi psihic.
... Mi-am propus să fac o mulţime de lucruri şi simt cum timpul trece pe lângă mine.
... Tocmai mi-am dat seama că nu am atât de multe pe cât credeam, că sunt mult mai... singură, să zic aşa?
... Încerc să "storc" prea mult de la viaţă, cer ce nu mi se poate oferi şi încep să îmi dau seama că am aşteptări mult prea mari.
... Mă aştept ca oamenii să mă înţeleagă când poate sunt eu prea ambiguă... să mă iubească, deşi probabil nu am nimic de oferit... să îmi caute prezenţa, deşi poate îi plictisesc. Şi tocmai fiindcă sunt aşa mă aştept la lucrurile astea.
... Nu afirm că eu i-aş înţelege mai bine pe ceilalţi, de altfel fiecare crede că are dreptate, diferenţa este că eu admit că m-aş putea înşela. Să fim serioşi, nu mulţi sunt în stare să accepte asta.
... Mă străduiesc să nu fiu nerecunoscătoare vieţii, se putea mult mai rău la fel cum se putea mult mai bine.
... Uite la ce e bun un blog, deja mă simt mai liberă de probleme, numai prin simpla povestire a lor.
... Cred că răspunsul parţial e încă o vacanţă, de data asta una mai lungă.

Clujul e frumoş

2009-11-19T22:36:00.015+02:00

Căutam de mult ocazia să mai ies din oraşul ăsta obosit şi am găsit-o săptămâna trecută, când am aflat de o conferinţă nici mai mult nici mai puţin decât la Cluj. Departe, dar cine știe când va mai fi una, mi-am zis, aşa că am trimis mai departe vestea către ză boyfriend și duși am fost.

Ar fi multe de zis, începând cu drumul de la dus, care a durat numai 9 ore, faţă de 10 ore jumătate la întoarcere... Obositor, dar a meritat din plin. A fost totuşi mult mai departe decât mi-aş fi închipuit. Nici nu mai fusesem de câţiva ani cu trenul, aproape că uitasem cum e (şi parcă nici nu ţineam aşa tare să îmi reamintesc). Da ştiu, hal de studentă, cum să nu merg cu trenul, luckily I'm not one for stereotypes.

Am avut noroc să nimerim la o pensiune frumoasă, mai ales că a fost printre puţinele care mai erau libere în perioada aceea. Singurul neajuns, că era destul de departe de centru şi, vrând nevrând, i-am cam îmbogăţit pe taximetrişti. De acum ne-am învăţat minte că trebuie să ne ocupăm mai întâi de cazare; chiar dacă nu e în plin sezon, tot sunt şanse să fie ocupat. În orice caz, avea tot ce trebuie, inclusiv TV şi internet wireless, un balcon foarte drăguţ, unde puteai să ieşi să fumezi, nenea de acolo de asemenea amabil, ne-a împrumutat două linguriţe. Was nice. ^_^

Cât despre oraş, mi-a plăcut atât de mult încât nici n-aş mai fi plecat. Ca să rezum:
Puncte forte:
- arhitectura clasică, necombinată cu clădiri stil nou; încă n-au apucat să îl strice, cum au făcut cu Bucureștiul;
- era destul de curat, cel puţin în comparaţie cu Capitala;
- n-am văzut țigani sau cerșetori, deși un taximetrist zicea că sunt și pe la ei destui... așa o fi, dar cel puţin acolo nu mi-au sărit în ochi;
- totul este mult mai ieftin, la aceeaşi calitate. Am rămas uimită când am văzut cocktail-uri la 7 lei, cafea 2.5 lei şi să nu vă închipuiţi că eram în cine știe ce văgăună. Localul se numea HardClub şi, din păcate, nu există decât în Cluj... şi in Portugalia. Păcat că l-am descoperit abia în ultima zi, dar mai bine decât niciodată.
- e la 9 ore distanță față de părinții mei... așa, ca bonus :D

Puncte slabe:
- greu sincer, nu prea are... să zicem pantele, nu prea merge să vii pe 7 cărări la 4 dimineața spre casă pe străzile alea înclinate. Just sayin...
-un singur Mall... asta-i tortură! Joke bineînţeles, fuck the Mall, there's HardClub, m-aş muta acolo numai pentru asta.

Prima tranşă de poze, care apropo, au decât scop informativ, (almost) no Photoshop. Când voi avea ceva mai mult timp, o să încerc să scot şi ceva DeviantART material din ele :D

Ştiu că ultima se vede oribil, e poză făcută cu telefonul, pe modul de noapte, dar ce apare în ea contează, şi anume my dearest HardClub *sigh*

Mai puteți vedea poze aici: 1, 2, 3 și 4. ~~Restul, mâine.~~

Halouin fericit!

2009-10-31T20:50:00.002+02:00

Cel mai bun citat legat de Halloween ever ;)

Halloween sound bite Lindsay Lohan sound bites

Hope In Desolation

2009-10-25T12:26:00.008+02:00

Am deschis Photoshop-ul, hotărâtă să fac ceva, orice, chiar și numai să micșorez o poză. "Pofta vine mâncând" mi-am zis. N-aveam nici cea mai mică idee ce-aș vrea să iasă și nu că asta ar fi o noutate pentru mine, dar e destul de complicat să nu ști de unde să începi. Încet-încet am găsit câteva imagini și am început să le pun cap la cap. N-a ieșit chiar cum speram, dar pentru cât de 'rusty' mă simt, sunt "oareșicum" mulțumită de rezultat. Postată și pe deviantART, aici.

Two and a Half Men & Cougar Town - reviews

2009-10-05T20:25:00.012+03:00

User Rating: 8.7/10 (IMDb)

Genre: Comedy

Pe locul doi am clasat Two and a Half Men, care parcă m-a dezamăgit puțin. Umorul e la fel de bun, nu aici e problema, ci la storyline. Nu prea mă omor după întorsătura pe care a luat-o povestea, parcă era mai tare când Charlie se plimba din relație în relație; prietena lui stabilă, pe care o are încă din sezonul trecut, mi se pare cam anostă. Şi mi-e dor de Kandi, cea de-a doua soție a lui Alan, un fel de Kelly Bundy, dar chiar mai „dumb” dacă se putea așa ceva. Cel puțin rămâne Berta, probabil personajul meu favorit, menajera cu cele mai ironice și acide replici, sau Jake, jumătatea din „two and a half men”. Având în vedere că au trecut deja șase sezoane, voi încerca să scurtez cât mai mult și, daca mă gândesc bine, nici nu-i prea greu, fiindcă plotul nu e unul complicat. Totul începe când Judith (întruchiparea soției dominatoare, nevrotice și mereu nemulțumite) și Alan (soțul anxios, ghinionist, neîncrezător în sine și zgârcit) divorțează, iar acesta din urmă se mută temporar, sau așa credea el, la fratele său, Charlie (burlac convins, compozitor de cântece pentru reclame, cu un oarecare succes, bogat și cu lipici la femei care au pe jumătate vârsta lui). Numai că situația temporară se prelungește ani buni, timp în care cei doi (trei, atunci când Jake, fiul lui Alan, rămâne în weekend-uri și vacanțe cu ei) trec prin diverse situații comice.
Nu țin minte să mai fi râs chiar la fiecare replică de la Married With Children încoace (asta fiindcă South Park se încadrează în altă categorie). Se pare că actorii au mai semnat pentru încă patru sezoane, ceea ce este o veste foarte bună și sper că și adevărată.

User Rating: awaiting 5 votes / Up 2,088% in popularity this week.(IMDb)

Genre: Comedy

Despre Cougar Town nu sunt foarte multe de zis, fiindcă abia au apărut două episoade din primul sezon. Am reuşit să îmi formez totuşi o impresie. Prima nu a fost excelentă, mi se părea că îi lipseşte ceva şi încă n-am reuşit să descopăr ce. Totuşi i-am dat o şansă şi celui de-al doilea episod, şi bine am făcut, fiindcă mi-a schimbat total părerea; a avut umor, povestea a devenit mai interesantă, personajele s-au mai diversificat şi lista poate continua. Ei bine, este vorba despre Jules, o femeie care la 22 de ani s-a văzut nevoită să se mărite, rămânând însărcinată şi ratând astfel distracţiile specifice vârstei. Acum, la 40 de ani, proaspăt divorţată, doreşte să trăiască viaţa plină de aventuri pe care a ratat-o acum douăzeci de ani. În calea acestui scop stă însă fostul soţ, prietena sa, Ellie, fiul, Travis şi vecinul ei, Gray, care consideră că Jules este prea "bătrână" pentru toate astea. Pe lângă povestea în sine, actorii sunt destul de bine aleși, în special Courteney Cox (Monica din Friends), care deține rolul principal, şi Busy Philipps, interpreta colegei sale mai tinere. Există totuşi riscul ca povestea să se plafoneze şi dacă nu găsesc ceva cu care să surprindă, mă tem că nu va rezista mai mult de 1-2 sezoane. Sincer, sper să reziste. Nu este chiar cel mai bun serial pe care l-am văzut vreodată (nici măcar în ultimii ani), dar are potenţial, ar fi bine să se profite de el.

Californication review

2009-10-04T18:40:00.011+03:00

User Rating: 8.7/10 (IMDb)
Genre: Comedy, Drama

După ce am văzut câte 2 episoade din fiecare, îmi menţin topul. Californication a meritat cel mai mult aşteptarea, a rămas la fel de plin de umor şi sex, învelite în acelaşi ambalaj atrăgător. Californication redă povestea lui Hank Moody, un scriitor de succes (cel puţin la început), cu ceva probleme de familie: relaţia cu "nevasta" (între ghilimele, fiindcă nici nu sunt căsătoriți) are multe suişuri şi coborâşuri; când „divortează”, când se împacă, iar fiica adolescentă îi cam creează probleme. În momentele în care este „divorțat” sare din pat în pat, de obicei cu prima tipă care îi iese în cale, ajungând astfel să se culce chiar cu fiica de 16 ani a logodnicului lui Karen, devenită între timp fosta. Acum să nu ne gândim „biata fată, închideți pedofilul!”, fiindcă nici ea nu e tocmai îngerașul care pare a fi. De fapt, Mia pe numele ei, găseşte foile unei viitoare cărţi scrise de Hank, în care acesta descria scurta relaţie cu ea şi care de asemenea purtau un titlu foarte sugestiv, „Fucking and Punching” şi, făcând mici modificări, şi le însuşeste şi le trece ca fiind scrise de ea. Mai mult de atât, se prezintă cu viitoarea carte chiar la agentul lui Hank, care i-o publică. Având în vedere că nu putea face dovadă cum că el este autorul de drept, Hank ajunge să se împace cu înşelătoria, mai ales că relaţia cu Karen începe din nou să meargă, iar fiica nu mai este atât de străină de el. Asta ne aduce la sezonul trei, în care Karen este nevoită să plece la New York, iar Hank poate iar să îşi facă de cap cu toate femeile din oraş. La fel de simpatică este şi povestea agentului sau, Charlie, care decide să îşi lase nevasta pentru o actriţă de filme porno, care aspiră la o carieră mai mare.
Asta este doar pe scurt, în orice caz, povestea este bună, nu ştiu dacă şi originală, dar cu siguranţă este redată într-o maineră originală. Nimic nu este prea subtil aici, totul este destul de „in your face”, dar sarcasmul e încă la locul lui, iar ironia a rămas la fel de fină ca în primele două sezoane. Aşadar, la cât mai multe înainte!

Mâine, review la Two and a Half Men și Cougar Town, țineți aproape! ;)

A reînceput cursa

2009-09-30T00:26:00.007+03:00

Toamna se numără serialele, încă un motiv pentru care îmi place anotimpul ăsta. Yep, a reînceput cursa "caută episodul X în fiecare luni/marți/etc" but what can I say, it's my guilty pleasure. Așadar, toamna asta recomand:
1. Californication (sezonul 3)
2. Two And A Half Men (sezonul 7)
3. Cougar Town (sezonul 1)
4. Accidentally on Purpose (sezonul 1)
* deși în legătură cu ultimele două rămâne de văzut, abia a apărut câte un episod din fiecare, însă par promițătoare.
5. The X Factor (sezonul 6), ediția U.K.

E o zi tristă...

2009-09-25T00:03:00.009+03:00

... dar şi fericită în acelaşi timp, fiindcă am din nou internet. Însă vestea peste care am dat, nu îmi dă voie să mă bucur pe deplin. Ei bine, pentru cine nu a aflat încă, Alina Plugaru se lasă de filme porno. Ştiu, e o mare pierdere, dar trebuie să ne adunăm, să fim tari şi să vedem ce are ea de spus şi mai ales de ce (De ce, de ceeeeee??).
Okay, schimbând registrul, de ce este mai puţin important, ce m-a amuzat de fapt este maniera în care "starleta" a pus problema: Eu am vrut, prin ceea ce am facut, sa schimb mentalitatile (ahahahaaaa) referitoare la actritele XXX, sa demonstrez ca starurile porno nu sunt curve. Ei bine, draga mea, ai reuşit... Nu că e tare? Tare... adevărat, vreau să spun. Şi asta nu e tot: (...) au aparut tot felul de tinerele care accepta sa faca orice pentru sume de bani infime. Are dreptate, plus că ea nu mai e tinerică, are 21 de ani, e timpul să facă loc noilor speranţe.
Nu m-am putut abține de la această umilă remarcă, deşi s-ar fi încadrat mai degrabă în categoria "No comment". Mi s-a părut totuşi caracterizant pentru ţara în care trăim şi dacă nu-i poţi învinge, fă haz de necaz. :D

Sursa

Take that, carrot lovers :)

2009-09-11T16:20:00.015+03:00

Credeaţi că fumatul conduce la boli, că stresul dăunează, că ciocolata şi îngeţata îngraşă? Ei bine da, aşa este, dar în mod surprinzător aduc şi beneficii organismului. Pe lista lucrurilor "nu-atât-de-dăunătoare-pe-cât-s-ar-crede-dacă-le-consumi-cu-bun-simţ" se mai regăsesc: canabisul, cafeina, vinul roşu, ciocolata, berea şi pornografia. Aici aflaţi şi de ce: listverse.com. Eu mă duc să mai îmi fac o cafea.

Din seria "Am făcut-o şi pe asta"

2009-09-04T16:18:00.008+03:00

Nah că mi-am făcut cont şi pe DeviantART. Mi-am zis de multe ori că nu-mi trebuie (nu că acum mi-ar trebui), că sunt tot felul de neaveniți care pun poze fără niciun sens, de ce să le îngroş şi eu rândurile? Totuși, iată-mă mândra posesoare a unei noi pagini de internet: http://bleedgraphics.deviantart.com. Nu ştergeţi însă blogul acesta de pe listă; momentan tot aici stă „baza”, dar am zis să văd de ce e DevianART atât de lăudat printre „artişti”. Şi... ehm... e un site bun, păcat că numai artă nu găseşti acolo, decât dacă stai să cauţi foarte bine sau dacă te duci la sigur, către pagina cuiva.
Lumea e destul de activă din câte am observat; la nici 30 de secunde după ce încărcam o poză, mă trezeam cu un nou mesaj, spunând că cineva a adăugat-o la favorite sau la colecţia sa. Bine, după asta nici nu s-a mai întâmplat aproape nimic, cam toată acţiunea e la mai mult sau mai puţin de un minut după ce ai încărcat poza pe site, din cauza opţiunii de a vedea pe pagina principală ultimele poze adăugate. Şi dacă n-ai prins momentul de a fi remarcat în alea câteva secunde în care eşti pe pagina principală şi să fi pus la „Watch” sau cel puţin la Favorite/Colecţii, apăi rămâi cam anonim. Cam atât am apucat eu să observ în două zile, de când sunt *proud* member.
E drept că am postat și lucrări vechi de doi ani, din moment ce n-am mai fost în stare să fac vreun graphic de mai bine de o lună. Tocmai, m-am gândit că asta o să mă mai motiveze puțin și chiar m-am apucat de ceva nou. Așadar, so far so good. ^_^

Ce face omu' când se plictisește...

2009-08-14T17:49:00.011+03:00

... userbar-uri.

Pe care nu are cine să le folosească, desigur. Cel puțin, în vremurile în care pierdeam timpul pe forumuri, graficele mele aveau o utilitate practică. Uneori aveam mai multe request-uri pe zi și ajungeam să îmi cer scuze fiindcă n-am avut timp să le fac. Cred că de asta am creat blogul, măcar dacă tot nu mai am pentru cine să fac grafice, să le las la vedere undeva. Speram că o să îmi perfecționez tehnica, poate chiar să depășesc pragul de 500 de lucrări (sigur, cantitatea nu înseamnă calitate but still...) și că o să le postez apoi pe site-uri specializate.
Nu îmi dau seama pe unde s-a tăiat firul, cert e că vreau să încerc să reiau de unde am rămas... și cum mi s-au schimbat puțin planurile pentru weekend-ul acesta (se pare că sâmbătă nu mai fac nimic), o să încep să recitesc tona de tutoriale pe care am strâns-o în timp.

You're it! Sau altfel spus, leapșa

2009-07-27T12:27:00.016+03:00

Am primit o leapșă interesantă de la Lexis, de fapt două chiar. Prima se referă la şase lucruri care mă fac să zâmbesc, iar pentru a doua, trebuie să enumăr cinci cadouri speciale primite de-a lungul timpului. Să o luăm pe rând, şase lucruri care mă fac să zâmbesc. Acum depinde şi în ce sens, eu o să mă refer la lucrurile sau momentele care mă fac să zâmbesc because life is good. Sigur, atunci când ehm... este.

1. Să stau de vorbă la o cafea și la o ţigară. Yep, it's really that simple.
2. Compania persoanelor importante din viaţa mea.
3. Să ştiu că eforturile mele dau roade.
4. Gândul că există și oameni cu care pot comunica la un nivel mai profund, adică pă bune.
5. Câinii. Serios, mai ales al meu.
6. Atunci când reuşesc să împletesc optimismul cu realismul.

Note: Ordinea nu este neapărat asta. Şi două menţiuni furate de la Lexis, dar care mi se potrivesc şi mie: oamenii amuzanţi şi declaraţiile de dragoste. That's when I know that life is good.

Cea de-a doua provocare este mai dificilă. Să vedem, cinci cadouri speciale primite de-a lungul timpului... Ţin să menţionez că pentru mine fiecare cadou este special, atâta timp cât simt că este dăruit din suflet şi nu din obligaţie. De aceea le apreciez mult mai mult pe cele mici, dar spontane, for no apparent reason, decât pe cele primite cu diferite ocazii. Şi cu atât mai mult apreciez un cadou sincer, cu cât ştiu că eu una mă hotărăsc extrem de greu dacă nu am ceva anume în gând. Aşadar, chiar nu aş putea să enumăr cinci, simt că aş lăsa multe lucruri pe afară.

Se presupune că ar trebui să dau leapşa mai departe, aşa că poate să o preia oricine doreşte.

De ce e minunat să fii barbat...

2009-07-25T22:48:00.009+03:00

- Iti pastrezi buna dispozitie toata luna.
- Mecanicii nu te iau de prost.
- Nu cari peste tot o geanta plina de nimicuri.
- Fundul nu este niciodata un factor intr-un interviu.
- Lenjeria intima e mai ieftina.
- Trei perechi de pantofi sunt destui.
- Iti pastrezi numele de familie toata viata.
- Planurile de nunta se rezolva singure.
- Faci baie si esti gata in 10 minute.
- Nu trebuie sa te razi mai jos de gat.
- Parul carunt si ridurile iti stau bine.
- Poti sa te asezi cu picioarele desfacute, si ce daca!
- Nu trebuie sa opresti la urmatorul PECO fiindca “WC-ul e prea murdar”.
- Poti sa-l admiri pe Bruce Willis, fara sa te omori de foame incercand sa arati ca el.
- Cunosti cel putin 20 de variante de a deschide o bere.
- Poti rationaliza orice fraza cu un simplu “da-o in p…a mea!” .
- Convorbirile telefonice cu prietenii tai dureaza mai putin de 60 de secunde.
- Daca nu suni un prieten cand ai zis ca o faci, acesta nu va comenta cu altii ca te-ai schimbat.
- Daca ai 34 de ani si esti necasatorit, prietenilor tai nu le pasa; din contra, te felicita.
- Prietenilor tai nu le pasa daca ai slabit sau te-ai ingrasat.
- Daca-i cald poti sa-ti deschei camasa fara probleme.
- Poti fi tata zilnic daca vrei fara sa trebuiasca sa astepti 9 luni.
- Nu te supara ca cel mai bun prieten de al tau are si alti prieteni
- Poti sa te uiti la TV ore intregi cu un prieten, in liniste, fara sa gandesti: "oare-i suparat pe mine?"
- O saptamana de vacanta necesita doar o valiza.
- Poti merge la toaleta fara a fi insotit de jumatate dintre prieteni.
- Rochie de mireasa : 1000 euro, inchiriere smoking : 50 euro.
- Daca mai apare cineva imbracat ca tine la o petrecere, puteti deveni prieteni buni.
- Poti manca banane oriunde, oricand, fara sa fii luat la misto.
- Oamenii nu se uita la pieptul tau cand le vorbesti.
- Poti uita o data sau sa faci alte greseli, florile vor aranja totul.

... nu că aș avea de unde să știu, dar sună într-adevăr minunat :) După același model, am încercat să fac și eu o listă "De ce e minunat să fii femeie". Până acum nu am găsit decât... oh well, 6 motive. Not even close. Dacă vreți totuși, uitați aici o listă cu care sunt parțial de acord.

Pierdut inspirație, ofer recompensă!

2009-07-25T16:53:00.007+03:00

Sunt într-o perioadă de blocaj artistic *cough* și chiar nu mai știu ce să fac în Photoshop. Aș căuta inspirație pe diverse site-uri tematice, însă am mai făcut greșeala asta odată și I'm tellin' you, e deprimant să vezi ce pot alții să facă. Din cauza asta nu am mai postat nimic nou, așa cum promisesem. Buuuut let's not lose hope. Deocamdată, ceva de umplutură:

O femeie este oprita din trafic de un politist.
Politistul: Buna ziua.
Femeia: Buna ziua, ce s-a intamplat?
P: Ati depasit limita de viteza. Permisul dvs, va rog.
F: Vi l-as da, numai ca nu am asa ceva.
P: Nu aveti?!
F: L-am pierdut definitiv pentru conducere repetata in stare de ebrietate.
P: Aha… Imi aratati va rog actele masinii?
F: Nu pot.
P: De ce?
F: Am furat aceasta masina.
P: Ce-ati facut?!
F: Am furat masina si am ucis proprietarul.
P: Poftim?!!!
F: Daca nu ma credeti, cadavrul este in portbagaj… vreti sa il vedeti?
In acest moment politistul se retrage incet spre masina sa si cere ajutoare prin radio. In 5 minute sosesc la fata locului alte 5 masini de politie. Un ofiter superior se apropie de masina femeii cu pistolul pregatit.
Politistul 2: Doamna, va rog sa iesiti din masina!
Femeia iese din automobil.
F: S-a intamplat ceva, domnule?
P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus ca ati furat aceasta masina si ca ati ucis proprietarul.
F: Am ucis proprietarul?
P2: Da. Va rog sa deschideti portbagajul.
Femeia deschide portbagajul, care este gol…
P2: Masina este a dvs., doamna?
F: Da. Poftiti actele ei.
Primul politist ramane perplex.
P2: Unul dintre colegii mei sustine ca nu aveti nici permis.
Femeia cauta in poseta, scoate un port-document si-l intinde politistului. Acesta il deschide si studiaza permisul, care este in regula. Tipul deja nu mai stie ce sa creada.
P2: Multumesc, doamna… Vedeti, colegul meu mi-a spus ca nu aveti permis, ca ati furat masina si i-ati ucis proprietarul!
F: Sunt convinsa ca porcul asta mincinos v-a spus si ca mergeam cu viteza!

Morala: NU va puneti cu femeile.

Prima zi ca europarlamentari pentru Vadim, Becali si Elena Basescu

2009-07-18T00:18:00.004+03:00

Ora 7.00 – dl Becali iese din camera si coboara in pijama in fata hotelului. Confruntat cu privirile socate ale receptionerilor, realizeaza ca nu e la Bucuresti si, deci, nu are 30 de oi de muls. Somnoros, se intoarce in camera.
Ora 7.15 – dl Vadim iese din camera si pune pasta de dinti pe clantele europarlamentarilor UDMR.
Ora 8.00 – dl Becali se trezeste.
Ora 8.05 – dl Vadim se trezeste.
Ora 8.10 – domnisoara Elena Basescu se intoarce din club.
Ora 8.30 – dl Vadim si d-ul Becali se intalnesc la micul dejun. Dl Becali face un scandal monstru. Cum si-au permis sa-i serveasca lui, care se pricepe la lactate, o branza mucegaita? I se explica faptul ca branza e Camembert. “Atunci sa-i spuneti lu’ Camambert ca ma pis pe branza lui! Are noroc ca nu e Giovanni aici ca-l si scuipa!” Dl Vadim a concluzionat : “Nu te enerva, ca nu-i mare branza!”
Ora 9.00 – Dl Becali se ascunde in baie ca sa nu-l vada Dumnezeu ca fumeaza.
Ora 9.15 – Dl Vadim se intalneste in holul hotelului cu europarlamentarii UDMR. Schimbul de replici demonstreza tuturor delegatiilor din preajma ca semnele pentru sex oral, mama si morti sunt universale.
Ora 9.30 – Incep lucrarile. Emotii. Si dl Becali si dl Vadim sunt inscrisi astazi la cuvant.
Ora 10.30 – Ca sa mai treaca timpul, dl Vadim face Sudoku.
Ora 11.00 – George Becali ia cuvantul pentru prima data in Parlamentul European. “I am onorated that za romanians votated me to be or not to be…aaa… scuze…to be parlamentarashion in…here. My mission here iz to show that with…credinta in Dumnezeu it will be ok! I am the Bear, the vulturation, the warrior of light! Thank you! Fortza Steaua!”
Ora 11.30 – Europarlamentarii din celelalte tari isi revin din soc. Lucrarile continua.
Ora 12.00 – Dl Vadim termina de jucat SUDOKU si incepe sa arunce cu bilute in europarlamentarii UDMR. Acestia ridica mana si-l parasc. Scandal etnic. Presedintele ii ameninta cu evacuarea. Dl Vadim ii striga in limba romana ; “Tu vorbesti animalule? Care esti un homosexual de prima mana si ai facut sex in trei cu Javier Solana si Gorbaciov? Crezi ca nu am aflat ca esti copilul din flori al Evei Braun, facut cu Hitler?!” Din fericire pentru delegatia noastra, traducatorul era in pauza de pipi.
Ora 14.00 – Europarlamentarii au parte de o surpriza. Un micro-recital de pian. Spre final, dl Becali se ridica, pune 1000 de euro pe pian si-i sopteste pianistei “Vreau melodia aia, Suparat, pentru domnu’ presedinte al Parlamentului ca sa-l ierte pe Vadim si pentru familia mea care a ramas in tara!”
Ora 14.30 – Domnisoara Elena se trezeste sa se duca la W.C. Se culca la loc.
Ora 15.00 – Se reiau lucrarile Parlamentului European. Dl Vadim joaca biliard pe messenger cu Gheorghe Funar. Dl Becali joaca poker on-line cu laptopul ascuns sub masa, ca sa nu-l vada Dumnezeu.
Ora 16.00 – Domnisoara Basescu se trezeste si pleaca la shopping.
Ora 17.00 – se termina programul zilei. Dl Vadim il duce pe dl Becali intr-un muzeu unde avea loc o expozitie speciala. Dl Becali insista sa cumpere un tablou cu o “tipa zambareata”. Ghidul insista ca Mona Lisa nu e de vanzare! Dl Becali se enerveaza : “Orice are un pret! N-am io bani sa cumpar un cacat de tablou?!”
Ora 18.00 – Cei doi intra intr-un magazin si se intalnesc cu dra Elena Basescu. O pun in tema cu ce s-a intamplat la lucrarile Parlamentului.
Ora 20.00 – Intoarcerea la hotel.
Ora 20.45 – Dra Basescu deschide laptopul si isi pune gandurile pe hartie.
Ora 20.45 si 10 secunde – Dra Basescu inchide laptopul.
Ora 21.00 – Dl Vadim se uita la dvd-uri cu Elena Ceausescu si plange.
Ora 22.00 – Dl Becali adoarme uitandu-se la el insusi pe Pro TV.
Ora 22.30 – Dl Vadim adoarme uitandu-se la el insusi pe Otv.
Ora 23.00 – Dra Basescu pleaca in club.

Via: Mihai Bendeac

Emptiness Blend

2009-07-14T11:40:00.008+03:00

Viziunea mea artistică de la doișpe' noaptea a dus către rezultatul acesta... De fapt, intenția mea era să văd dacă mai știu să fac un blend, să îmi dovedesc că I still got it. Cu tehnica încă stau bine, cu inspirația... ehm sa zicem doar ca ora 12 doesn't help much. Oricum, am o vacanță (încă) suficient de lungă înainte, așadar mi-am propus să avansez cu programul ăsta cât pot de mult. So wish me luck!

Parcul Cișmigiu - partea a II-a

2009-07-13T20:51:00.011+03:00

Parcul Cișmigiu - partea I

2009-07-11T20:24:00.015+03:00

Trebuie să acord o parte din merite și prietenului meu, fiindcă unele dintre aceste poze au fost făcute de el (sincer, nici nu mai știu care), iar aparatul pe care l-am folosit este al lui. Partea a doua, în curând.

Operaţiunea 'Wash the Dog'

2009-07-03T23:21:00.013+03:00

Astăzi ne-am luat inima-n dinți, eu și mama, să spălăm potaia. Spre surprinderea noastră, a stat de bunăvoie; noi deja eram pregătite să o ţinem bine, să o dăm cu şampon şi să o clătim în timp record, până nu se prinde ce şi cum.
Rezultatul îl puteţi vedea şi voi and by the way, there's no editing, nu mă interesează cum au ieşit pozele, they're just for fun.

Just wait until I get outta here.

Oh cruel, cruel life...

Şi tananaaaa, la piese du resistance:

Despre Meebo si Yahoo Messenger

2009-07-01T20:04:00.013+03:00

Nu ştiu cum m-am căpătat cu o aplicaţie foarte enervantă, care se deschide de fiecare dată când intru pe un anumit site. Şi problema e că intru des, iar aplicaţia respectivă, numită Meebo, este un fel de chat în care m-au înscris ăia automat. Degeaba i-am dat disable, fiindcă dacă dau refresh la site, apar din nou available. Okay, la început am încercat să ignor aplicaţia şi pe cei care încearcă să intre în vorbă cu mine prin ea, ieri însă m-am trezit cu un mesaj mai... special. Un tip care îmi trimisese un 'Hi.', scrie după vreo 10-15 minute: 'Another bitch who won't answer her fucking messages.' M-am enervat, l-am trimis în gând la origini şi am încercat din nou, fără succes, să scap de afurisita aia de aplicaţie. Abia când a ieşit offline, m-am gândit că trebuia să îi fi scris ceva de genul: 'Maybe the other bitches who won't answer their messages got stuck with this shitty widget just like I did and now can't get rid of it, you dumbass.' , dar bineînţeles, ideile bune vin atunci când nu mai este nevoie de ele.

De fapt, chiar voiam să scriu despre plăcerea asta a unora de a conversa cu necunoscuţi pe net. Eu personal mărturisesc că nu o am şi că încă încerc să o înţeleg. Nu mă refer la cei care vorbesc cu oameni din alte ţări, care cine ştie, poate vor să cunoască şi alte culturi, să afle opinii or whatever. Mă refer la persoane care chiar ar avea ce face pe acasă, care au familie şi prieteni şi care totuşi îşi pierd vremea întrebând oameni pe care n-or să îi vadă niciodată unde lucrează/ce mai fac/câţi fraţi au etc ? What's the point in that? Din acelaşi motiv, lista mea de Messenger cuprinde maximum 50-60 persoane, în mare parte prieteni, colegi de facultate şi foşti colegi din liceu şi din generală cu care am rămas în relaţii bune, adică oameni cu care vorbesc şi în realitate. Mai precis, folosesc programul ăsta numai atunci când trebuie să vorbesc cu cineva şi, din fericire, m-am învăţat minte să nu mai dau accept tuturor cocalarilor. Deşi era destul de distractiv când îmi cerea câte unul o poză şi făceam mişto de el, dându-i toate tâmpeniile numai poze cu mine nu, până se enerva. Hehe, good ol' times... Ah, să nu mai zic că mulţi nu ştiu ce e ăla Busy şi nici măcar un 'Scuze că te deranjez' sau 'Ai un minut?' (okay, aici nu mă refer la cei foarte apropiați). Nu, domn'e, ce-i aia politeţe, doar suntem pă mess. Sincer, dacă n-ar fi atât de necesar programul ăsta uneori, l-aş dezinstala. Acum, poate sunt eu antisocială, cine ştie...

În fine, dacă ştie cineva cum se scoate porcăria aia de Meebo, ar fi minunat. Menţionez din nou că nu s-a instalat ca un program, ci e doar o aplicaţie care se activează atunci când intru pe un anumit site. Mulţumesc anticipat!

Back to work

2009-06-21T00:13:00.016+03:00

Sesiunea s-a încheiat, ceea ce înseamnă că, în sfârşit, sunt back in business. Totul a (re)intrat în normal, de fapt e chiar ciudat, am impresia că încep să duc o viaţă normală. Cum ar fi faptul că, de la un timp, iau notele direct proporţional cu cât am învăţat, ceea ce e o perspectivă destul de sumbră. Aveam o baftă incredibilă înainte, deşi nu îmi pica întotdeauna numai ce ştiam, într-un fel sau altul totul ieşea bine. În liceu, spre exemplu, nu mă credea nimeni când ziceam că nu am citit materia decât o singură dată, iar că pe ultimele lecţii nici nu m-am mai uitat. Probabil că nici eu nu aş fi crezut pe alţii, either way, nu pot să spun că mă deranja situaţia.
Sesiunea asta în schimb s-a terminat cu rezultate mediocre şi am scăpat la milimetru de o restanţă, ceea ce mă îngrijorează din două puncte de vedere:

1. where did my sheer dumb luck go?

2. o să mă coste locul de la buget... oricum cred că puteam să îi spun adio încă din primul semestru, acum însă nu mai există urmă de îndoială. Toată aiureala cu "iei note mari numai pentru tine, că o să îţi folosească învăţămintele acumulate acum, nu pentru burse/loc la buget". Like really? O să îţi folosească dacă vrei să predai vreuna dintre aceste materii, altfel tot common knowledge se numeşte, chiar dacă este legată doar de psihologie... cel puţin în sensul că oricum fiecare se va specializa pe o anumită ramură. Sigur, toate aceste cunostințe generale nu strică, dar nici nu cred că sunt chiar cel mai bun argument. De fapt, chiar mă întreb, dintre cei care au luat numai 10, câţi mai ţin minte mare lucru din materia pe care au tocit-o în primul semestru? Ah, pardon, pe care au învăţat-o logic... Nu le contest meritele şi nope, I'm not jealous, e doar o curiozitate, aş vrea să ştiu doar în ce a constat motivaţia lor. Nu de alta, dar aş vrea să mă motiveze şi pe mine ceva la fel de tare, ca să pot petrece mai mult de 30 minte consecutive cu materia în faţă şi fără să consum juma' de pachet de ţigări, plus o mulţime de nervi.
În fine, se pare că de acum I'm on my own, nu mă mai pot baza doar pe noroc chior. Probabil s-au realiniat planetele odată cu ziua mea şi schimbarea prefixului la 20. Okay, fine, then you try to find a better explanation!

Eeehniuei, vă las cu ceva amuzant & new graphics are coming soon.

O zi din viata lui Nea` Jiji la Bruxelles

Ora 7.30. Ba baiatule, da’ o branza de oaie n-ai? M-au omorat astia cu bufetu’ lor suedez. Hilton, Hilton, mare scofala… Ma, tu n-auzi? Branza de oaie ai? Oaie ma, behehe, stii ce-i aia? O hahalera, nu intelege nimic.
Ora 8.30. Pai asta-i Parlament? Astia n-au auzit de Casa Poporului… Ce bordei!
Ora 9.00. Da’ unde-i nebunu’ ala de Vadim? Al dracu’ Tribun, iar se da mare la ziariste ca stie el cate masele stricate avea Mihai Viteazu. M-a lasat ca prostu la intrare.

Ora 9.15. Ia uite, ba, ce birou mi-au dat astia. Da’ unul cu balcon n-or fi avand, sa fac si io un gratarel din cand in cand cu Banel?
Ora 12.00. A venit o ziarista de la BBC. Ca ce fac eu in Parlament, ca ce fac eu pentru UE, c-o fi, c-o pati… N-a inteles nimic, io aduc crucea crestina in mijlocul paganilor!!! O hahalera.
Ora 13.00. Mersi, bonjur, silvuple, m-a omorit servitoru asta cu limba lui. Ba baiatule, baga-ti ba mintile-n cap. Io-s Gigi Becali ba baiatule, tu cu mine sa vorbesti cum zic io, nu cum vrei tu!!!
Ora 16.00. Aoleu ce fatza are Traian Ungureanu asta! Ba baiatule, esti mai urat ca Argaseala, cum dracu ai ajuns tu langa mine aci? Da-te ma mai incolo, ca mirosi a ziarist. Un bagabont…
Ora 18.00 Acu’ mi-a trimis Vadim inca trei carti de poezie cu autograf, da n-are poze, m-am plictisit repede.
Ora 20.00: Seara, ploua la Bruxelles. Table nu le stie nimenea aici... n-ai cu cine. Beau un vin de cinspe ani singur in hotel. Mi-e dor de palat.

And The REAL Winner Of American Idol Is...

2009-05-22T22:22:00.006+03:00

Adam Lambert, bineînţeles. Când m-a sunat Lexis joi dimineaţă să îmi spună că a câştigat Kris Allen, prima mea reacţie a fost "Cine?". Okay, just kidding, prima reacţie a fost "No freakin' way in hell". Dar da, a luat trofeul cel mai plictisitor concurent din sezonul ăsta.

Şi acum, vi-l prezint pe adevăratul câştigător:

Adam Lambert - Cryin' (Aerosmith) - Studio version

Adam Lambert - Whole Lotta Love (Led Zeppelin) - Studio version

Apropo, latest news: cei de la Queen (cu care a cântat în finală) se pare că i-au propus destul de serios să devină solistul lor, iar cei de la KISS au spus că îl aşteaptă oricând să meargă cu ei într-un turneu. Take that, Kris Allen (Who?)!

Ştiu că cei mai mulţi dintre voi habar n-aveţi despre ce vorbesc aici... but I just had to rant about this somewhere.

Revelatia saptamanii

2009-05-17T16:14:00.007+03:00

Am citit un articol interesant acum vreo două săptămâni (nu întrebați unde, pentru că nici eu nu mai ştiu), care se numea ceva de genu': "What happened to all the nice guys? The answer is simple: you did.". Spunea că femeilor cărora li se pare că nu mai există tipi de treabă pentru ele, de fapt, i-au întâlnit pe parcursul vieţii lor, însă nu i-au luat în calcul din diferite motive. Ei bine, pare puţin confuză chestia asta, dar ideea era că de fapt aceştia există, numai că trebuie să fi puţin mai deschisă ca să îi vezi. Probabil că articolul a fost scris de un bărbat, după cum ne încuraja, însă serios, mi-a apărut ca un soi de revelaţie. Mi-am dat seama că am fost de câteva ori în astfel de situaţii cărora le-am dat cu piciorul şi apoi tot eu mă plângeam. Să recunoşti că ai o problemă este primul pas spre vindecare, nu?

Am găsit totuşi ceva cu care nu sunt de acord. Mai scria că femeile aşteaptă să fie invitate şi din cauza asta ratează multe ocazii preţioase. Este adevărat, dar mie aşa mi se pare corect. Poate am o concepţie învechită aici (vorbeşte latura mea romantică, gotta put a sticker over its mouth), dar eu cred bărbaţii ar trebui să facă primul pas. Acum, nu pot să vorbesc în numele tuturor femeilor, însă eu una prefer bărbaţii cu c... curaj. :D Nu vreau să am eu şi pentru el. Sigur, aici nu mă refer la "curajul" tipilor de genul celor care te "agăţă" (oribil termen, dar n-am altul mai potrivit) la metrou, evident.

Aţi fi înţeles mai multe dacă găseam articolul real, dar concluzia e următoarea: deşi uneori îţi vine să zici că nu mai există nimeni pentru tine, mai ales după ce treci prin experienţe mai puţin plăcute, de fapt poate că şi tu porţi o parte din vină; încearcă să afli care este aceea and embrace it.

Se pare că azi e ziua mea optimistă şi deci trebuie să profit de ea, fiindcă nu apare prea des... aşa că o să îmi fac din cuvintele acestea un motto. Să vedem dacă ţine. ;)

How to fuck up someone's entire day

2009-05-08T20:23:00.010+03:00

Dacă Lexis a avut acum câteva săptămâni o postare, "Cum să pierzi o zi pe nimic", eu aș putea să scriu alta despre cum să faci pe cineva să piardă o zi pe nimic.

Dacă ești profesor/profesoară, ghidul nr.1, în doi pași (Da, e chiar atât de simplu!):
1. Programează-i examenul.
2. Atunci când vine, fă-l(o) să aștepte și apoi trimite-l(o) acasă, spunându-i să revină peste o săptămână.
Acum, că peste o săptămână, la aceeași oră, el/ea are deja programată o altă activitate, este un detaliu neimportant.

Varianta și mai sadică e: cheamă-l(o) de la ora 12 și fă-l(o) să aștepte pană la ora 15-16. Există numeroase metode pentru a realiza asta, dar cea mai eficientă este să iei studenții în "ordinea" în care s-au așezat la coadă în fata ușii. Ce liste? Ordine alfabetică? Eh, na, lasă-i să aștepte, dă-i în mă-sa că și așa n-au ce face acasă! Îmi închipui că ăsta a trebuit să fie gândul profesoarei, altfel nu-mi explic lipsa totală de organizare.

Acum, ghidul nr.2, tot pentru profesori:
1. Spune-i cu o lună înainte că termenul limită de aducere și prezentare a unei cercetări (cam mult spus "cercetare", dar asta se dorește a fi) este pe 20 mai.
2. Trimite-i (într-o zi oarecare) seara pe la ora 10 un mail în care îi spui să aducă chiar a doua zi rezultatele cercetării.
3. Anunță-l(o) apoi cu mai puțin de o săptămână înainte că data de aducere/prezentare s-a mutat de pe data de 20 mai pe 13 mai.

Okay, acestea sunt variațiuni pe aceeași temă: cum să faci pe cineva să piardă o zi, cum să ii strici săptămâna etc. Mai pe scurt, how to screw with someone just because you can. Şi partea cea mai bună este că aceste metode se pot aplica unui grup de oameni, așadar 2(sute de) iepuri dintr-o lovitură.

Cel mai mult m-a deranjat lipsa de organizare, mi se pare inacceptabil să trimiți studentul acasă de la examen, să îi zici să vină peste o săptămână, să îi ții pe alții patru ore ca să intre în examen, doar pentru că tu ești incapabil să urmezi o listă (sau poate pur și simplu nu i-a păsat), să te sucești cu un proiect (care ia totuși ceva timp, având în vedere că nu e nici singurul) pe ultima sută de metri, după ce deja ai stabilit concret o dată. Știu că nu studiez tocmai la Oxford, dar aveam ceva pretenții și de aici.

Cum am ajuns şi pe eBay

2009-04-28T21:23:00.008+03:00

Ieri am aflat că unul dintre wallpaper-urile mele (mai exact, >>acesta<<) a ajuns, nici mai mult nici mai puţin decât pe eBay şi nu oricum, ci sub formă de mouse-pad. Cel care l-a scos la vânzare e un tip din Hong Kong, care fură poze de pe Photobucket şi le pune pe căni/tricouri/ceasuri de perete/mouse-pad-uri pentru a le vinde, aşadar nu sunt singura persoană căreia i s-au furat lucrările.
Şi totuşi, de ce nu mă indignează lucrul ăsta pe cât ar trebui? (Ştiu cum ar fi scos Lexis flăcări dacă era în situaţia mea *whistles*) Okay, well call me conceited if you will but stealing someone's work is also a form of flattery. În plus, tipul a lăsat tag-ul de copyright pe poză, aşadar cine o vede (că de cumpărat mouse-pad-ul, cine naiba?), ştie cel puţin de unde provine şi eventual, din curiozitate, poate intră şi pe site.
Şi totuşi, cât tupeu au unii... Mă mir că nu s-a plâns nimeni administratorilor site-ului, să îl facă să îşi scoată produsele de pe eBay. Ce-i drept, sunt poze luate de pe conturi publice de Photobucket, dar asta nu înseamnă că are dreptul să le folosească astfel. Cel puţin aşa cred... Oricum, nu pot să zic că mă deranjează, e doar... ciudat.
Almost forgot, link-ul către licitaţie: >>click<<
P.S. Da, am schimbat layout-ul blogului, dar nu va rămâne aşa, este numai ceva intermediar. Îmi doream unul care să permită mai mult scris pe rânduri. Still searching...

Nazareth - 26 aprilie 2009 (Bucureşti)

2009-04-27T20:49:00.012+03:00

Se pare că sunt printre puţinii cărora li se pare aiurea să meargă singuri la concerte/spectacole/cinematograf etc. Toţi cei cărora le-am spus că n-am cu cine să merg, dar nici nu vreau să pierd ocazia, au reacţionat ceva de genul: "Păi, ce are dacă te duci singură?". So, am făcut-o şi pe asta. Am mers ieri (duminică, 26 aprilie) la concertul Nazareth şi, deşi mă simt tentată să povestesc în amănunt tot ce am văzut/auzit, I'll try to keep it short.

Trooper au cântat în deschidere, însă din păcate i-am ratat, din cauză că am avut ceva probleme în a găsi locaţia concertului şi anume o sală nou înființată, Hala (vis-a-vis de staţia de metrou Mihai Bravu). De fapt, ştiam cu aproximaţie unde este, însă am ajuns după lăsarea întunericului şi deja devinse mai greu să disting clădirile (iar iluminarea este destul de slabă prin zona aceea). Noroc că mai erau destui oameni în faţa sălii, that made things a lot easier...

Din pozele de pe net, aveam impresia că e ceva mai mare clădirea, dar de fapt e destul de mică şi NU are aspect de "sală de concerte europeană" aşa cum se laudă ei. Întâi intrai într-un fel de anticameră, unde îţi rupeau biletul, apoi în dreapta era garderoba (dacă trei umeraşe pot fi numite astfel), iar în stânga un magazin improvizat, de unde puteai cumpăra tricouri, brăţări, curele şi tot felul de prostii. Ah, şi cică tot ăla era şi loc de fumat. După ce că nu aveai loc să arunci un ac (pentru că toţi erau grămadă la taraba aia), era şi curent acolo, zic lasă, hai că mai rezist o oră-două. Numai că şi înăuntru se fuma la fel de bine ca şi în camera aceea, dar totuşi n-am îndrăznit; la cât era de înghesuială, poate mai ardeam şi haina cuiva cu țigara (şi în acelaşi timp mă uitam să nu o păţesc nici eu).

În fine, concertul propriu-zis a început pe la 21.15, deja începusem să mă gândesc că dacă ţine mai mult de două ore, s-ar putea să nu mai prind nici tramvaiul, nici metroul, aşa că ar trebui să plec mai devreme. Însă după două melodii deja mi-am zis "Whatever, îmi bag ce are Naomi (Lexis deţine drepturile de autor pentru asta), chiar de-ar fi să mă duc pe jos până acasă, nu plec mai devreme, that's it!"

Ce pot să spun, am rămas la fel de (okay, poate chiar mai) impresionată de ei , cum am rămas de Alice Cooper. Se ţin incredibil de bine pentru nişte tipi de 60 şi ceva de ani. Ştiam că au venit să îşi promoveze noul album, ceea ce însemna că vor cânta mai mult melodii de pe el, dar recunosc că nu prea m-am interesat de ele (cum nu prea m-am mai interesat de nimic în ultimul timp), am zis pur şi simplu să mă las surprinsă. Şi da, a fost foarte plăcută surpriza, însă şi mai mult m-am bucurat să aud melodiile lor mai vechi (Hair of the Dog definitely made my night).

Au fost destul de amuzante (însă de apreciat) tentativele vocalistului Dan McCafferty de a spune de câteva ori "Mulţumesc". De asemenea, era un tip în public, destul de nerăbdător să audă piesa Love Hurts şi, de câteva ori, după ce anunţau că vor cânta o piesă mai veche, ăla striga: Love Hurts, până când la un moment dat, Dan McCafferty i-a răspuns "Not yet, buddy, but hold on to that thought." Haha, a fost tare că i-a răspuns. Iar chitaristul Jimmy Murrison zâmbea tot timpul celor din primele rânduri (ceva mă face să cred că erau nişte tipe). Nici eu nu am stat prea departe de scenă; de fapt am avansat treptat, până când, pe la jumătatea concertului, am ajuns foarte aproape de gardul care despărţea scena de public.

Din păcate, nu am reuşit să filmez decât cu telefonul, pentru că ei bine, mă văd nevoită să recunosc, sunt de fapt blondă sub acoperire (degeaba insist eu că am părul şaten-deschis), nici şuviţele nu mă mai ajută acum... So, ceea ce s-a întâmplat a fost că am uitat acasă bateria de la camera foto (dar am luat aparatul!). Brilliant, what can I say... Just. Fuckin'. Brilliant. *still kiking myself for that*. Bineînţeles că n-a ieşit nimic cu telefonul, ce să se vadă cu o cameră de 1.3 MP amărâţi (şi ce încântată eram de ei acum 3 ani când am luat telefonul). Am căutat şi pe youtube, n-a pus nimeni nimic, deşi erau mulţi cu camere foto/video care filmau. La un moment dat, se plimba o tipă de la Antena 1 (sau era Antena 3?) cu microfonul pe acolo. N-am văzut nimic nici la ştiri. Oh well...

To sum it all up, a fost superb, I loved every second.

Uitaţi şi o poză totuşi, ca dovadă... Mda, se vede tot.

Oookay, so I didn't keep it short. :D

The Tudors - review

2009-04-20T22:20:00.010+03:00

A început sezonul trei din The Tudors (okay, a început mai demult, abia acum m-am apucat eu să mă uit). Superb serial, chiar mai interesant decât în sezoanele întâi și doi, dacă este posibil... Așadar, m-am gândit sa îi fac un review, deși o sa îmi fie destul de greu sa fiu obiectivă. Nici nu mai știu când am făcut ultimul review; cred că la Velvet Goldmine dacă îmi aduc bine aminte, adică a long long time ago. So, nu mai sunt chiar în formă but here it goes:

The Tudors este un serial istoric (mai mult sau mai puțin, dar voi face referire la asta mai târziu) produs de Showtime, aceeași care au creat și Californication. Nu pot să ii găsesc o încadrare anume, dar dacă vreți, în el se regăsesc genurile dramă, romance, chiar și comedie (dacă puneți umorul negru la socoteală). După cum spuneam, este un serial istoric din punct de vedere al tematicii; acțiunea are loc în Anglia, în timpul domniei regelui Henry al VIII-lea (cel cu șase soții, dintre care patru care n-au sfârșit prea bine). Cadrul în care se petrece acțiunea este real, însă cât de bine respectă adevărul istoric, nu știu (și sincer, nici nu mă interesează foarte tare). Însă ceea ce știu este că serialul redă o poveste interesantă, care te ține în suspans (și oricât detest să folosesc clișeica expresie „poveste palpitantă”, ei bine, n-am încotro, e o poveste palpitantă).
Actorii sunt extrem de bine aleși, cel puțin din punct de vedere al interpretării, și aici recunosc, voi fi chiar mai subiectivă. Actorul principal, the gorgeous *sigh* Johnatan Rhys Meyers, îl interpretează pe Henry cu atât de multă credibilitate încât, sincer, atunci când îl văd în alte filme, continui să îl asociez cu personajul acesta. Da, este chiar atât de convingător. Cu toate că mai știam dinainte câte ceva despre regele Henry al VIII-lea, nu mi-l imaginam neapărat ca fiind un personaj negativ (deși și-a decapitat două neveste, detaliu nesemnificativ). Acum însă, cu fiecare episod, îl detest mai tare (și în același timp... okay, irelevant, să continuăm); este genul de om care și-ar fi ucis propria fiică dacă aceasta ar fi refuzat să semneze un act prin care să îl recunoască pe el ca autoritate supremă. După aceea însă, o îmbrățișează și all is well. Inspiră teama și putere, fiind o persoană pe care n-ai vrea să o superi; nu își iartă dușmanii, dar nici prietenii, pedeapsa cu moartea fiind la ordinea zilei pentru oricine îi stă în cale (asa a ajuns să își condamne la spânzurătoare cel mai bun prieten, părând că îi pare chiar rău, dar „a man’s gotta do what a man’s gotta do”, cam ăsta fiind motto-ul lui). Așadar, faptul că își schimbă amantele mai des decât ciorapii (dar în același timp, își iubește nevestele până la moarte - până la moartea lor, desigur), devine chiar de acceptat în comparație cu celelalte „apucături” ale sale.
Se pare că personalitatea adevăratului Henry este respectată fidel, și în realitate el fiind la fel de crud, însetat de putere, răzbunător și afemeiat. Însă din punct de vedere fizic, să spunem doar că nu semăna cu Jonathan Rhys Meyers; era roșcat, scund și deloc atletic (unii spun că până la vârsta de 30 ani mai aducea cât de cât cu JRM). Nu pot să spun că îmi pare rău de această modificare adusă serialului.
Un alt plus sunt cadrele cu el (nu pot să ignor aspectul ăsta). Producătorii nu se sfiesc de scenele semi-nude, cunoscându-și foarte bine targetul (în majoritate public feminin, 16-50 ani aș zice). De asemenea, mai mult sau mai puțin subtil, sunt inserate destule scene R-rated. Întrevăd o asemănare cu Californication aici; și ambele seriale o duc bine, pentru că sexul vinde. Să nu înțelegeți că în asta constă serialul, dar este ceva de luat în considerare, mai ales dacă vreți să îl vedeți împreună cu familia, în jurul unui bol cu popcorn.
Fiindcă încă mai sunt la subiectul personaje, reginele mi s-au părut destul de prost alese. Nu că nu ar juca bine, toți mi se par niște actori extraordinari. Însă, în realitate, Anne Boleyn si Jane Seymour erau renumite pentru frumusețea lor (nu l-au cucerit pe Henry provocându-l la o partidă de șah), ceea ce n-aș putea spune despre actrițele care au interpretat aceste roluri. Poate e doar gustul meu totuși, așa că n-are rost să insist.
În altă ordine de idei, decorurile sunt superbe, garderoba la fel (și cât de greu trebuie să fie să recreezi costume de epocă pentru sute de figuranți și pentru personajele principale, pe care nu le vezi îmbrăcate de două ori la fel).
Dacă ar fi nevoie să ajung la o concluzie, totul, de la prestația actorilor, până la costume și decoruri, crează un cadru autentic, fiind unul dintre acele puține seriale care are puterea să te transpună în realitatea sa (sau cel puțin în anumite scene, să te facă să iți dorești asta).

Quick facts:

2009-04-13T21:53:00.010+03:00

1. M-am hotărât, mă duc singură la concert. Voi merge pe premisa că nu se duc chiar toţi nebunii la un astfel de concert şi că dacă e cazul, staţia de metrou e aproape. N-a fost asta prima mea opţiune, dar există un început pentru toate.

2. Weekend-ul acesta am reuşit să ies din Bucureşti. E adevărat, doar până la Giurgiu, dar având în vedere că nu aveam la dispoziţie decât juma' de zi şi nicio idee mai bună, e mai bine decât nimic. Au ieşit şi câteva poze, deşi nu prea am avut ce fotografia, nici măcar portul nu prezenta cine ştie ce puncte de interes.

Same old, same old...

Yeah, I know, clishee much, dar n-am avut de unde alege.

3. Încă sunt datoare cu pozele din parcul Carol. În "vacanţa" de Paşti îmi voi face timp şi pentru ele. Sau cel puţin asta intenţionez.

4. Nu în ultimul rând, Paşte Fericit! Vă urez tuturor de pe acum, fiindcă mă îndoiesc că o să mai postez ceva până atunci.

What to do now?

2009-04-06T16:59:00.008+03:00

Scriam acum ceva timp că vreau să merg la concertul Nazareth de pe 26 aprilie. As it turns out, azi am aflat că am câştigat un bilet de la concursul TvMania.
Uhuuu! (had to post the picture :D )

O scurtă paranteză aici, cred că e a doua oară ever când câştig eu personal ceva la un concurs; prima dată a fost acum mulţi ani, când am trimis nu-ştiu-câte ambalaje de gumă de mestecat şi am câştigat o păpuşă (sau action-figure, cum s-o numi) Action-Man, dacă le mai ţine cineva minte.

Revenind, îmi doresc de vreo 3 ani să merg la un concert Nazareth, it's a dream come true bla bla bla, toate bune şi frumoase, numai că întrebarea de 100 de puncte (sau de 80 RON mai bine zis) este: cu cine merg? Am trei variante:
1. Să găsesc pe cineva dispus să meargă cu mine (evident, asta ar fi situaţia cea mai de dorit, dar cade din start, pentru că deşi am găsit persoane care îşi doresc să meargă, fie nu îşi permit biletul, fie sunt plecate în perioada aceea).
Aici ar mai exista o soluţie, şi anume să împart banii pentru cel de-al doilea bilet cu cineva, 40 RON de fiecare este acceptabil, zic eu.
2. Să merg singură.
3. Să cer contravaloarea în bani a biletului (ca ultimă soluţie, dar chiar n-aş vrea să fac asta).

Mai am timp până vineri (10 aprilie) să iau o decizie. It's gonna be a tough one.

Anyway, încă mai am de postat pozele pe care le-am făcut sâmbăta trecută în parcul Carol, sincer am şi uitat de ele. N-am mai avut timp să le prelucrez, sunt doar resized, pus border şi bineînţeles copyright tag. Apropo de asta, mă bucur când îmi văd lucrările pe alte site-uri, chiar mă bucur, e bine de ştiut că vă plac. Dar, for the love of hell, specificaţi şi sursa, vă rog. Danke schön! :D

Long time, no... posting

2009-03-17T22:09:00.011+02:00

Acum realizez că nu am mai scris nimic de mai mult de o săptămâna pe blog. De fapt, realizez că nu am făcut mai nimic toată săptămâna asta. De câteva zile, încerc să prind din urmă Photoshopul, l-am cam abandonat în ultimul timp și se simte, parcă nu mai îmi iese nimic cum trebuie. Apropo de asta, tot gugălind după resurse pentru Photoshop, am dat de un site al unei tipe, unde își postase ea toate graficele. Am rămas absolut uimită când i-am văzut lucrările, acum îmi pare rău că nu am pus site-ul la Favorite (nici n-are rost să îl caut prin Istoric, e război la mine pe acolo). Anyway, mi-am dat seama că mai am MULT de lucru, că a cunoaște funcțiile programului nu e nici pe departe suficient - mai important e să fi creativ, ceea ce mi-a lipsit în ultimul timp. Nici nu îmi vine să mai îmi pun lucrările pe blog după ce am văzut graficele tipei aleia... Freakin' thing!

By the way, am făcut un wallpaper cu Adam Lambert (American Idol, season 8) pentru forumul lor oficial. După cum ziceam, nici nu mai îmi vine să îmi postez lucrările, dar o să o fac totuși. Măcar așa, hopefully, o să pot să zic peste un an, doi "Uite ce făceam atunci și unde sunt acum!".

By the way part II - că tot veni vorba de Adam, serios, omul ăsta e prea bun pentru American Idol! Vorba unora, ar fi mai bine să nu câștige concursul, pentru că asta i-ar îngrădi creativitatea, probabil ar face din el un pop-star (numai gândul mă înfioară). Oricum va fi remarcat de o casă de discuri, that's for sure. Seara trecută a fost uimitor, cel puțin din punctul meu de vedere. A interpretat Ring Of Fire (Johnny Cash) - mai exact, a schimbat melodia cu totul, ceea ce nu a fost pe placul tuturor. Mi-a plăcut cum a spus cineva, morbid într-adevăr, dar bine zis: 'I think Johnny is rolling in his grave... because he can't jump up and down with excitement.' Amazing vocals, fierce and possesed! Adam e genul love him or hate him. So what side are you on?

Scuzați calitatea, cei de la Fox au scos de pe Youtube toate versiunile decente, s-ar putea să dispară și asta în curând.

So...

2009-03-09T20:27:00.008+02:00

În sfârşit, câteva veşti bune. Mi-am luat router nou, nu mai tre' să mă rog de taică-miu să mă lase la calculatorul lui. Şi de data asta, sper să mă ţină mai mult de un an.
Siiii... mi-am luat laptooooop! L-am primit de fapt de 8 martie - acum nu mai am ce să cer de ziua mea (deşi sunt sigură că dacă mă străduiesc puţin, găsesc). Îmi doresc unul de când... cred că de când s-au inventat. M-am chinuit câteva ore bune să îi setez wireless-ul, până la urmă nu era nimic complicat; pur şi simplu, a trebuit să descarc un driver de pe internet, care nu se găsea pe cd-ul de instalare. De ce nu le-or pune ei pe toate, dacă tot e nevoie de ele, nu ştiu. Cu toate că nu mi l-am ales eu, ai mei au nimerit-o de data asta. So, this is my baby: >>click<< De fapt, cică e notebook, dar nu văd nicio diferenţă între notebook şi laptop. Există vreuna? (I guess that's a rhetorical question)
Parcă nu îmi vine să mă opresc cu veştile bune, aşa că menţionez că mâine vine un nou episod din American Idol, pentru cunoscători (deşi la noi apare cu o zi întârziere, deh) şi cântă din nou Adam Lambert, can't wait. Credeam că anul ăsta nu o să mai am pe cine urmări în concurs (cum a fost Danny în sezonul trecut), uite că am găsit... and even a better (*cough* and hotter *cough*) one. Gay, se pare (grrr), but who cares? Are o voce foarte bună, cu un range impresionant, este și un bun entertainer, nu stă ca mortul pe scenă... and not to mention he's hot like hell (dacă până şi mama a spus asta, e clar). Dacă nu câştiga concursul ăsta, înseamnă că americanii sunt ori surzi, ori orbi, ori proşti, ori toate trei la un loc.

Ca să nu credeţi că sunt subiectivă, aici aveţi două exemple pre-Idol:

What's Up (original by 4 Non Blondes)

Dust in the Wind (original by Kansas)

Exiled on a deserted island

2009-03-06T19:02:00.010+02:00

De 5 zile nu mai am acces la internet şi s-ar putea ca nici în următoarele 3-4 zile să nu am, so I'm practically exiled on a deserted island. Nu că viaţa mea ar depinde de conexiunea asta, ci doar... multe dintre acţiunile mele. Întâi am dat vina pe firma de internet la care sunt abonată, dar se pare că de fapt, routerul este problema. Asta înseamnă că internetul merge, dar doar la calculatorul lui taică-miu, ceea ce pentru mine, este ca şi când nu ar merge. Este al treilea router pe care îl schimb în patru ani, porcăriile astea parcă ştiu exact când le expiră garanţia şi atunci se strică. Deşi ăsta ultimul e încă în garanţie, dar decât să aştept cel puţin două săptămâni până îl repară, după cum mi-au spus, prefer să cumpăr altul. Aşa că mâine urmează să dau comanda, am găsit unul destul de lăudat şi probabil luni mă duc să îl iau.
Se presupune că în "pauza" asta trebuia să mă ocup de diversele proiecte pentru facultate but guess what, şi pentru acelea am nevoie de internet!

Later edit: Am găsit nişte lucrări tare interesante şi destul de dificil de realizat. Am mai făcut animaţii până acum, dar nimic prea complex, din lipsă de timp şi de răbdare. Acum însă m-am hotărât, când îmi recapăt internetul full-time, o să încerc şi eu ceva asemănător.

At least the start was good...

2009-03-01T22:08:00.006+02:00

Am avut o zi plină azi but it was worth the ride. Am fost, pentru a doua oară, la o întrunire (cred că pot să îi spun aşa) numită Schimb de cărți, deși bineînțeles, eu n-am adus nimic (încă nu știu ce preferă oamenii aceia, plus că nu prea îmi place să îmi las cărțile pe mâini străine), noroc ca a salvat Lexis situația cu cartea ei. A fost cu adevărat entertaining, chiar mai frumos decât prima dată când ne-am dus. În fond, e o ocazie să cunoşti oameni interesanţi, să bei o cafea şi să nu stai acasă într-o zi frumoasă de duminică.
Am primit niște mărtişoare foarte frumoase de la ai mei și de la Lexis (thanks again, girl). Cu toate că puteau fi oricum, it’s all about the thought. Am primit chiar și flori, un buchețel de ghiocei de la organizatori și un fir de zambilă de la fotograful evenimentului. Hihi, that’s sooo nice. (I know, I’m acting silly, can’t help it când vine vorba de gesturi frumoase. În plus, e 1 martie, prima zi de primăvară din an, o zi mult prea senină pentru a sta serioşi, so today I’m allowed to act silly).
Apoi am vizitat și un mic târg de mărtişoare „ecologice”, care era prin zonă. Foarte interesante și originale mărtişoarele, făcute din ce nici nu v-ar trece prin cap (capace de plastic, hârtie de ziar, paie, chiar și tacâmuri de plastic), iar scopul pentru care vând aceste creaţii este unul caritabil. Iar organizatorii, din câte am văzut, erau nişte tineri de vârsta noastră. Foarte frumos, parcă dintr-o dată, viitorul sună ceva mai bine. At least, we’re not entirely hopeless.

Acestea sunt câteva poze făcute de Lexis cu aparatul meu... so we'll have to share them.

Preferatele mele, rochiile din hârtie/carton:

Luxul de a fi român

2009-02-25T19:09:00.013+02:00

Nu reușesc să îmi explic prețurile exagerate la bilete, mă refer în special la cele pentru teatru, concerte și într-o mai mică măsură, cinematograf. În schimb, unii afirmă că lumea nu mai merge la spectacole sau că preferă să pirateze filme, în loc să le vadă la cinematograf. Păi mă întreb de ce?... Un bilet la o piesă de teatru la T.N.B. costa în jur de 40 lei, acum doi sau trei ani (de atunci n-am mai avut curaj să întreb), iar la concerte - și nu mă refer aici la trupele românești - de obicei de la 100 lei în sus.
La unele concerte m-aş fi dus numai pentru spectacol, mai ales că au venit trupe extrem de bune în ultima vreme. Şi poate îţi poţi permite să mergi la unul, dar dacă nu ai job la Banca Naţională, trebuie să alegi bine trupa/artistul, fiindcă s-ar putea să nu îţi mai permiţi să dai încă un milion jumate prea curând.
Ei bine, cam aşa mi se întâmplă mie; atunci când doresc să merg la un concert, de cele mai multe ori nu am cu cine, din cauza... să zicem a unei mici incompatibilități de gusturi cu prietenii/colegii mei, mai ales că nu mulţi îşi permit să meargă doar "pentru spectacol". Şi culmea e că totuşi, sălile şi stadioanele nu duc lipsă de public, iar biletele, oricât ar fi ele de scumpe, se epuizează repede. Probabil că şi ei tocmai pe asta mizează. Desigur, pentru un artist (sau mai exact, pentru managerul lui), să ceară 30-40 euro pe bilet reprezintă un preţ normal. Nouă ni se pare mult, pentru că nu avem salariile statelor dezvoltate. În schimb, serviciile costă la fel sau, în multe cazuri, chiar mai mult. Asta este, vrei să vezi live nume sonore, plăteşti!
Mi-am zis însă că de acum n-o să mai ratez niciun concert la care îmi doresc cu adevărat să merg, chiar dacă asta ar însemna să mă duc singură, deşi nu ştiu cât o să mă ţin de promisiune. Să stai de unu' singur acolo, doesn't really sound like fun.

Că tot veni vorba, nu vrea nimeni să meargă la Nazareth, pe 26 aprilie, la Arenele Romane din București? Ma îndoiesc că a auzit prea multă lume de ei, deşi fac parte dintre trupele "vechi", iar probabil cea mai cunoscută melodie a lor este Love Hurts.

Calitatea sunetului nu e prea bună, îmi cer scuze pentru asta, dar am preferat să vă arăt o variantă live:

Also check: Hair of the Dog, Dream On, Broken Down Angel, Piece Of My Heart

Așadar, Google/Youtube it for more details, if interested!

And the winner is...

2009-02-23T18:16:00.004+02:00

Constat că am nimerit câștigătorii Oscar-urilor chiar și în cazurile în care speram să nu am dreptate. Știam eu că am ceva înclinații de clarvăzătoare ascunse pe undeva...
Așadar, câștigătorii sunt:

Best Movie: Slumdog Millionare
Best Actor: Sean Penn ("Milk")
Best Actress: Kate Winslet ("The Reader")
Best Director: Danny Boyle (”Slumdog Millionaire”)
Best Supporting Actor: Heath Ledger (”The Dark Knight”)
Best Supporting Actress: Penelope Cruz (”Vicky Cristina Barcelona”)
Best Original Screenplay: Milk
Best Adapted Screenplay: Slumdog Millionaire
Best Animated Feature: Wall-E
Best Visual Effects: The Curious Case of Benjamin Button

M-am înşelat la categoria Best Actor, am zis că va câştiga Frank Langella, însă ţineam cu Mickey Rourke şi uite că nu a fost niciunul dintre ei. Iar la Best Visual Effects nu a câştigat The Dark Knight, ci The Curious Case of Benjamin Button. Cât despre Best Original Screenplay, acolo m-am abţinut, oricum Milk îşi merită premiul. În rest, am prezis bine. Dacă voi fi la fel de plictisită şi anul viitor (sau la alte premii), cred că o să repet figura, e o senzaţie destul de fulfilling când afli că ai intuit corect.

The Oscars 2009 - The Nominees

2009-02-22T21:54:00.010+02:00

În seara aceasta se decernează premiile Oscar şi abia aştept să văd dacă mi se vor îndeplini previziunile. Dat fiind faptul că am avut o vacanţă foarte, chiar extrem de "interesantă", aş putea spune, pentru a nu zice că n-am făcut nimic util în timpul ei, m-am apucat să văd toate filmele nominalizate la Oscar în 2009. Şi am reuşit, parţial. Oricum, le-am văzut pe cele mai importante. Mulţi zic că Oscarurile nu mai sunt ce au fost odată and so on and so forth, iar dacă nu aş fi văzut filmele nominalizate anul acesta, poate că aş fi fost de acord. Însă majoritatea mi s-au părut foarte bine gândite, frumos realizate, cu distribuţii minunate. Sigur, sunt şi unele care nu prea aveau ce să caute acolo (Tropic Thunder, par example) şi altele care au fost ignorate (cum au putut să nu includă The Dark Knight la "Best Movie"?), însă, per total, eu zic că le-au nimerit destul de bine.

Best Movie:
The Reader - favoritul meu, poate îi fac un review zilele astea
Slumdog Millionare - cel mai probabil va câştiga, mi-a plăcut şi acesta, my second favourite I'd say
Milk - good but not enough to win
The Curious Case of Benjamin Button - cea mai mare dezamăgire, din punctul meu de vedere. După câtă vâlvă se crease în jurul lui, şi cu 13 nominalizări, mă aşteptam la vreo capodoperă (see, never expect too much), dar nu a fost să fie. Lung şi plictisitor, cam aşa l-aş caracteriza pe scurt.
Frost/Nixon - nu l-am văzut pentru că nu m-a atras subiectul. În cazul în care câştigă (deşi e puţin probabil), o să trag de mine să îl văd.

Best Actor:
Mickey Rourke ("The Wrestler") - I wholeheartedly hope he wins, rolul acesta i-a adus o revenire binemeritată.
Frank Langella ("Frost/Nixon") - după câte premii a luat până acum, cred că are cele mai multe şanse, deşi s-ar putea (şi sper) să mă înşel.
Sean Penn ("Milk") - în alt context poate că ar fi câştigat (deşi nici acum nu ar fi exclus), totuşi a trebuit să joace rolul unui homosexual... cu tot ceea ce implică asta. Dar ce nu face omul pentru artă, nu?
Brad Pitt ("The Curious Case of Benjamin Button") - not bad, filmul în sine nu mi-a plăcut, dar Brad i-a mai salvat puţin onoarea
Richard Jenkins ("The Visitor") - ok, but again, not good enough to win

Best Actress:
Kate Winslet ("The Reader") - no comment, just thumbs up
Angelina Jolie ("Changeling") - surprinzător, mi s-a părut că şi-a interpretat chiar bine rolul
Meryl Streep ("Doubt") - again, surprinzător, dar nu mi-a plăcut deloc interpretarea ei seacă; a făcut personajul să pară golit de orice conţinut, deşi nu era aşa
Anne Hathaway ("Rachel Getting Married") - sincer, nu am văzut filmul, dar Anne Hathaway, în general, nu mi se pare o actriţă prea strălucită. Dar cum nu am văzut filmul, nu pot să mă pronunţ categoric.
Melissa Leo ("Frozen River") - I wasn't that impressed, that's all I can say.

Best Supporting Actor:
Heath Ledger (”The Dark Knight”) - cred şi sper că va câştiga. I-a cam luat faţa lui Batman, adevărul este că îşi merită premiul şi în niciun caz nu cred că va fi unul din categoria "he's-dead-let's-give-him-all-the-honors-now", cum susţin mulţi. Şi dacă ar fi trăit, tot ar fi câştigat, eu una aşa cred.
Robert Downey Jr. (”Tropic Thunder”) - Doar pentru că s-a vopsit pe faţă ca joace rolul unui negru? Hmm.
Josh Brolin (”Milk”) - slabe şanse
Michael Shannon (”Revolutionary Road”) - slabe şanse
Philip Seymour Hoffman (”Doubt”) - nu prea cred, deşi poate în alt context ar fi avut mai multe şanse cu rolul ăsta

Best Supporting Actress:
Penelope Cruz (”Vicky Cristina Barcelona”) - având în vedere că a câştigat deja foarte multe premii, cel mai probabil îl va lua şi pe acesta
Marisa Tomei (”The Wrestler”) - este favorita mea la această categorie but the odds are against her.
Taraji P. Henson (”The Curious Case of Benjamin Button”) - cred că este singura categorie la care acest film ar merita să câştige.
Amy Adams (”Doubt”) - în opinia mea, a fost mai bună decât Penelope Cruz, dar nu îi dau prea multe şanse de câştig
Viola Davis (”Doubt”) - nu prea ştiu ce caută aici, a avut un rol foarte scurt, cam greu să te convingă în 10 minute

Best Director:
Danny Boyle (”Slumdog Millionaire”) - probabil câştigător
Stephen Daldry (”The Reader”) - my personal favourite
Ron Howard (”Frost/Nixon”)
David Fincher (”The Curious Case of Benjamin Button”)
Gus Van Sant (”Milk”)

Best Original Screenplay:
Milk
Wall-E
Frozen River
In Bruges
Happy Go-Lucky

Nu pot să fac un pronostic aici, eu însă sper să câştige Wall-E.

Best Adapted Screenplay:
Slumdog Millionaire - câştigător probabil
The Reader - my personal favourite
Frost/Nixon
Doubt
The Curious Case of Benjamin Button

Best Visual Effects:
The Dark Knight - finally! Şi bineînţeles, sper să câştige, ceea ce probabil că se va şi întâmpla.
The Curious Case of Benjamin Button
Iron Man

Best Animated Feature:
Wall-E - probabil câştigător
Kung Fu Panda - foarte frumos, dacă nu ar fi concurat alături de Wall-E, i-aş fi dat mai multe şanse
Bolt - m-am ţinut mult timp să îl văd, dar din păcate n-am apucat

Cam acestea ar fi principalele categorii. Oricum, până mâine vom şti sigur, dar am ţinut neapărat să îmi expun predicţiile, poate îmi descopăr vreun talent de clarvăzătoare, never say never!

Deja a trecut un an

2009-02-18T19:09:00.008+02:00

Tocmai mi-am amintit că în luna februarie, mai exact pe 23, "bloguşorul" meu împlinește un an. Sigur, nu se pun la socoteală tentativele anterioare de pe WordPress, începem numărătoarea după Blogspot - anul 1 d.B. so to speak. Un an plin de transformări; în momentul actual este cu totul altceva decât plănuisem iniţial să fie, nu ştiu dacă for the better or for the worst.
Ţin să precizez că nu scriu şi nu postez imagini cu scopul de a face site-ul cunoscut. Mai mult chiar, nici nu aş vrea să am foarte mulţi vizitatori şi de aceea nu îl promovez mai mult decât este necesar. Poate că va suna puțin egoist, dar blogul acesta există în primul rând pentru mine, iar dacă alţii vor să citească/vadă ceea ce am de spus sau de arătat şi eventual, au cuvinte de apreciere sau de critică (de preferat constructivă) la adresa lucrărilor mele, nu pot decât să mă bucur. Mi-am dat seama că nu aş putea scrie din obligaţie (poate de asta m-am răzgândit în legătură cu jurnalismul), iar un trafic mare pe site ar însemna tocmai asta, o obligaţie, responsabilitatea de a menţine viu interesul cititorilor. Ar trebui să abordez subiecte pe gustul publicului român (adică eventual despre Simona Sensual şi piticul porno), să devin un fel de Cancan online şi pentru ce? Nu mai bine rămân la mine acasă?
Oricum ar fi, cred că după atâta timp merită totuşi un nou design, se află pe lista mea de priorităţi!
Sper ca acest blog să mai reziste. Şi sper să mai rezist şi eu odată cu el.

It's official: I Hate V-day

2009-02-14T22:57:00.006+02:00

... and Valentine's Day hates me back!
Azi am avut ghinion cât pentru întregul an. După ce mi-au căzut în cap 3 baxuri de prosoape de hârtie în Metro (noroc că erau uşoare, ce dacă a fost martor un raion întreg, iar tipul care m-a ajutat să strâng prosoapele abia se putea abţine să nu râdă), mi-am prins părul în uscătorul de păr (noroc că nu a trebuit să tai nicio şuviţă ca să îl scot, still it was painful) şi lista poate continua, pot să spun că, pe lângă asta, vineri 13 a fost minunată.
De fapt, chiar a fost, ziua de 13 nu mi-a purtat niciodată ghinion, ci dimpotrivă. Oricum, e evident că e doar o superstiţie (una dintre cele mai persistente) şi precum toate superstiţiile, nu are nicio legătură cu realitatea. Mie totuşi îmi place să spun (şi uneori să cred) că numărul 13 îmi poartă noroc. Ziua de ieri ar fi o dovadă, din moment ce am aflat că am luat două examene pe care eram convinsă că nu o să le trec. Indeed, some miracles do come true.

Why I’m Anti-Valentine’s Day

2009-02-14T00:24:00.007+02:00

Articol preluat de >>aici<<. Sintetizează cam tot ceea ce aș fi vrut eu să zic, așa că nu are rost să mai comentez și eu. Nu cred că ce scrie aici este valabil numai în SUA, se aplică la fel de bine și la noi.

Without fail, every year on February 14^th something has gone horribly wrong in my love life. Last year, the girl I was dating was hysterical when I gave her a bouquet of daisies instead of roses. The year before that, I made a card for the girl I had a crush on, and she tossed it in the garbage. This year, however, I’m single – but somehow, that isn’t acceptable either.

Valentine’s Day is all about unrealistic expectations. The more you hype something up, the more likely it is that something will go wrong. Your Valentine’s Day dinner might be cold, your date could be late, and you might not get the exact ring you wanted – but so what? Shouldn’t we consider ourselves fortunate if we have a dinner, a date, or a gift? Rather than giving us an opportunity to appreciate our loved ones, Valentine’s Day is merely a social obligation that makes us feel guilty if we don’t participate.

Those of us who choose not to celebrate Valentine’s Day are basically social lepers. That’s probably why 15 percent of people send flowers to themselves to avoid embarrassment. It sounds pathetic, but for many people, having a relationship is a status symbol. “Being single is cause for as much mortification as a bad dress on the red carpet,” said relationship blog The Frisky. Even if you’re like me and you don’t care about V-Day, there is still a lot of pressure out there to find love.

We shouldn’t buy flowers or candy for the person we’re in love or in like with just because we feel obligated. To me, going out to dinner just because it’s Valentine’s Day isn’t caring, it’s conforming. It’s not as special if the rest of the world is doing it too. Instead of showing our love on one day, we should show it every day in a way that we feel comfortable with. Love isn’t an obligation, and we should never treat it that way.

A Reminiscent Place - Part III

2009-02-13T21:05:00.011+02:00

Here come the last pictures. Internetul a mers, cu întreruperi, nu se putea fără, dar a mers. Eu, în schimb, nu am avut dispoziția necesară să postez imaginile, așadar, cu întârziere (și cu scuzele de rigoare), vă prezint și ultima serie de poze.

A Reminiscent Place - Part II

2009-02-10T20:38:00.011+02:00

Astăzi a venit rândul crengilor (mostly), într-o exprimare total apoetică, dar mult mai potrivită.

Mâine, ultima parte (desigur, asta dacă nu voi avea din nou probleme cu internetul, it's becoming a habit).

A Reminiscent Place - Part I

2009-02-09T11:40:00.007+02:00

De ce "A Reminiscent Place"? Pentru că parcul Tineretului îmi readuce o mulțime de amintiri plăcute, plus încă una care s-a adăugat ieri. E un loc cu adevărat frumos și liniștit (pe cât se poate în Capitală). Îl prefer în locul altor parcuri din București, chiar și în locul Herăstrăului, în care - nu ştiu de ce - merg mai des.
So, fiindcă vremea a ţinut cu noi, ieri am ieşit la o "photo session" prin Tineretului şi am fotografiat tot ce mişcă şi ce nu. Au ieşit în jur de 160 de poze, dintre care am aruncat vreo 40 şi nu din cauză că ar fi ieşit blurred (eu la asta m-aş fi aşteptat), ci pentru că am fotografiat de o mie de ori acelaşi lucru, în speranţa că măcar una dintre poze va ieşi bine. Probabil că au funcţionat setările pe care i le-am pus orbeşte (spre ruşinea mea, încă n-am reuşit să aflu la foloseşte fiecare) şi, în mod surprinzător, pozele au ieşit chiar bine, culorile vii and not a single blurred pixel.

P.S. Văd că e important să menţionezi toate sursele/detaliile, aşa că mă voi conforma şi eu măcar de data asta:
Locaţie: Parcul Tineretului, sector 4, Bucureşti
Echipament: Sony /aparat/ DSC-T70
Program utilizat: Photoshop CS4
Nu mai ştiu de unde am luat texturile şi fontul. Sorry. De data viitoare o să ţin cont (or not). Well, I hope that's all.

Şi acum, partea întâi:

2009-01-27T21:42:00.004+02:00

Am editat profilul, nu am schimbat mare lucru, doar l-am completat pe ici, pe colo, "în punctele esențiale". Nu știu de ce a ieșit atât de mică poza, dar mai bine aşa. The smaller, the better. Poza adică. (nevermind my *bad* humor - it's been a long and rough day).
Revenind, mie mi se pare foarte importantă pagina de profil. De fiecare dată când vizitez un blog, intru şi pe profilul respectivului/ei, pentru că îţi oferă câteva date în plus, aflii vârsta, ocupaţia. Spre exemplu, eu am rămas uimită cât de frumos putea să scrie cineva la numai 14 ani. Altfel, dacă nu ştiam vârsta reală şi bănuiam că are peste 20 ani, nu ar mai fi avut chiar acelaşi impact. Get my point? Sigur, poate să scrie acolo că ascultă Queen şi de fapt să asculte... Andreea Bălan în cel mai fericit caz (mă rog, nu ştiu dacă mai cântă, dar ca exemplu). La fel poate să enumere o sută de cărţi la favorite, când de fapt el/ea n-a deschis nici măcar abecedarul. Se poate şi asta, dar oricum nu are prea mare importanţă, ideea e că profilul îţi oferă totuşi un reper.

And now, I rest my case.

Colorizations

2009-01-27T19:30:00.006+02:00

În lipsă de alte idei, m-am (re)apucat de făcut colorizări. Știu că par inutile: De ce aș colora o poză alb-negru în întregime? Însă au și o aplicabilitate: dacă vrei să colorezi (diferit) doar părţi dintr-o poză, cum ar fi părul sau ochii unei persoane, să vezi cum i-ar sta "altfel". Plus că tehnica e foarte simplă, e nevoie doar de răbdare. În ceea ce mă priveşte pe mine, "it was just for fun", şi pentru că mi-am rătăcit toate brush-urile, texturile, fonturile, aşa că nu prea am avut cu ce să lucrez. Şi cum nici nu am avut acces la internet zilele astea ca să fac rost de altele, tot ce am putut să fac au fost câteva colorizari.

1.

originalul:

2.

originalul:

I'm no make-up artist, nu vă uitaţi la asta, ideea era să nu pară că imaginile au fost colorate, ci că aşa erau ele de la bun început. Cel puţin, asta am încercat să fac.

O zi de examen din viata unui student

2009-01-15T23:32:00.003+02:00

Ora 6:00 Trezirea, constientizarea situatiei critice "zi de examen". Palpitatii.

Ora 6:15 Pregatirea mapei: cursul (carte+foi xeroxate), rezumate schematizate, servite + eventuale copiute. (ca si cand ai voie cu toata biblioteca pe banca)

Ora 6:30 Realizarea inutilitatii mapei "stufoase" la examenul respectiv. Reorganizarea mapei: 3 coli A4 + pix.

Ora 6:40 Plecarea conform orarului pentru a prinde "loc bun, first class"

Ora 7:15 Intrarea in sala de examen, ocuparea unui "loc prost, first desk". Locurile bune se terminasera deja de la ora 5:00...

Ora 8:00 Intrarea profesorului in sala de examen. Intrarea supraveghetorilor in sala de examen (primele reactii ale studentilor: Sugestii la adresa rudelor apropiate ale supraveghetorilor: mame, fii, fiice, neam, etc)

Ora 8:01:00 Anuntarea subiectelor....

Ora 8:01:30 Reactii la aflarea subiectelor

Ora 8:02 Hai ba, ce facem? Mergem? Mai stai ba 5 minute, nu acum ca bate la ochi!

Ora 8:03 Hai ba, ce facem? Mergem? ...

Ora 8:30 Planul de calamitate A: Scriere in afara subiectului.

Ora 8:31 Terminat de scris.

Ora 8:32 Planul de calamitate B: auto-incurajarea (Cu siguranta ca si ceilalti scriu in afara subiectului...)

Ora 10:00 Epuizarea timpului de alocat examenului. Predarea foilor, zambitor catre profesor. Iesirea din sala. Ciudat, insa intrebarile gen "Ce-ai facut ma?" sunt insotite de raspunsuri strans legate de organe de reproducere.

Ora 11:30 Reintoarcerea in sala pentru corectarea tezei. (De)punctare corecta, cu argumente si explicatii ale profesorului extrem de bine intemeiate: "Nu, Nu, Nu. Hmmm... nu."

Ora 11:31 Cuvinte de ramas bun colegilor, incurajari, si traditionalul "Bag picioarele in ea de facultate. Mai bine dadeam la ASE!"

Ora 13:00 Acasa... Yahoo Messenger.... status adecvat situatiei. Invisible pentru dobitocii cu intrebari stupide.

Ora 14:00 Somnul de frumusete... noi sa fim sanatosi...

Cred că mulți ne regăsim (sau ne vom regăsi cât de curând) în situația asta. Măcar dacă am mai găsi-o amuzantă și atunci... Cum spunea și studentul nostru, noi să fim sănătoși!

Old times

2009-01-09T21:13:00.011+02:00

Or... maybe not that old. Dar pozele astea îmi amintesc, printr-o analogie bizară, de trecut, dar mai ales de ziua în care am căutat împreună cu două prietene muzeul de istorie; am colindat atunci Calea Victoriei cap-coadă, fără să găsim clădirea, întrebam lumea pe stradă, pretinzând că nu suntem din Bucureşti. Partea bună e că am văzut nişte locuri în care nu mai fusesem până atunci (nu, fotografiile nu au fost făcute cu ocazia aceea, ci mai târziu). Nu ştiu cum s-au strecurat pozele astea prin fişierul meu cu documente (de obicei am totul pus relativ ordonat, pe categorii), dar cert este că am dat de ele pe acolo şi m-am gândit să le dau o utilizare mai bună.

Am observat că am început sa scriu cam mult pe blog. Inițial, acesta se voia un site cu și despre Photoshop, cred că ar trebui să modific header-ul și descrierea (some day soon). Bănuiesc că motivul pentru care am început să povestesc anumite lucruri pe aici se explică prin faptul că îmi este dor să scriu. Nu e vorba că m-ar da talentul literar afară din casă, nici pe departe, ci este doar un hobby care cu timpul s-a cam pierdut. Nu credeam că o să îmi lipsească atât, m-am luat cu "tentaţia" statului pe internet, a filmelor, a jocurilor pe calculator, încât mi-am abandonat toate tentativele de scriitură pe care le-am avut. De fapt, cred că o să încep să îmi dezgrop agendele şi caietele pe care obişnuiam să scriu... asta în cazul în care mai sunt acolo unde cred (sau mai mult sper) eu.

Knit Noodles

2009-01-06T19:47:00.003+02:00

Mâncare croşetată. You don't see something like this every day. Şi pentru că aşa e frumos, uitaţi şi sursa de unde am luat pozele pentru blend.

Prima postare din 2009

2009-01-01T18:21:00.019+02:00

Asta este, nu mi-a venit în minte un titlu mai original. Dar mai bine să trec la subiect. Ar trebui să scriu despre ceea ce vreau/trebuie să fac în noul an, despre cum am învățat din greșelile de anul trecut sau despre cum am petrecut Revelionul. Prima chestiune se rezolvă în numai câteva cuvinte: Nu am idee nici ce vreau, nici ce ar trebui să fac (sau măcar încerc să amân acest aspect pe cât posibil), planurile de viitor nu sunt specialitatea mea, viaţa îşi urmează oricum cursul. Dacă am învăţat din greşeli? Tind să cred că da. Până la proba contrarie. Cât despre modul cum am petrecut Revelionul, nu e chiar atât de interesant, însă ar fi câteva lucruri de spus aici.

În primul rând, vreau să le mulțumesc celor care mi-au urat La Mulţi Ani, pe diverse căi, pentru mine gestul contează... more than anyone can imagine. De asemenea, m-am bucurat să primesc telefon de la Lexis, ar fi fost frumos dacă am fi petrecut Revelionul the three of us again; oricum, dacă mai vorbeam cinci minute, chiar ne-ar fi prins Anul Nou la telefon.

În al doilea rând, cred că am început să simt spiritul sărbătorilor. Acum când s-au terminat. Şi mai am o grămadă de lucruri de făcut, în special pentru facultate, şi foarte puţin timp rămas la dispoziţie. Nothing new.

Last but not least, am reuşit să fac câteva poze şi, cu ocazia asta, am descoperit o funcţie interesantă la aparatul meu de fotografiat, o funcţie specială pentru artificii. Singura problemă e că până procesează, pentru a putea face următoarea poză, durează câteva secunde bune, numai bine să se termine artificiile. Aşa că nu au ieşit decât vreo 5 poze în 15 minute de focuri de artificii (pentru că în restul timpului am încercat să şi filmez). Puţine, dar destul de bune pentru un aparat de amator. Nici nu prea au mai avut nevoie de editare, motiv pentru care m-am limitat la a le micşora, lumina puțin, pune un chenar şi bineînţeles, un watermark. Deși acum îmi dau seama că era mai bine să nu le fi luminat deloc. În fine, too late.

Ca să observaţi diferenţa, prima este făcută fără modul de artificii:

^ Destul de nasol, nu?

But now, quite a difference, isn't it?

Cele mai asteptate filme ale anului 2009

2008-12-30T00:56:00.004+02:00

M-am hotărât să realizez (încă) un top personal. Nu cuprinde decât 5 filme, pentru că doar astea mi-au captat atenția deocamdată.

1. Harry Potter and the Half-Blood Prince

Cum altfel? No comments needed I suppose.

Trailer
Data lansării (SUA): 17 Iulie 2009
Data lansării (România): 24 Iulie 2009
Perioada de filmare: 24 Septembrie 2007 - 17 Mai 2008
Site oficial: Harry Potter and the Half-Blood Prince
Poze Harry Potter and the Half-Blood Prince

2. Terminator 4: Salvation

Loved the first two, hated the third, veeeery curious about the forth. Rolul lui John Connor este jucat, de data aceasta, de Christian Bale; încă nu m-am hotărât dacă ăsta este un plus sau un minus, sincer l-aș fi preferat pe Edward Furlong, actorul care l-a interpretat pe John în primele două filme din serie. *sigh*

Trailer
Data lansării (SUA): 22 Mai 2009
Data lansării (România): 05 Iunie 2009
Perioada de filmare: 5 Mai 2008 - ??
Poze Terminator Salvation

3. Friday the 13th

Este un remake după filmul mai vechi, cu același nume. De obicei remake-urile nu se ridică la nivelul originalului (deși nici originalul e cine știe ce), but you never know...

Trailer
Data lansării (SUA): 13 Februarie 2009
Data lansării (România): 22 Mai 2009
Perioada de filmare: 21 Aprilie 2008 - 13 Iunie 200
Site oficial: Friday the 13th

4. Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs

I love Scrat, cred că o să îi fac un fan-club în curând :))

Trailer
Data lansării (SUA): 1 Iulie 2009
Data lansării (România): 3 Iulie 2009
Site oficial: iceagemovie

5. The Imaginarium of Doctor Parnassus

Ultimul film al lui Heath Ledger. I think that sums up the reasons why it's on my list. Nu se cunoaște data exactă a lansării. Cel mai probabil prin toamna lui 2009, deși alții zic că prin luna mai. Nu ne rămâne decât să așteptăm pentru a afla.

Scurtă descriere: The Imaginarium of Doctor Parnassus este povestea unei companii de teatru ambulant care se ocupă cu “distrarea” publicului cu fel de fel de show-uri de divertisment. Parnassus este un actor de teatru care capătă puteri extraordinare după ce a făcut un pact cu diavolul căruia i-a oferit în schimb viața fiicei sale. Prin spectacolul său “Imaginarium”, Parnassus oferă publicului momente inedite dar uneori primește mai mult decât s-ar aștepta. (sursa)
Site oficial: doctorparnassus

Si mențiuni pentru: Underworld: Rise of the Lycans, 2012, Coraline, Avatar, Watchmen.

Se anunță un an destul de interesant măcar din acest punct de vedere.

Old memories for a new beginning

2008-12-26T12:11:00.010+02:00

Cu ce să încep? Aş fi făcut un bilanţ al anului 2008, dar ar fi durat prea mult. În short terms, a fost un an şi cu bune şi cu rele, poate mai mult cu bune, având în vedere că am trecut bac-ul cu bine și am intrat la facultatea la care îmi doream (cu mici ezitări) încă din clasa a 10-a să intru. Încă nu percep trecerea timpului aşa cum ar trebui, nu mi se pare că aproape a trecut primul semestru și vin examenele, că mai sunt 5 zile şi intrăm în 2009, şi nu simt, cum s-ar zice „spiritul sărbătorilor”. Ţin minte că, în anii trecuţi, mă trezeam prima în dimineaţa de Crăciun şi, nemaiavând răbdare să se trezească şi ceilalţi (darămite să o aştept şi pe bunica să vină), îmi deschideam cadourile (cu toate că pe majoritatea le cunoşteam deja if you remember the tradition in my family).Anul ăsta m-am trezit abia pe la 10, mi-am urmat tot ritualul de dimineață, am așteptat-o pană și pe bunica să vină și mi-am luat în primire cadourile odată cu ceilalți, uimind-o și pe maică-mea cu răbdarea mea. Nu pot să zic care este motivul, poate din cauza faptului că oricum nu puteam găsi în pachetul acela ceea ce îmi doream de fapt (deși nu mă plâng nici de HDD-ul extern de 1,5 TB pe care l-am primit, which should be enough for a while), poate din cauza lipsei zăpezii (chiar dacă nu sunt eu mare amatoare de zăpadă but c'mon, Christmas without snow? Something doesn't quite fit), poate şi din cauza grijilor pentru examene, nu ştiu, dar cert e că anul ăsta totul a trecut mult prea repede.
În plus, după ce că a trebuit să mă obişnuiesc cu noua titulatură de „studentă”, peste numai câteva luni împlinesc 20 de ani. I mean... 20, când au trecut? Nu mă înţelegeţi greşit, nu duc dorul copilăriei, care oricum pentru mine a fost o perioadă destul de scurtă, numai că acesta este totuşi începutul unei noi etape, nu din punct de vedere al maturizării psihice, consider fără modestie, că pasul ăsta l-am făcut mai demult, ci din punct de vedere social. Aşa cum acum doi ani am intrat categoria celor majori sau chiar, de ce nu, a adulţilor (bine, nu şi în ochii părinţilor), puteam în sfârşit să mă duc la chioşc să îmi iau un pachet de ţigări fără să mă simt prost (simţul meu moral era mai bine dezvoltat pe atunci). Acum, calitatea de adult nu va mai putea fi contestată de nimeni (again, cu excepţia părinţilor), ba chiar va putea fi folosită împotriva noastră, să ni se scoată ochii de fiecare dată când facem o greşeală („Doar nu mai eşti copil!” ... asta o să tot auzim de acum încolo). Vorbesc la plural pentru că ştiu că mulţi dintre cititorii mei (adică 2 din 3 :)) ) trec prin aceeaşi perioadă minunată, de... uhm, înflorire spirituală.

Aşadar, vă doresc tuturor un an mai bun, să vă împliniţi toate visurile, să fiţi sănătoşi, să aveţi putere de muncă (sau de învăţat, după caz), să iubiţi şi să fiţi iubiţi, şi, cum ar spune domnişoara Băsescu, vă doresc multe „succesuri” şi cât mai puţine „eşece”!

P.S. Toate ca toate, da' eu ce fac de Revelion? Aveam de gând să stau acasă, dar parcă decât să stau să mă uit pe Antena 1 sau pe Pro TV, ca să văd aceleaşi emisiuni dezgustătoare cu manelisti, mai bine îngheţ 2 ore undeva pe afară. Dar unde, cum şi cu cine nu ştiu, fiindcă some people won't move their asses out of the house. So, idei, propuneri? Anything?

(Holy crap, acum văd cât am scris, mare minune dacă a citit cineva până la capăt :))) )

Cele mai bune filme din 2008

2008-12-23T22:51:00.005+02:00

Time for a review. Desigur, este un top personal, așadar extrem de subiectiv. So here it goes:
(click pe numele filmului pentru detalii; sursa: imdb.com)

1. The Dark Knight
2. Wall-E
3. X-Files: I Want to Believe
4. Milk
5. Kung Fu Panda
6. The Chronicles of Narnia: Prince Caspian
7. Jumper
8. The Dutchess
9. The Other Boleyn Girl (Deși tot serialul The Tudors e mai interesant)
10. Superhero Movie/ Zack and Miri Make a Porno (Nu m-am putut hotărî cui să acord locul 10. Aaa și by the way, ultimul film nu este deloc ceea ce sună, e de fapt o comedie and a pretty good one actually.)

Se putea şi mai bine (as usual), dar să zicem că, per total, a fost un an bunicel pentru cinematografia americană. N-a ieşit nicio capodoperă, dar măcar cele mai importante şi cele mai aşteptate filme nu (m-)au dezamăgit.

Later Edit: În curând, va urma și o postare despre filmele care vor avea premiera în 2009. So stay tuned!

Timpul nu mai avea răbdare...

2008-12-22T22:13:00.006+02:00

Marin Preda avea dreptate! Oricât aș încerca eu să mă conving de faptul că răbdarea este o virtute, patience is the key to success etc, până la urmă ți se spulberă și ultima fărâmă de speranță. Cât poți aștepta? Săptămâni, luni, ani? Dar mai multe vieți, nu...
Mulți ar spune că gândesc pesimist (eternii optimiști, îi admir pe de-o parte, însă pe de altă parte, nu pot să îi înțeleg), dar eu sunt doar realistă, știu că nu se va petrece nicio "minune de Crăciun" și, pur și simplu, nu pot să mă hrănesc cu vise; sunt dulci, aromate, dar nu țin de foame.
Chiar și atunci când pare că nu ai de ales, de fapt ai, eu așa văd lucrurile. Eu am ales să nu mai aștept, timpul nu are răbdare cu mine, eu de ce aș avea răbdare cu el?

10 New Userbars

2008-12-20T19:52:00.013+02:00

Toată lumea este, la un moment dat, înșelată, părăsită, respinsă, jignită, dezamăgită, uitată de către cei din jur sau, mai rău, de către persoana iubită. Tuturor ni se întâmplă asta, nu-i așa? Than why do I take it so personal? Se pare că aici mai am de lucrat.
Încerc din răsputeri să îmi iau mintea de la toate astea (nu, învăţatul pentru examene nu mă ajută deloc în acest sens). De ieșit e mai greu, prietenii mei au alt program acum, inclusiv serviciu *sigh*, așa că zilele astea am mai umblat prin Photoshop, făcând cele mai simple grafice posibile (după avatare), pentru că asta este tot ceea ce mă trage inima să fac. Dacă nici de Photoshop nu prea mai am chef... it’s serious!

P.S. Pentru cei care se întreabă ce sunt chestiile astea lungi şi înguste, ei bine, ele se numesc userbaruri şi se folosesc, de obicei, ca semnături pentru forumuri; în sens larg, așa arăți tu că ești fan X sau Y. M-a întrebat cineva ce sunt și m-am gândit că poate mai sunt şi alte persoane care nu știu so I hope I cleared that up.

When primates meet technology

2008-12-19T12:02:00.009+02:00

Am întâlnit multe feluri de persoane în cei trei ani de când folosesc internetul în mod curent, ceea ce m-a convins că ar trebui stabilită o limită de vârstă. Sau cel puțin asta credeam până ieri. De acum cred că mai degrabă ar trebui făcută o testare psihologică înainte de a permite cuiva să utilizeze internetul; celor cu IQ-ul mai mic decât numărul de la pantofi și celor cu probleme psihice grave ar trebui să li se impună măcar restricția de a nu mai intra pe messenger. Trebuie să îi fiu recunoscătoare pentru revelația mea unui anume Bogdan, născut în '85, ca să nu aveți vreun dubiu (deși mai mult de 14-15 ani nu aș fi zis că are) și conversația a decurs as following:

bogdantheboss85: nu iti vad fata?

bogdantheboss85: hello?

bogdantheboss85: vb cu mn?

Andreea R: nici nu te am in lista, cine esti?

bogdantheboss85: iti dau ign

bogdantheboss85: vb cu mn?

Andreea R: tu ai vazut ce te-am intrebat?

bogdantheboss85: da??

Andreea R:ai vazut sau nu?

bogdantheboss85: da??

bogdantheboss85: si?

Andreea R: si atunci de ce pui semnul intrebarii

Andreea R: daca da e raspuns

Andreea R: de unde ai idul meu?

bogdantheboss85: de la tine

bogdantheboss85: bn

Andreea R: cum de la mine?

Andreea R: ma cunosti personal?

bogdantheboss85: da

bogdantheboss85: dar nu iti vad fata la avatar

Andreea R: nu am poza cu mine la avatar

bogdantheboss85: scz

Andreea R: adu-mi aminte atunci de unde te cunosc, ca nu mai stiu

bogdantheboss85: de pe mess

bogdantheboss85: bn

bogdantheboss85: aratami fata

bogdantheboss85: hello girl?

Andreea R: stii ce, poti sa ma stergi din lista

bogdantheboss85: de ce?

bogdantheboss85: teai suparat?

bogdantheboss85: pe mn?

Andreea R: brb, 2 min

bogdantheboss85: ce 2 min?

bogdantheboss85: te-am itrebat ce 2 min?

Andreea R: vorbesc cu cineva la tel

Andreea R: stai putin

bogdantheboss85: ce?

bogdantheboss85: vrei

bogdantheboss85: eu stau

bogdantheboss85: ce sa stau?

Andreea R: mey sterge-ma din lista te rog

bogdantheboss85: de ce?

Andreea R: era o expresie "stai asa", sa iti fac un desen?

Andreea R: pentru ca n-am timp de vorbit

Andreea R: stau pe mess cand am ceva de zis cuiva

Andreea R: tu cati ani ai btw? as zice max 14, dar... esti cumva nascut in 85?

bogdantheboss85: de ce intrebi asa ceva?

bogdantheboss85: da st

bogdantheboss85: bn

bogdantheboss85: de cenu-mi arati fata pe mess

Andreea R: pentru ca n-am niciun motiv

bogdantheboss85: sau da-mi hi5 tau

bogdantheboss85: bn

Andreea R: uite, n-am timp de chestii d’astea, ori ma stergi tu din lista, ori iti dau eu ignore

Andreea R: pa pa

bogdantheboss85: iti dau eu

bogdantheboss85: bn

bogdantheboss85: ign

Uitându-mă prin arhivă, mi-am dat seama de unde zice acest gentleman desăvârșit - și de altfel, probabil o combinație modernă intre Einstein, Gauguin și Kant - că mă cunoaște:

bogdantheboss85: cf?

bogdantheboss85: cn eshti

bogdantheboss85: ?

Andreea R: cine esti tu, ca tu mi-ai dat add

bogdantheboss85: hello?

Andreea R: eu ti-am raspuns

bogdantheboss85: faaaaaaaaa

bogdantheboss85: raspunde

bogdantheboss85: zdreanta

Andreea R: nu vezi mesajele pe care le trimit?

bogdantheboss85: faaaaaaaaaaaaaaaaa

Aww I think I made a friend. :)

Dear Santa,

2008-12-13T19:21:00.006+02:00

Astăzi m-a întrebat taică-miu ce vreau să îmi dăruiască de Crăciun (cam asta e tradiţia la noi, e drept că nu mai există elementul surpriză, dar măcar ştim că fiecare a primit exact ceea ce îşi dorea) şi, pentru prima dată, nu am ştiut ce să îi răspund. Asta nu pentru că mă simt atât de împlinită pe toate planurile, încât nu mai vreau nimic, ci mai degrabă pentru că ceea ce îmi doresc eu acum nu poate fi cumpărat din Carrefour... sau din oricare alt magazin for that matter.

Sigur, aş putea să numesc şi câteva dorinţe materiale (o călătorie în jurul lumii, o vilă în California, propria mea colecţie de maşini de lux just to name a few), dar parcă niciuna nu este mai importantă decât cea pe care nu o pot cumpăra în vreun fel sau altul. Şi asta pentru că mereu am avut parte de aceeaşi poveste, toate dorinţele materiale mi s-au îndeplinit mai devreme sau mai târziu, dar nu m-au făcut mai fericită. Aşadar, pot să primesc chiar şi vila, nu ar fi nicio diferenţă. Şi nu, nu voi dezvălui ce îmi doresc atât de tare, deoarece... well, let's just say I'd like to keep it a mystery.

My first userbar

2008-12-11T22:48:00.005+02:00

După cum spune şi titlul, acesta este primul meu userbar. Şi, din click în click, explorând opţiunile, am reuşit să îl fac să fie şi animat. Took me a couple of hours până m-am prins ce şi cum, dar pentru o primă încercare, eu personal mă declar destul de mulţumită.

More to come soon!

2008-12-04T20:56:00.005+02:00

În general, nu pun mare preţ pe horoscop (decât dacă prezice ceva de bine :D ), dar sunt mândră de zodia mea. Spre deosebire de predicţiile din "n" ziare, care nu se adeveresc niciodată, mă regăsesc în caracteristicile zodiei mele în proporţie de 99% (cică gemenii nu pot ţine un secret, not true! prietenii mei pot să confirme), mi se potrivesc atât calităţile cât şi defectele, compatibilităţile cu celelalte zodii etc. Deci cine vrea să stie mai multe despre mine, tocmai a aflat un mare secret! Just kidding, of course.
Şi se presupune că motto-ul meu este: "Comunic cu o mare deschidere de spirit şi ascult părerea altuia. Îmi exprim din plin ideile şi dezvolt spiritul de discernământ." (sursa) Corect!
Eu de obicei sunt destul de sceptică şi, în mod normal, n-aş fi crezut nici în ruptul capului în ceva atât de îndepărtat de "real" precum cititul în stele, că până la urmă, asta înseamnă astrologia. Dar... uite că s-ar putea să nu fie numai atât. Dar de ce zic toate astea?... Poate pentru că este seară şi mă plictisesc şi... oh well, maybe I just felt like mentioning it.

The Grand Delusion

2008-11-30T20:10:00.006+02:00

Într-o vreme, eram o susţinătoare ferventă anti-religie, încercam să conving oamenii că ceea ce le-a fost inoculat din copilărie este poate cea mai mare farsă din istorie (mission impossible, nu? ). Într-adevăr, e greu să convingi un om care nu îşi doreşte asta. Şi poate că nici nu trebuie. Pentru ceea ce încercam să exprim, am fost numită satanistă, ceea ce nu este tocmai adevărat, îmi lipsesc anumite calităţi (da, calităţi!) pentru a mă putea numi astfel. În plus, nu sunt genul care intră în polemică şi poate că ăsta este un mare minus, dar îmi susţin ideile şi cred în libertatea de alegere. Aşa că m-am văzut nevoită să renunţ la "campanie" şi să mă limitez la a îmi exprima opinia pe blogul personal. I am allowed at least that.

De asemenea, nu pot să nu vă împărtăşesc acest citat:

Take from the church the miraculous, the supernatural, the incomprehensible, the unreasonable, the impossible, the unknowable, the absurd, and nothing but a vacuum remains. - Robert G. Ingersoll

The Thick Mist Of Change Avatars

2008-11-30T18:55:00.004+02:00

Iniţial am vrut să fac ceva mai complex cu pozele astea, dar pe parcurs mi-a trecut entuziasmul şi au ieşit doar nişte avatare. Maybe next time :)

Top 10 - "Cele mai stupide morti din istorie"

2008-11-17T15:56:00.003+02:00

1. Poate cea mai controversata moarte este cea a prezentatoarei TV Christine Chubbuck, angajata a postului de televizune Channel 40. Aceasta a anuntat in timpul unei emisiuni ca va urma o premiera absoluta: a scos un revolver si s-a impuscat in cap. Imaginile au fost transmise in direct.
2. Un om a murit inecat in piscina. Nimic ciudat pana aici. Insa trebuie spus ca e cel putin stupid sa te ineci in piscina la o petrecere la care erau prezenti in jur de 200 de salvamari. S-a intamplat in 1985, la petrecerea organizata de salvamarii din New Orleans , pentru a sarbatori incheierea sezonului fara niciun deces. La sfarsitul patrecerii a fost gasit in piscina corpul neinsufletit al lui Jerome Moody in varsta de 31 de ani. Nimeni nu a observat pana atunci ca omul plutea fara suflare.
3. In 1991, Yooket Paen a murit in timp ce se plimba prin ferma sa. A alunecat intr-o groapa, in cadere s-a agatat de un cablu de curent si s-a electrocutat. La inmormantare, sora sa, aratand cum s-a intamplat nefericitul eveniment, a alunecat si a atins acelasi fir. A decedat si ea tot prin electrocutare.
4. Cantaretul francez Claude Francois, care a compus varianta originala a melodiei My Way, a murit electrocutat in timp ce incerca sa schimbe un bec in cada plina cu apa.
5. Leslie Harvey, chitaristul trupei Stone the Crows, a murit pe scena in 1972, electrocutat de microfonul la care canta.
6. In 2005, Lee Seung Seop, un coreean in varsta de 28 de ani, s-a prabusit intr-un internet cafe, dupa ce jucase Starcraft & World of Warcraft timp de aproximativ 50 de ore consecutiv. Cu sase saptamani inainte de moartea sa, fusese concediat pe motiv ca lipsea de la serviciu pentru a-si petrece timpul jucandu-se pe computer.
7. In 1923, jocheul Frank Hayes a suferit un atac de cord in timpul unei curse. Calul sau, Sweet Kiss, a terminat pe primul loc, Hayes devenind astfel primul jocheu mort care a castigat vreodata o cursa.
8. Fostul presedinte francez, Felix Faure, a murit in 1899, in propriul birou in timp ce amanta sa ii facea sex oral (cel putin, nu e chiar cel mai rau mod de a muri).
9. Hans Steininger a fost relativ celebru pentru ca avea cea mai lunga barba din lume: de 1,4 metri. Barba insa l-a si ucis. In anul 1967 a avut loc un puternic incediu, in timpul caruia, incercand sa fuga, Steininger s-a impiedicat de propria barba si si-a rupt gatul.
10. Un barbat din Illinois a pariat cu un prieten ca, dintre ei doi, va sta cel mai mult intins pe sine in calea unui tren care se apropie. A castigat.

sursa

See you there ?...

2008-11-06T12:37:00.008+02:00

În cazul acesta, cred că bate vântul prin Rai... Şi încă mă întreb, oare unde vom avea loc toţi?

Frozen Avatars

2008-11-01T15:45:00.008+02:00

Am instalat o nouă versiune de Photoshop, căreia i-am facut inaugurarea cu câteva avatare... de încălzire so to speak.

Connie Talbot 7 year old

2008-10-29T23:41:00.007+02:00

V-o mai amintiţi pe micuţa Connie Talbot, o copilă care la numai 6 ani l-a uimit până şi pe "fiorosul" Simon Cowell cu vocea ei, la concursul Britain's Got Talent. Probabil nu mulţi români urmăresc emisiunea asta, dar măcar de pe Youtube s-ar putea să o ştiţi.
Când am auzit-o pentru prima dată mi s-a părut evident potenţialul ei; pentru vârsta de 6 ani avea o voce foarte bună, dar nu chiar atât de impresionantă, însă acum la 7 ani... I was blown away by her talent. E incredibil cât de mult a evoluat într-un singur an. Dacă o va ţine tot aşa, she's going to be huge, mark my words! :) Când mă gândesc că eu am aproape 20 de ani şi nu pot să cânt ca ea... şi că nici nu voi putea vreodată.

See for yourself:

Over the Rainbow - 6 ani (preselectii BGT)

What a Wonderful World - 7 ani

You Raise Me up - live

I will always love you - live

Psihologia numărului de la sutien

2008-10-27T15:36:00.007+02:00

Cum momentan am rămas fără obiectul muncii (nu reuşesc să instalez Photoshopul de nicio culoare pe Vista), mă voi mulţumi să scriu despre câteva întâmplări recente, care merită amintite.

Astăzi am avut un curs... cel puţin interesant, despre care trebuie, normal, să povestesc. De fapt, toată atenţia o merită profesorul, un ins pe la vreo 50-60 ani (cred, nu prea nimeresc vârstele), care pe lângă faptul că se abate de la subiect din 5 în 5 minute şi căruia îi plac glumele cu tentă sexuală, mai ştie şi cum să "destindă atmosfera".
Ce s-a gândit omu'? Să ne arate nişte poze foaaarte amuzante. De fapt, chiar au fost amuzante, recunosc, am râs odată cu ceilalţi, însă total nepotrivite unui curs, unei facultăţi. Pe lângă clasica întrebare, "Ce este capra, animal sau poziţie?" (asta da dilemă!), ne-am mai putut delecta cu o "iluzie perceptivă" în care o tipă aproape dezbrăcată apărea lângă o cascadă şi ideea era: " Dacă vă concentraţi îndeajuns de mult, veţi vedea o cascadă." Right... eu întâi am văzut cascada şi abia apoi tipa but maybe that's just me... Şi prefer să mă opresc la aceste două exemple, deşi mă mănâncă mâna să mai scriu.
Oricum, n-am nimic împotriva acestor "metode de destindere", foarte hmm... elaboarate şi... inovatoare... Remarc doar inadecvenţa lor în contextul respectiv.
Oh boy, can't wait to see what comes next!? *rolleyes*

( Continuarea mâine... sau mai târziu )

Ca sa nu zic ca nu am postat nimic

2008-10-23T22:27:00.005+03:00

Din cauza ca nu am avut timp/chef pentru a mai face grafice, o sa va pun niste bancuri care pe mine au reusit sa ma binedispuna:

1. Jurnalul ei: Sambata seara mi s-a parut ca se purta ciudat. Facusem planuri sa mergem la un bar ca sa bem ceva. Fusesem la cumparaturi cu prietenele mele toata ziua si am crezut ca era suparat ca am intarziat. Nu a zis nimic. Conversatia nu incepea, asa ca am propus sa mergem undeva unde sa putem vorbi in liniste. A fost de acord dar era in continuare tacut si absent. L-am intrebat ce nu era in regula. A spus ca e totul ok. L-am intrebat daca era suparat pe mine, daca tacerea lui era din vina mea. Mi-a spus ca nu are legatura cu mine si sa nu imi fac probleme.
In drum spre casa i-am spus ca il iubesc, el doar a zambit si a continuat sa conduca. Nu imi pot explica comportamentul lui. Nu inteleg de ce nu mi-a spus Si eu te iubesc!...
Cand am ajuns acasa, am simtit ca l-am pierdut, ca si cum nu ar mai fi dorit sa aiba de a face cu mine niciodata. Pur si simplu statea si se uita la televizor. Parea atat de distant si absent. In final m-am hotarat sa merg sa ma culc. Dupa vreo 10 minute a venit si el in pat, si spre surprinderea mea a fost receptiv la mangaierile mele, si am facut dragoste. Dar tot nu era el, am simtit ca era distras si cu gandul in alta parte. Am simtit ca nu mai rezist asa ca m-am hotarat sa il confrunt, dar el adormise deja. Am inceput sa plang cu cearsaful in dreptul gurii pentru ca nu vroiam sa-l trezesc si am plans, si am plans, pana am adormit si eu. Sunt disperata. Nu stiu ce sa ma fac. Sunt aproape sigura ca se gandeste la alta. Viata mea e un dezastru.

Jurnalul lui: Azi Steaua a pierdut in deplasare, dar macar am futut.

=))) Scuzati limbajul licentios... De fapt, nu-i nevoie sa il scuzati, whatever.

2. Anunt "angajam vanzatoare". se prezinta o fatuca la interviu, patronul o ia si ii zice: "Fata draga noi nu zicem NU la clienti, ii aburim, ii amanam". Zis si facut, trece o luna, prinde fata manevra, intra un cetatean:
- Manusi aveti?
V: Pai, sigur... de care sa fie? de piele? tricotate?
- De piele, normale.
V: Cu un deget, cu 2 cu 5?
- Normale, cu 5.
V: Albe, rosii, verzi?
- Negre, normale.
V: Le purtati la palton sau la jacheta?
- La palton, ca vine iarna.
V: Domnule eu va propun sa veniti maine cu paltonul, sa vedem ce se asorteaza.
Pleaca omul fericit ca-l bagase cineva in seama, cand sa iasa pe usa intra val-vartej unul hiper-furios c-un colac de WC intr-o mana si c-o placa de faianta in cealalta:
- Cucoana, uite asta-i capacul de la buda, asta-i nuanta la faianta, curu' ti l-am aratat ieri ACUMA DA -MI HARTIE IGIENICA !!!!!

3. Recent s-a efectuat un sondaj pe plan mondial. Intrebarea a fost: "Va rugam sa ne spuneti opinia dumneavoastra in legatura cu lipsa de alimente din restul lumii."
Sondajul a fost un esec total:
- In Africa nu stiau ce inseamna "alimente";
- In Europa de Vest nu stiau ce inseamna "lipsa";
- In Europa de Est nu stiau ce inseamna "opinie";
- In America de Sud nu stiau ce inseamna "va rugam";
- In S.U.A. nu stiau ce inseamna "restul lumii".

That's it for tonight... Nite everyone! *ceremonios bow*

2008-10-14T22:28:00.002+03:00

Doar o postare scurta, pentru a va anunta ca inca traiesc si ca blogul este inca activ, dar am fost (si sunt) atat de ocupata cu facultatea, incat nu am mai avut timp de nimic altceva, daramite sa ma ocup de blog. Apropo, sa nu uit sa scriu si despre facultate... orar mai aiurit greu mi-a fost dat sa intalnesc. Gandit (sau nu!) in asa fel incat sa iti ocupe toata ziua, sa nu mai ai timp nici macar de teme... Grrr :-L

România de cleştar

2008-09-28T12:53:00.012+03:00

Am descoperit că

şi

România poate fi frumoasă, deşi "descoperit" s-ar putea să nu fie cel mai potrivit cuvânt. Ştiam de mult că România este o ţară frumoasă, însă lucrurile care se petrec aici zi de zi, nivelul la care ne aflăm, comparativ cu ţările mai dezvoltate, mentalitatea românilor de "las-o, bă, că merge-aşa" m-au făcut (şi încă mă fac) să îmi doresc să îmi iau zborul de aici cât mai repede şi să îi dau dracu' pe toţi politicienii care nu se mai satură să îşi facă averi din banii noştri. Dar când văd că, până la urmă, nici cetăţenilor de rând nu le pasă mai mult, pot să mai am vreo pretenţie de la alţii? Ne plângem că n-avem drumuri, dar când vine vorba să construim o şosea ca lumea, nu suntem în stare şi ăsta este doar un exemplu. Şi cetăţenii sunt de vină... oricine ar ajunge la putere ar fura la rândul lui. Cred că singura noastră şansa ar fi să ne preia nemţii sau oricare alt stat dezvoltat, oricât de dur ar suna. Pentru că românii nu se vor trezi la realitate prea curând.

Da, sunt foarte revoltată şi mai mult decât atât, frustrată, pentru că ştiu că nu vom ieşi prea curând din rahatul în care ne aflăm. Pentru că nu vrem. Nu că n-am putea. În schimb, ne vom plânge de milă în continuare.

Apropo, că tot mi-am adus aminte. Să vedeţi ce fel de oameni trăiesc printre de noi... Acum câteva zile, mergeam cu maică-mea spre casă. Trecem, la un moment dat, pe lângă o maşină, care dădea cu spatele pe trotuar şi doi tipi îi dădeau indicaţii, când îi auzim pe cei doi zicând şoferului: "Hai, că mai merge, dă mai repede!", ratând-o pe maică-mea la milimetru. Abia am avut timp amândouă să reacţionăm, eu am tras-o de mână cât am putut, iar ea a sărit (aproape la propriu) din calea maşinii. Când apucăm noi să ne dezmeticim, vedem cum ăia doi cretini se prăpădeau de râs. Am văzut roşu în faţa ochilor, pe limbă mi-a stat să nu le zic ceva avortonilor ălora. Maică-mea i-a ciocănit în geam tipei de la volan şi s-a luat de ea că nu se uită pe unde conduce. Tipa nici nu şi-a dat seama că era să dea peste cineva, se uită la mama cu nişte ochi mari de vită şi bolboroseşte nişte scuze (cred). Bineînţeles, era o piţipoancă proastă (sau ăsta e pleonasm :-?) cu BMW, dar de data asta eu zic că ea n-avea decât o parte din vină, că îi asculta pe cretinii ăia, care tot nu se opriseră din râs. Şi culmea e că păreau doi tineri normali, pe la 25-30 ani, curaţi, bine îmbrăcaţi. Probabil nu le lipsea nimic, decât educaţia... şi creierul. Doamneee... când văd în ce ţară şi în ce lume trăim... Îmi vine să emigrez pe Marte :|

Oricum, ţara chiar este frumoasă (şi nu datorită oamenilor); am observat asta în timp ce traversam dealurile Vrancei şi întinderile parcă nesfârşite de pământ. Pozele nu au ieşit extraordinare, fiindcă pe cele mai multe le-am făcut din maşină, aşa că am decis să le prelucrez puţin. Rezultatul este următorul:

Şi bineînţeles... Albuţa...

...şi Sârmuţa! Două căţeluşe adorabile, pe care le găsesc mereu când ajung la ţară.

Katty Perry Graphics

2008-09-19T21:39:00.008+03:00

Avatare:

Blend-uri:

Wallpaper:

Sincer, nu mi-e prea "simpatica" domnişoara, dar avea nişte poze bunicele, cărora nu le-am putut rezista. Ca să intru mai bine în atmosferă, am scris cu roz şi cu bleu :-" Serios vorbind, mi s-au părut destul de artistice pozele, aşa că mi-am deschis frumuşel Photoshopu' şi m-am pus pe treabă. Într-un final, mi-au ieşit un wallpaper, două blend-uri/bannere şi câteva avatare. I hope you like them...

Măcar astea să vă placă, fiindcă, în rest, se pare că nimic din ceea ce fac nu e bine sau nu ajunge. Şi nu mă refer la vreun eveniment anume, ci la viaţa mea, în general. M-am împăcat de mult cu gândul că viaţa nu e dreaptă, doar că uneori trebuie să mă mai plâng de asta, nu? :) OMFG, cred că o să ajung emo în ritmul ăsta!... LOL, sorry, n-am nimic cu bieţii copii, nu vreau să râd de ei. Fac şi eu haz de necaz, mă ajută să nu cad în depresie. Ştiu că am dat-o dintr-una într-alta... but I had to let it out... Şi repet, vorbesc în general, de tot ce mi s-a întâmplat în ultimul timp (adică doar de vreo 19 ani încoace).

And just for the record: momentan, sunt în stare să trimit în pizda măsii pe oricine îmi mai spune ceva de genul "Nu mai fi supărată, lasă că o să treacă!". Chiar nu vreau să mai aud asta!

Acum trebuie să revin la starea de “joy, joy”... Aşadar, să încep să mai fac grafice, acum că mai am ceva timp. Am văzut câteva filme foarte bune, care merită cel puţin menţionate : A Home of Our Own, American Heart si South Park: Bigger, Longer and Uncut (ştiu că e vechi, dar eu abia acum l-am descoperit... şi în sfârşit am aflat care e faza cu: “OMG, they killed Kenny!” :))). În plus, încerc de două săptămâni să citesc o carte destul de interesantă, "Biografii necenzurate ale unor oameni celebri" se numeşte. Problema e că autorul o dă de multe ori dintr-una într-alta (cam ca mine aşa :-J ), ceea ce uneori bagă cititorul în ceaţă. Anyway, după cum ziceam, plănuiesc să fac multe lucruri în astea două săptămâni care mi-au mai rămas, să vedem pe câte dintre ele o să le duc la bun sfârşit.

Velvet Goldmine

2008-09-03T12:38:00.014+03:00

Vă recomand un film interesant, Velvet Goldmine. Nu este excepţional, într-adevăr, se putea mai mult, însă ceea mi-a plăcut şi tototdata m-a determinat să scriu despre el este faptul că se ţine departe de clişee, este neconvenţional, ciudat, îmbinând realitatea cu ficţiunea (şi aici mă refer la faptul că este inspirat din fapte reale), în aşa fel încât la un moment dat te întrebi în care parte te afli acum.

În mare, filmul vorbeşte despre anii '7o şi despre era glam-rock-ului. În anul 1984, reporterul Arthur Stuart (Christian Bale) este trimis să investigheze dispariţia din show-bizz a starului Brian Slade (Jonathan Rhys Meyers), pentru care acesta avea o pasiune încă din copilărie şi care cu 10 ani înainte şi-a înscenat moartea. Prin cercetările lui, reporterul discută cu fostul impresar al lui Brian Slade şi cu fosta lui soţie, dar şi cu artistul care l-a influenţat cel mai tare pe Brian, starul rock Curt Wild (Ewan McGregor), cu care atât Brian, cât şi reporterul, ajung să aibă relaţii amoroase.

Din câte am auzit/citit, filmul face puternice referiri la vieţile unor cântăreţi precum David Bowie, Iggy Pop, Kurt Cobain sau Mick Jagger. Eu recunosc că nu sunt în temă cu muzica anilor '70, dar probabil cunoscătorii vor recunoaşte "personajele" ;)

Puncte tari:
- Jonathan Rhys Mayer cântă (şi cântă bine!!). Sincer, prefer melodiile din August Rush, dar vocea lui Jonathan face toţi banii şi de data asta.
- Ewan Mcgregor cântă şi el, nu la fel de bine ca "păpuşica", daaaar e amuzant să îl vezi/auzi încercând măcar.
- după cum spuneam, este neconvenţional, fără clişee şi scene siropose ( de care mie a început să mi se facă silă de la un timp)
- avem ocazia să îl vedem pe JRM la doar 20 ani (avea 19 ani când au început filmările şi 21 când au scos filmul) - deşi eu nu văd mare diferenţă între JRM de 31 ani, cât are acum, şi cel de atunci.
- ah şi poate şi faptul că Ewan Mcgregor apare în toată splendoarea lui ( şi când zic TOATĂ, I mean it!) e un punct forte... acu' nu ştiu, cititorii/spectatorii de sex masculin s-ar putea să nu fie de acord cu mine... :))

Puncte slabe:
- la un momentat dat, am pierdut firul acţiunii. De asemenea, se tot face referire la scriitorul irlandez Oscar Wilde, dar eu nu am prins legătura. Poate că nu am stat eu cu ochii în patru, ce-i drept, era destul de târziu când m-am uitat la el... Cred că este nevoie şi de o a doua vizionare; tot am senzaţia că am pierdut ceva...
- melodiile de pe soundtrack nu apar cu vocea lui JRM. Bine, ăsta nu este un punct slab al filmului în sine, unde cântă chiar el, dar tot trebuia să menţionez asta undeva. Grrr :-L

Cum spunea cineva de pe Imdb.com, nu vă uitaţi la acest film dacă: nu vă plac homosexualii, drogurile, nuditatea sau alte lucruri interesante ca acestea. Însă uitaţi-vă la el dacă: sunteţi interesat de anii'70, de glam-rock sau dacă vreţi pur şi simplu să vizionaţi un film care este oricum altfel decât convenţional.

Pi la munti...

2008-08-29T15:19:00.017+03:00

Singura mea "escapadă" din Bucureşti din vara asta a durat numai patru zile, însă a fost foaaaarte binevenită. Nu am de gând să scriu despre tot ce s-a întâmplat, voi lăsa pozele să vorbească :) ... ajutate de unele completări.

^ Din păcate nu se observă foarte bine, dar în poză apare cetatea Poenari (sau Poienari... am văzut că sunt folosite ambele variante), e chestia aia "mică" din vârful muntelui, până la care am urcat eu şi Lexis. Mai exact, cetatea se află pe la vreo 800 m altitudine şi trebuie să urci nu mai puţin de 1480 de trepte până acolo.

^ Vederea era ameţitoare şi încă nu ajunseserăm la cetate. Eu mai am şi rău de înălţime, era... perfect! Să nu mai zic că eram şi frânte de oboseală. But winners never give up! :D

^ Dar a meritat efortul, dacă nu pentru cetate, atunci măcar pentru peisaj, care este absolut superb.

^ Asta este doar o parte din ruine şi, după cum se vede, între tine şi prăpastie nu se află decât o bară anemică de metal. Tre' să fi cu ochii în paişpe dacă vii cu plozii după tine...

^ Parcă şi mai avea cineva puterea să se caţere pe ziduri după 1480 de trepte... Mai bine ar monta nişte bare mai sigure, decât avertismente inutile.

Alte poze de la cetate:

Şi acum, câteva poze de la barajul Vidraru. Din nou, priveliştea îţi tăie pur şi simplu răsuflarea... Păcat că ţărănoii de R(r)omânia nu ştiu să păstreze curăţenia. Nici nu vreau să îmi amintesc câte pet-uri de bere şi alte gunoaie zăceau pe malul apei...

^ Trăiască publicitatea!... NOT!! Dacă daţi click pe poză, o să observaţi cum pe peretele muntelui tronează un afiş pictat direct pe stâncă, care face reclamă la... Ceresit :| Pfoai, nene, acum mă duc la magazin să cumpăr nişte PVC de la Ceresit... Păi dacă aşa scrie pe munte... :| Ăştia chiar nu au limite cu reclamele lor... Cred că în curând o să le vedem şi pe fundul apei, pe cer, pe câinii maidanezi, pe boabe de orez, oriunde, numai să fie...

Si acum, poza mea favorita:

^ De la stânga spre dreapta: subsemnata şi Lexis.

An old picture, a new beginning

2008-08-16T20:49:00.008+03:00

In mai putin de doua luni, va incepe o noua etapa din viata mea si va trebui sa iau multe lucruri de la 0, ceea ce pe de-o parte ma bucura, iar pe de alta, ma ingrozeste.

Ma bucur ca pot, in sfarsit, sa schimb drumul pe care il faceam aproape zilnic prin „minunatul” parc Obor si ca nu va mai trebui sa grabesc pasul cand vad ca vine spre mine cate o tiganca, strigand: „Vino, maica, la baba, sa-ti ghiceasca!” Cel putin, am impresia ca nu voi mai da peste asa ceva in zona Cotroceni-Militari :)

De asemenea, ma bucur ca nu va trebui sa imi mai ascund viciile de nimeni, ca voi putea fi eu insami, fara sa ma tem ca ii voi dezamagi pe cei care ma cunosc. Pentru ca nu ma va cunoaste nimeni acolo.

Daca ma bucur ca voi cunoaste oameni noi? Intr-un fel, da. Daca ma bucur ca imi voi face prieteni noi? Nu neaparat. Defectul meu e ca ma atasez prea mult de cei pe care ii consider prietenii mei. E adevarat ca, de-a lungul anilor de liceu, nu ne-am dus singure la mare/munte, nu am mers la petreceri de Revelion si nu am stat noaptea prin cluburi, din diverse motive, care uneori au tinut de firile noastre mult prea comode si responsabile (pff), iar alteori de faptul ca avem parinti mai... „special” :-" Cu toate astea, we had our moments, zic eu ;) And hell, I’m gonna miss those moments. E limpede ca relatiile se vor mai raci, se vor forma noi prietenii, iar cele vechi vor fi puse in umbra. Asa cum s-a intampat si atunci cand am intrat la liceu. Insa eu una nu mi-am uitat nici prietenii din generala si ma bucur ca nici ei nu m-au uitat de tot. Sper sa se intample la fel si de data asta. Desi nu stiu, uneori mi se pare o risipa de timp si de energie sa mai cred in prietenia vesnica, sincera si neconditionata din moment ce nimeni nu prea mai pune pret pe ele...

Revenind insa la subiect, nu stiu ce ma asteapta de acum incolo, mai ales ca in curand va trebui sa imi tarasc fundu’ meu comod si sa imi gasesc un job. Pff, parca ieri intram la liceu, in clasa a 9-a, iar acum sunt la facultate. Oricat de mult ne-ar fi chinuit unii profesori sau cat de dezbinata a fost clasa, liceul a fost o perioada lejera, fara prea multe griji din viata mea. A fost o perioada frumoasa. Sper insa ca nu si cea mai frumoasa...

Nonsense

2008-08-13T21:31:00.003+03:00

Nonsense 1: Ma simt obosita si nu stiu de ce. Parca as avea cu douazeci de ani mai mult, insa nu este o oboseala fizica, ci una psihica. Ma simt mai obosita decat daca as fi alergat trei kilometri zilnic. Sau poate chiar asta ar trebui sa fac.

Nonsense 2: Este bizar cum atunci cand o parte a vietii tale incepe sa mearga bine, alta intra in declin. Si asta nu este o constatare pesimista de-a mea, ci un fapt dovedit. Ok, recunosc, partea vietii mele aflata in declin era de mult la pamant. “Cat poate sa mai cada?” mi-am zis. Ei bine, inca mai poate, inca mai cade. Poate de asta am obosit. Nu mai vreau sa o mai privesc cazand, o sa imi intorc privirea catre altceva.

Nonsense 3: Momentan traiesc precum o fantoma, a carei unic scop este de a isi duce mai departe existenta, chiar daca nu mai e de folos nimanui, nici macar sie insasi. Dar eu inca traiesc si mai pot da un sens existentei mele. Stiu ca il voi gasi intr-o zi. Imi inec plamanii cu fum, pe de-o parte cu al lui taica-miu, pe de alta parte cu al meu. Da, si ce-i cu asta? Nu are nicio legatura. Nu conteaza.

Nonsense 4: Am ajuns sa ma hranesc cu vise, chiar si cu cosmaruri. Nu, nu si cu cel in care traiesc. Poate ca exagerez. Nu, de fapt, sunt sigura ca exagerez. Dar daca nu as exagera, m-as plictisi.

Nonsense 5: Acestea sunt doar gandurile mele, asa cum mi-au venit in minte, invalmasite, fara sens.

The Tudors series

2008-08-08T12:25:00.004+03:00

Avatare:

Blend-uri, bannere, semnaturi, cum vreti sa le numiti:

^ btw, asta trebuia sa fie ceva amuzant. N-a iesit.

Wallpaper:

Random blends

2008-08-03T20:24:00.006+03:00

Dupa random avatars urmeaza... random blends! :D Unele dintre ele sunt mai vechi, dar vad ca am uitat sa le postez, so here they are:

Random avatars

2008-08-01T16:06:00.006+03:00

Cateva avatare, fara nicio legatura intre ele:

In sfarsit, o veste buna

2008-07-28T20:52:00.009+03:00

Desi au trecut trei zile de cand am aflat vestea, inca nu imi vine sa cred ca am intrat la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, la buget. Cand m-a sunat Lexis sambata seara si mi-a spus ca am luat 9,63 la examen, nu mi-a venit sa cred (thanks inca odata ca m-ai anuntat :*), a trebuit dupa aceea sa verific lista de "n" ori, sa ma conving ca nu e vreo greseala... Asta din cauza ca eram ferm convinsa ca mai mult de 8,50 nu iau. Dar uite ca am luat si ca am fost admisa la buget... Si acum parca nu mai stiu ce sa fac cu atata timp liber. De o excursie la mare sau la munte nici nu se pune problema, din diverse motive... Asadar, din lipsa de alta activitate si cu o piatra luata de pe inima, am facut un nou header pentru blog. Nu e foarte reusit, dar macar e ceva nou. Oricum, am impresia ca o sa schimb header-ele ca pe ciorapi vara asta, ca tot n-am alta treaba *rolleyes*

Ah, era sa uit:

+ un blend

Doua filme care merita vazute

2008-07-24T23:27:00.002+03:00

M-am decis acum cateva saptamani sa inchiriez un film. Zis si facut, mi-am luat geanta, mi-am scos Lamborghini-ul meu rosu din garaj, apoi... (okay, scratch that last one, just kiddin’)… asa, rewind, mi-am luat geanta, m-am dus doua strazi mai incolo si am intrat in micutul centru de inchiriat dvd-uri. Din moment ce nu mai fusesem acolo de luni bune, m-am gandit ca este imbuibat cu filme noi si interesante. Ei bine, nu era. Am reusit sa gasesc un singur film nou, The Heartbreak Kid, insa nu voiam sa plec acasa cu un singur dvd (mai ales ca dadeau 2 plus 1 gratis). Ochii mi-au cazut insa pe un film mai vechi de care auzisem, dar pe care nu il vazusem inca, si anume The Butterfly Effect. Cum nu prea mai aveam multe alternative, am decis sa il iau – macar pentru faptul ca juca Asthon Kutcher in el si tot merita cei 5 RON – da, stiu ca joaca prost, dar e frumusel de... Of, cum o dau dintr-una in alta... Asadar am luat filmele astea doua si inca unul de actiune, pentru ca ma rugase tata.

Nu le-am mai dat atentie pana acu’ vreo 4 zile, cand tot incercam prin orice mijloace sa mai aman macar putin tema de la meditatii. Asa mi-am adus aminte de cele doua filme pe care le inchiriasem. L-am ales pe primul, The Heartbreak Kid, fiindca simteam nevoia sa vad o comedie. L-am pus la dvd, pentru ca intre timp mi s-a stricat sonorul la calculator (deh, a incercat tata sa repare un difuzor), insa numai bine ca avea comentariul suprapus filmului (wtf?!) si nu am putut sa il scot, orice as fi incercat. Asa ca am trecut la The Butterfly Effect. In ciuda primei mele opinii, cum ca n-are cum sa fie mare lucru de capul “filmuletului” astuia din momoment ce joaca frumuselul, dar netalentatul Asthon Kutcher, la final mi-am dat seama ca acesta este unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata. Nu am eu cine stie ce experienta in domeniu, insa ca simplu spectator, mi-a placut la nebunie.

Cum sa il descriu? Nu reusesc sa il descriu propriu-zis. Pot doar sa spun ca este, pe de-o parte, unul dintre cele mai triste filme pe care le-am vazut, iar pe de alta parte, este plin de speranta unui nou inceput, plin de invataminte. Dar poate ca nici nu e nevoie sa ii extragi morala, poate ca este suficient sa il urmaresti cu sufletul la gura si sa te intrebi ce se va intampla in secunda urmatoare, caci nu este deloc un film previzibil. Uneori iti da senzatia ca stii exact ce se va intampla, cum se va rezolva situatia, dar de fiecare data intervine cate o rasturnare de situatie. Iar finalul... m-a lasat aproape in lacrimi (pe mine, care nu plang decat atunci cand moare vreun animal in film…like wtf) si cu impresia ca trebuie sa mai vad odata filmul pentru a ma convinge ca asa trebuia sa se termine. Nu as vrea sa intru in detalii, ar fi bine sa il vedeti pentru a intelege debitatiile mele, eu cred ca merita.

Ah, apropo, de data asta, Asthon a jucat la fel de bine pe cat a si aratat! ;)

Iar astazi am avut din nou ocazia sa vad un film superb. American History X se numeste. Marturisesc ca l-am luat, la inceput, numai pentru ca juca Edward Furlong in el, unul dintre actorii mei preferati. Incet, incet, filmul m-a captivat, m-a rapit pur si simplu din realitate, pentru ca sfarsitul sa ma readuca cu picioarele pe pamant. Din nou, un film cu final trist. Daca veti avea curiozitatea sa il vedeti, in mare, treburile stau cam in felul urmator:

Derek Vinyard, un fost “practicant” neo-nazist, iese din inchisoare dupa 3 ani, la care a fost condamnat din cauza ca a ucis 2 negri care voiau sa ii fure masina. Derek, asemeni idolului sau, Hitler, considera ca celelalte rase sunt inferioare si ca au venit in America numai pentru a aduce necazuri. Insa timpul petrecut in inchisoare il schimba si, odata iesit de acolo, incearca sa isi convinga fratele de 17 ani, care dorea sa ii calce pe urme, ca viata plina de ura impotriva persoanelor de culoare, asiaticilor si hispanicilor, pe care a trait-o si el, nu are sens. Bine, ar mai fi multe de zis, dar cred ca daca mai continuu, o sa ajung sa dezvalui finalul si chiar ar fi pacat.

Enjoy! :D

Daniel Radcliffe banner

2008-07-24T18:39:00.002+03:00

I'm back in bussiness :D

A small self-analysis

2008-07-23T13:10:00.010+03:00

Da, sunt geloasa, egoista si posesiva. Ca sa nu mai zic, sensibila. NU slaba, ci sensibila! Sunt foarte usor de ranit si iert, dar nu uit. De ce zic toate astea? Pentru ca daca stiu sa fac un singur lucru pe lumea asta, acela este sa ma autoevaluez. Imi cunosc fortele proprii, stiu ce pot si cat pot si vreau sa fiu sincera cu mine insami. Asta fac acum, sunt sincera cu mine insami (si cu cei care mai dau din cand in cand pe blogul asta).

Continuand sirul "dezvaluirilor", de asemenea mai sunt nehotarata, detasata, introvertita, paranoica, detest pitzipoancele, rasa umana si crestinismul (de altfel, toate religiile mi se par doar niste bullshit-uri, niste masini de manipulare in masa si daca ar exista intr-adevar un Dumnezeu, nu ar fi nevoie decat de o singura religie, pe care sa o dezvaluie chiar El, nu de cacaturi inventate de oameni preistorici).

Am si calitati, poate mai putine, dar trebuie sa am si calitati. Sunt modesta (si nu-i asa?), nu imi place sa ma laud, sunt calma, prietenoasa (cu cine consider eu ca merita), fidela (si astept acelasi lucru din partea celor din jur), devotata, responsabila, iubitoare de animale. Si de asemenea, ma duce capul (nu eu pe el), nu il tin degeaba pe umeri si aici nu am nevoie de (falsa) modestie. Dupa cum am mai zis, stiu ce pot si cat pot, insa de multe ori, nu vreau. Insa asta este o alta poveste...

Un citat sa umple golul...

2008-07-14T18:21:00.005+03:00

In ultimul timp a cam batut vantul pe aici si nici azi nu sunt in stare sa scriu mai mult... Aveam de gand sa mai fac avatare, wallpapere etc... sau sa postez partea a doua din "Love is dead". Dar, de la un timp, trec printr-o stare de rahat in care am intrat din cauza unui lucru care mai bine nu mi s-ar mai fi intamplat, desi m-a bucurat la inceput... Nu vreau sa spun mai multe.

Ca sa nu irosesc de tot postarea, voi pune cateva "vorbe de duh", dupa care incerc, de obicei, sa ma ghidez.

"S-ar putea sa fii dezamagit daca esuezi, dar vei fi blestemat daca nu incerci." Beverly Sills